O analiză teologică și pastorală pentru bisericile românești din America Autor: Yevgeniy Kovalenko Titlul complet: Cultural Crossroads: From Challenges to Impact—Ethnic Churches in the American Mosaic Cartea abordează una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă bisericile etnice din America: Cum putem păstra credința părinților noștri fără să pierdem generația copiilor noștri? Este o întrebare deosebit de relevantă pentru bisericile baptiste românești din America de Nord. 1. Problema fundamentală: credința și cultura nu sunt același lucru O biserică formată din imigranți are, de obicei, două identități care se suprapun: identitatea creștină și identitatea etnică. Pentru prima generație, cele două sunt aproape inseparabile. Limba română, cântările cunoscute, tradițiile și relațiile comunitare fac parte din experiența vieții de credință. Pentru copiii născuți sau crescuți în America, lucrurile stau însă diferit. Ei pot iubi aceeași Evanghelie, fără să simtă aceeași legătură cu limba și obiceiurile părinților. Aici apare o întrebare esențială: Ce anume trebuie să transmitem generației următoare: credința noastră sau și toate formele culturale în care am practicat-o? Din perspectivă biblică, răspunsul trebuie să înceapă cu distincția dintre adevărul veșnic și formele istorice ale exprimării lui. Apostolul Pavel spune: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22) Pavel nu și-a schimbat Evanghelia, dar a fost dispus să-și adapteze metodele pentru a ajunge la oameni diferiți. Aceasta este una dintre lecțiile importante pentru bisericile noastre: Fidelitatea față de Scriptură nu presupune imobilitate culturală. 2. Pericolul pierderii generației următoare O biserică de imigranți poate avea o primă generație foarte puternică spiritual, dar poate întâmpina dificultăți în transmiterea credinței către generațiile următoare. Prima generație a construit biserici cu sacrificii extraordinare. A muncit, a donat, a organizat și a păstrat vie o comunitate creștină într-o țară străină. A doua generație a crescut însă într-o lume diferită. Pentru ea, America nu mai este țara de adopție, ci țara natală. A treia generație poate să nu mai vorbească deloc limba română. Dacă apartenența la biserică depinde prea mult de limbă și de obiceiurile etnice, există riscul ca tinerii să creadă că trebuie să aleagă între identitatea lor americană și credința creștină. Dar alegerea aceasta este falsă. Un tânăr poate fi american din punct de vedere cultural și un creștin autentic din punct de vedere spiritual. Biserica nu trebuie să-i oblige pe copii să devină români pentru a putea rămâne creștini. Aceasta nu înseamnă că limba română trebuie abandonată. Înseamnă că limba nu trebuie transformată într-o condiție a apartenenței spirituale. 3. Biserica etnică: refugiu cultural sau comunitate misionară? Autorul observă că bisericile imigranților îndeplinesc adesea două funcții: una spirituală și alta social-culturală. Ele sunt locuri de închinare, dar și locuri în care oamenii își regăsesc limba, prietenii, amintirile și sentimentul apartenenței. Nu este nimic greșit în aceasta. Dimpotrivă, asemenea comunități au avut un rol extraordinar în viața imigranților. Problema apare atunci când păstrarea identității naționale devine mai importantă decât împlinirea Marii Trimiteri. Domnul Isus a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…” (Matei 28:19) Porunca aceasta nu se limitează la propriul nostru popor. O biserică românească din America trebuie să se întrebe dacă există numai pentru românii care locuiesc în apropiere sau dacă Dumnezeu a așezat-o acolo și pentru oamenii de alte naționalități. Kovalenko propune o orientare misionară care nu distruge moștenirea etnică, ci o pune în slujba Evangheliei. Ethnic Churches in the American Mosaic+1 4. Cele trei direcții posibile Din argumentația autorului rezultă trei orientări pe care bisericile etnice le pot adopta. Orientare Avantaj… Read More ›
