Print PDF

Realitatea e ca Germania a mai luat destinul Europei in mainile proprii de cateva ori in ultima suta si ceva de ani. De fapt anglosaxonii erau pe aici, prin zona, tocmai pentru ca de prin 1870 Germania face ce face si o ia pe aratura cu o formula de „prin noi insine” dand regulat Europa peste cap, pusa pe „organizatul” ei in relatie dialectica multilaterala cu Rusia. Asta ne mai trebuia acum.

Cititi apropos de asta Constantin Antoniade (student al lui Maiorescu, apropiat a lui Titulescu si mare ganditor interbelic de factura democrat-liberala): Imperialismul culturii germane, Bucureşti, Tipografia „Gutenberg”, Joseph Göbl, 1915; republicat in Opere, studii selectate şi comentarii de Ion Mihail Popescu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985 (vol. conţine: Iluziunea realistă, Thomas Carlyle, Filosofia lui Henri Bergson, Imperialismul culturii germane, Renaşterea italiană, Figuri din Cinquecento).

Intamplarea face ca tocmai citeam ceva din Bernard Lewis -eminentul savant al Islamului si civilizatiei Otomane:

„Unii europeni vor incerca sa dea UE functia celei de a treia incercari -in succesiunea de la al Treilea Reich via Uniunea Sovietica- de bastion al anti-Occidentalismului si patron si sponsor al cauzelor anti-occidentale; centrul de gravitatie al Occidentului fiind depasat intre timp evident si mai mult spre vest, peste Atlantic”.

Ca sa intelegem insa la ce se refera atat Antoniade cat si Lewis trebuie sa intelegem ce e Ocidentalismul si care e relatia sa cu Germanismul. Se pare ca, din nou, vechii nostri liberal-democrati romani interbelici -atat de margnializati, huliti, uitati si denigrati- sunt cea mai sigura sursa de relavanta si idei privind realitatea inconjuratoare.

Iar istoria… Istoria se repeta.

PS Sunt sigur ca serviciile germane vor raporta Cancelariei entuziasmul cu care va fi primita in urmatoarele 24 de ore in Europa de Est declaratia doamnei Cancelar.

Dragos Paul Aligica