Citesc o carte interesantă scrisă de Mark A. Noll, care a petrecut ceva timp predând la școlile de teologie din Transilvania (Transylvania Baptists, cum spune el).

Mark A. Noll se concentrează asupra câtorva evenimente care au modelat creștinismul. Printre ele este și perioada primelor două secole. Postulatul lui este că fiecare dintre cele trei ramuri majore ale creștinismului actual, catolicismul-latin, grec-ortodoxia și protestantismul explorează această perioadă istorică din prisma valorilor lor actuale.

Pentru catolicism este importantă instalarea episcopilor care i-au precedat papei de la Roma, pentru ortodoxie este importantă formarea liturghiei ca formă de exprimare, iar pentru protestantism este importantă formarea ,,Canonului“ scrierilor Nou Testamentale.

Analizând critic afirmațiile foarte pertinente ale autorului, mi-a sărit repede în minte că Domnul Isus a anticipat și contracarat primele două tendințe, păstrându-și lauda numai pentru cea de a treia.

În privința dependenței de autoritatea ,,episcopilor“ care au format clerul catolic, Domnul Isus a poruncit:

,,Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis:
„Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi,umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi, ⁷ le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’
Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat“ (Matei 23:1-12).

Structura închinării catolice a propulsat în fruntea Bisericii autoritatea omului. Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut. Oamenii care au stat pe scaunul papal au fost trestii frânte în care s-au sângerat toți cei ce și-au pus nădejdea în ei. Papa de astăzi propune nici mai mult nici mai puțin decât acceptarea căsătoriilor homosexuale în numele unei nefericite ,,modernizări“ progresiste.

În privința monotoniei liturghiilor fixiste din clădiri religioase grec-ortodoxe, Domnul Isus a zis:

,,Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi“ (Mat. 6:7)

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.  Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:19-24).

Liturghiile înghețate în timp, chiar dacă nu mai sunt obligatoriu în limba greacă sau slavonă, or fi ele frumoase, dar nu le mai ascultă aproape nimeni. Oricât ar fi fost ele rostite prima dată de un om ,,cu gură de aur“, faptul că sunt cântate le face anacronice, caraghioase și imposibil de urmărit.

În privința stăruirii în ascultarea de Cuvântul divin revelat, Domnul Isus personal și prin urmașii Săi  a poruncit:

,,Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.“ (Ioan 5:39).

,,Şi a început de la Moise şi de la toţiprorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. …
Apoi, le-a zis: „Iatăce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. “ (Luca 24:27, 44-46).

,,Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună“ (2 Tim. 3:14-17).

Eroarea bisericilor catolică și ortodoxă n-ar fi chiar așa de grea dacă ele ar fi ales ,,prioritar“ autoritatea episcopilor sau forma liturghiilor fără să neglijeze importanța Scripturilor pentru viața creștină personală. Ele au ,,interzis“ însă accesul credincioșilor la Scripturi, sub pretextul că ele sunt prea greu de înțeles pentru laici, ușor de răstălmăcit și trebuiesc studiate doar de ,,specialiștii“ clerului.

Au făcut aceasta sub acoperirea unei interpretări eronate a unui text din scrierile lui Petru:

,,Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.“ (2 Petru 3:16).

Ei scot acest text din context și pretind că Petru, întemeietorul autorității episcopatului de la Roma, nu doar a avertizat despre pericolul răstălmăcirii, ci chiar a interzis studiul Bibliei. Se poate o răstălmăcire mai mare? Iată care este recomandarea lui Petru din versetul imediat următor și în conținutul aceleiași epistole:

,,Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte acestelucruri, păziţi-vă, ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria, ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos“ (2 Petru 3:15-16).

,,Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la olumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt“ (2 Petru 1:19).

Văduviți de autoritatea textului inspirat și lăsați pradă bunului plac al unor oameni, creștinii din bisericile catolice și ortodoxe s-au rătăcit. Era normal să se întâmple așa. Domnul Isus a spus-o:

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu“ (Matei 22:29)

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?“ (Marcu 12:24).

 La 500 de ani dela Marea  Reformă, trebuie s-o spunem clar și limpede: ,,Sola Scriptura!“

Categories: Teologice