http://www.fundatiaseer.ro
“Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca… să putem mângâia…” (2 Corinteni 1:3-4)

     Cu ani în urmă, o doamnă a vizitat un orfelinat și a întrebat-o pe directoare: “Există vreun copil pe care nimeni nu s-a oferit să-l adopte?” Directoarea a răspuns: “Da! E o fetiță de zece ani, care arată rău și e cocoșată!” Doamna a spus: “Ea e copilul pe care-l vreau!” 

Treizeci și cinci de ani mai târziu, directorul  de Inspecție a Orfelinatelor din Iowa a transmis următorul raport cu privire la această facilitate, aflată în subordinea statului: “Acest cămin este impecabil. E curat, mâncarea este bună, copiii sunt bine îngrijiți, iar atmosfera este diferită față de tot ce am experimentat vreodată. Directoarea, Mercy Goodfaith, are un suflet din care emană dragostea, și are niște ochi atât de frumoși că am uitat că nu e tocmai frumoasă… ori că e cocoșată!” 

Pentru că un bun samaritean avusese curajul să iubească și să îngrijească o fetiță pe care ceilalți o ignoraseră, Mercy Goodfaith a ajuns să răspândească ea însăși acea dragoste față de alți o sută de orfani!

Pavel a scris: “Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.”

 Și Billy Graham adaugă: “Cei ce au suferit cel mai mult pot cel mai bine să-i mângâie pe alții, și să empatizeze cu necazurile lor, din cauza experienței pe care au avut-o. Suferințele noastre pot fi greu de îndurat, însă scopul nostru ar trebui să fie acela de a învăța tot ce putem din ceea ce suntem chemați să îndurăm, pentru a putea împlini lucrarea mângâierii așa cum a făcut-o Domnul Isus. “Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Cel ce suferă devine cel ce mângâie în slujirea Domnului.”

Astăzi, tu poți fi unul din aceștia!

http://www.fundatiaseer.ro
“Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tes. 1:3)

     Când Pavel scria tesalonicenilor: “Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult”, el nu se referea la situația ideală când totul e ok și toată lumea te agreează. Intenția lui Dumnezeu este să crești în dragostea care nu se definește prin sentimente, ci care se jertfește, spunând: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20).

Ar fi posibil să te îndrăgostești de ideea unei căsnicii perfecte, fără ca să-ți iubești în realitate partenerul! Sau să visezi la ceea ce ar putea deveni copiii tăi dacă ți-ar urma sfatul. Dar când vorbim despre a iubi un adolescent rebel care are comportamentul “celeilalte părți din familie”, e un proces care îți pune dragostea la încercare.

Domnul Isus a spus: “Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34)… și El nu ne-a cerut niciodată să facem un lucru fără să ne înzestreze cu cele necesare îndeplinirii lui. Așadar, ești interesat de puțină creștere?

Autoarea Kristin Armstrong spune:

“Când suntem răniți, e normal să dăm înapoi și să ne închidem față de cei care ne-au rănit. Dar cel mai rău lucru pe care îl poate face un părinte este să nu-și manifeste afecțiunea, ca reacție la comportamentul copilului. Inima copilului crește când este hrănită cu dragoste necondiționată. Afecțiunea nu depinde de comportament, de starea de spirit sau de împrejurări. A fi plăcut nu este echivalentul lui a fi simpatic.

Imaginează-ți cum ar fi dacă Domnul Isus ne-ar iubi numai când ne comportăm perfect. Nu am avea niciodată parte de afecțiunea Sa, și prin urmare ne-am ofili!

Întrucât Domnul Isus este exemplul nostru, trebuie să-i iubim pe ceilalți cu harul lui Hristos. El ne iubește în conformitate cu înzestrarea și calitatea Sa, nu în măsura în care o merităm!

Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți nu după standardele noastre, ci după ale Sale.”

http://www.fundatiaseer.ro
“Care face toate după sfatul voii Sale…” (Efeseni 1:11)

     Biblia ne spune că dinainte de a ne naște “erau scrise toate zilele care ne erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Dumnezeu a personalizat o hartă pentru viața ta “după sfatul voii Sale.” Este datoria ta s-o descoperi și să călătorești ghidându-te după ea.

Pastorul Terry Nance spunea: “Se poate să-ți cunoști destinația supremă, dar să ai nevoie de călăuzire înspre acolo. Mai întâi de toate: “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105). Dumnezeu vede imaginea de ansamblu, scurtăturile și gropile. Nu căuta călăuzire în afară, căci Duhul Sfânt locuiește în tine și din lăuntrul tău vine ghidarea.”

Meditează la următoarele versete și fă din ele rugăciuni personale:

“Noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

“Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23)

“Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.” (Psalmul 18:36)

“Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)

“Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: “Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21).

La sfârșitul vieții sale, Pavel a putut spune: “M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7) Să observăm că Pavel a trebuit să “lupte” uneori pentru a rămâne pe cale, însă prin harul lui Dumnezeu a reușit – la fel și tu!