În marea schemă a lucrurilor, viața poate fi trăită la diferite niveluri existențiale.

Imperiile mondiale sunt numite in Biblie “fiare”, pentru ca evoluează la nivelul animalic, sălbăticite față de Dumnezeul cel adevărat.

Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume reprezintă oferta pentru propulsarea noastră la nivelul infinit superior al părtășiei cu divinitatea.

Acesta este sensul unor versete care altfel par platitudini:

“Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan )

“Eu sunt învierea și viața” (Ioan 11)

“în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevrat si viata vesnica?” (1 Ioan 5:20)

“Am venit pentru ca oile Mele să aibă viața și s-o aibă din belșug”

Din punctul lui Dumnezeu de vedere, pe care-l gasim în Sfânta Scriptură, nu toți cei care există astăzi sunt “vii” în adevăratul sens al cuvântului. Ei sunt “morți în păcatele lor”, despărțiți de nivelul superior al vieții cu Dumnezeu.

În scara de valori eterne, o bătrânică săracă creștină poate trăii stări sufletești superioare miliardarilor sau profesorilor universitari. Ei trăiesc încă într-o lume care are latent ceva din frumusețea Creatorului ei, dar ce se vor face când toate acestea vor pieri și vor sjunge într-o realitate lipsită de toate acestea?

Tu pe care din ei îi invidiezi? Pe care din ei vrei să-i emulezi? Care este palierul existențial în care îți trăiești existența?

Categories: Articole de interes general, Maxime si cugetari, Raspunsuri la intrebari, Studiu biblic, Teologice

Tags: Daniel Branzai