„Gândiți-vă la lucrurile de sus!“ Dar cum s-o facem? Și ce înseamnă de fapt s-o facem?

Există simbolisme în Biblie asupra cărora n-am zăbovit încă așa cum se cuvine. Unul dintre ele este antiteza: „jos-sus“ sau „adânc-înălțime“. Dacă aveți o concordanță la îndemână veți putea vedea foarte repede ceva foarte profund și anume că aceste numiri dimensiunile sunt folosite în sensul lor calitativ, nu cartografic. Pe globul pământului, noțiunile de jos și sus sunt relative. Ceea ce este sus pe o parte este jos pe cealaltă. Totuși …

„Jos“ este întotdeauna asociat cu depărtarea de Dumnezeu, iar „sus“ este sinonim cu apropierea de Cel Preaînalt.

+++

„Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!
Doamne, ascultă-mi glasul!
Să ia aminte urechile Tale
la glasul cererilor mele!“ – Psalm 130:1-2

„Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări“ – Psalm 84:6

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii“ – Psalm 23:4

+++

„Îmi ridic ochii spre munţi…
De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Domnul ,
care a făcut cerurile şi pământul“ – Psalm 121:1-2

Mai sus de munți este Cel ce a făcut munții!

„Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;“ – Isaia 14:13

„Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.“ – Ezechiel 28:14

„Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi cei ce o locuiesc!
Căci El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
Cine va putea să se suie la muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?“ – Psalm 24:1-3

„De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!“ – Psalm 61:2

„N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” – Ioan 19:11

„De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor”. Şi acest: „S-a suit”, ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile“ – Efeseni 4:8-10)

„Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu,“ – Apoc.21:10

Ce înseamnă „sus“ în lumea spirituală ?

Nu plasați lumea prezenței lui Dumnezeu undeva departe, dincolo de limitele spațiului. Nu! Lumea spirituală nu este dependentă de spațiu și timp. Ea ne învăluie din toate părțile (sîc!) și permează dimensiunile materiale ale lumii noastre. Doar așa putem înțelege cum o legiune de demoni pot locui într-un singur om (Marcu 5:9)

Să-mi fie îngăduit să vă spun că în spatele acestor metafore spațiale se află dimensiuni … spirituale. Lumea noastră materială este parte integrantă dintr-o realitate mult mai mare și mai complexă. Ea există dincolo de ceea ce se poate explora cu simțurile trupului. Nu se „vede“, nu se „aude“, și nu se poate pipăi, dar există dincolo de limitările impuse acum de Creatorul nostru:

„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’… “ – Faptele Apostoilor 17:26-28

A te gândi la lucrurile de sus este echivalent cu a te urca pe un munte foarte înalt. Când ești într-un centru citadin ești înconjurat de îmbulzeala lumii, de zgomotul orașului, de aglomerația oamenilor de nervi întinși la maxim, de stress, de ceartă și de scandal. Dacă ieși din oraș și o ieie spre o colină din afara lui, zgomotul cetății se estompează. Dacă te urci pe un munte din apropiere, nu se mai aude nimic din zgomotul orașului, din stresul aglomerației sau din nervii și certurile de acolo. Te detașezi de toate acestea. Le privești … „de sus“ și de la depărtare. Te-ai smuls din tumultul cotidian și ai intrat într-o atmosferă de liniște și de pace. Te uiți la cele rămase în urmă cu o indiferență sănătoasă și te lași pătruns de ozonul înalt al înălțimilor și de albastrul senin al cerului.

Așa este și cu chemarea pe care ne-o face Dumnezeu să ne gândim la lucrurile de sus.

Isus Christos, portalul către lumea spirituală

Lumea de dincolo este astăzi accesibilă prin Isus Christos. El s-a definit pe Sine drept „ușa“ prin care putem pătrunde în lumea spirituală:

„Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune“ (Ioan 10:7-9). 

La moartea Sa pe Cruce, perdeaua din Templu s-a rupt, a fost sfâșiată Œ de sus și până jos“, ca să ilustreze accesibilitatea în lumea spirituală pein Isus Christos:

„Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată“ (Evrei 10:19-22).

Isus Christos, viața spirituală venită la noi

Apostolul Ioan, om care a fost și aici și „dincolo“, vorbește despre venirea lui Isus Christos din dimensiunile spirituale în dimensiunile omenești ca despre o „materializare“ a ceea ce este dincolo de limitările noastre umane:

„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –, deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos“ – 1 Ioan 1:1-3

Biblia folosește metafore prin care să putem intui realitățile spirituale, invitându-ne astfel „dincolo“, în lumea spirituală:

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!“ Psalm 34:8

Este esența lucrării Duhului Sfânt care ne-a fost dat:

„Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus” (Luca 24:49).

Asta înseamnă că Dumnezeu este accesibil, că Îl putem experimenta, că Îi putem simți prezența și ne putem delecta în intimitatea Lui.

Celor din biserica Laodiciei li s-a promis o asemenea părtășie supranaturală:

„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine“ (Apocalipsa 3:20).

Năștere din nou sau naștere „de sus“

Fiul lui Dumnezeul a venit jos la noi ca să se nască în familia noastră, pentru ca noi să putem să ne naștem „de sus“ în familia Lui.

„Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!’ ”
„Voi sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta“ (Ioan 8:22-24). 

În capitolul 3 al Evangheliei lui Ioan asistăm la celebra întâlnire a Învățătorului venit de la Dumnezeu (Ioan 3:2) cu învățătorul lui Israel (IOan 3:10). Este clar că Nicodim este incapabil să se întâlnească cu supranaturalul ceresc, iar când Domnul Isus îi spune despre „Nașterea de sus“, NIcodim își mărturisește neputința:

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. 
Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”
Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?”
Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri?“ (Ioan 3:3-10).

Majoritatea traducătorilor au ezitat să traducă expresia „naștere de sus“ din original (Ioan 3:3; 7), preferând să traducă prin „nașterea din nou“. Cuvântul grec ἄνωθεν (anothen) este format din două părți: prepoziția ἀνά (ana) care definește ceva „Œde deasupra“ și sufixul -ωθεν (-othen) care indică punctul de origine ca dimensiune. Cea mai bună traducere este deci „naștere de sus“.

Un om regenerat prin redința în Christos și prin lucrarea Duhului Sfânt are o orientare nouă, o patrie nouă și un destin extraterestru.

Efectele gândirii la lucrurile de sus

„Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. (Coloseni 3:3-4)

În contextul imediat, lucrurile „de sus“ la care trebuie să ne gândim sunt:

1. Dumnezeu – „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“
2. Isus Christos – ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“
3. Venirea Domnului – „când se va arăta Hristos“
4. Slava nostră viitoare

Consecințele gândirii la lucrurile de sus sunt „negative“, adică ce să nu mai facem și „pozitive, adică ce să facem drept urmare.

Restrângeri de activități

 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. ⁶ Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. ⁷ Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate. ⁸ Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. ⁹ Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, ¹⁰ şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. ¹¹ Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. (Coloseni 3:5-11)

Recomandări de activități:

¹² Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. ¹³ Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. ¹⁴ Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. “ (Coloseni 3:12-14)

O gândire care pătrunde „dincolo“

În contextul larg al Noului Testament există și alte lucruri de sus“ la care ne putem gândi. Urmașii lui Isus Christos sunt singurii „extratereștri“ destinați încă de acum să moștenească realități din lumea spirituală. Gândirea lor trebuie să treacă dincolo de găoacea acestei lumi materiale, pătrunzând prin Isus Christos în lumea de dincolo, vizualizând imaginile lăsate nouă pe paginile Scripturii depsre ceea ce este, ceea ce vine, ceea ce ne așteaptă.

Câteva din lucrurile de sus la care ne putem gândi:

1. Domnul Isus este Mare Preot și avem îndrăzneală la Dumnezeu (Evrei 2:17; 3:1; 4:14-15). Este o realitate văzută în cazul Ștefan (Faptele 7:56)
2. Nunta cerească (Apocalipsa 19)
3. Locașul care ne așteaptă (Ioan 14:1-3)
4. Răsplătirile Cerești (Luca 16:11-12)
5. Slava Cerească (Ioan 17:24)

Viața pe pământ nu are orizont. Ea se oprește la buza unei gropi. Cei care L-au primit pe Isus Christos ca Salvator pot privi dincolo de moarte spre „lucrurile de sus“. Un astfel de orizont îngăduie personalității umane să-și deschidă aripile și să se împlinească în dimensiunile pentru care a fost creat.

Lucrurile acestui pământ ne fură privirile și ne amăgesc cu plăcerile de o clipă ale păcatului. Înțeleptul știe că toate acestea sunt numai o „fata morgana“ și nu-și cheltuiește puterea alergând după năluci. În oaza acestui deșert, apa proaspătă din oaza Cuvântului lui Dumnezeu ne poate stâmpăra setea după semnificație și după eternitate. Sorbiți din plin! Este din destul! Gândiți-vă mereu la „lucrurile de sus“!

Categories: Raspunsuri la intrebari, Studiu biblic, Teologice

Tags: Daniel Branzai