Motto: Judecătorii Tola şi Iair,
Un „intermezzo“ pentru-al cărţii fir.
În cartea Judecători, mai mult parcă decât în orice altă carte a Scripturii, mila este cel mai activ dintre toate atributele lui Dumnezeu. Este vădit că cea mai mare amenințare la existența Israelului nu venea din partea dușmanilor dinafara țării, ci, paradoxal, din interiorul ei. Israelul era o națiune hotărâtă parcă să se autodistrugă: numai mila și harul lui Dumnezeu au stăvilit această tendință sinucigașă.
Păcatul nu duce decât la ruină, iar îndepărtarea de Dumnezeu a fost întotdeauna păgubitoare. Iată, ca dovadă, cum sună o plângere sau poate mai degrabă un aspru rechizitoriu din partea Domnului:
„Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor. De aceea, Mă voi certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri. Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva: şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei?
Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor! Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.“ (Ierem. 2:8-13).
Cu istoria lui Ghedeon, care este punctul pivotant al cărții, se instalează parcă un șablon nefericit: fiecare izbăvire printr-un judecător a fost urmată de un conflict fratricid în care evreii s-au ucis unii pe alții. Primele două întâmplări sunt aproape identice.
Istoria lui Ghedeon (cap. 6-8) este urmată imediat de domnia cu conflicte fratricide de sub Abimelec (cap. 9). Urmează apoi un mic „respiro“ în vremea lui Tola și Iair. Istoria lui Iefta (10:6-12:7) sfârșește simetric cu un război civil fratricid (cap. 12:1-6).
Țara se bucură apoi de o scurtă perioadă de liniște (12:8-15). Istoria lui Samson (cap. 13-16) este urmată de mai multă violență, și de un alt război fratricid, care amenință să desființeze una dintre semințiile lui Israel (cap. 17-21). De data aceasta nu va mai fi nici o îmbunătățire. Cartea se termină într-un haos total.
Tola și Iair deci reprezintă un „intermezzo“ de rutină înainte de istoria teribilului Iefta. Despre amândoi ni se scrie pe scurt și strict în șablonul stabilit de Samuel pentru prezentarea personajelor sale.
„După Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, pe muntele lui Efraim. Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir. După el, s-a sculat Iair, galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani. El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci de mânji de măgari şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair şi aşezate în ţara Galaadului. Şi Iair a murit şi a fost îngropat la Camon.“ (Jud. 10:1-5).
„După Abimelec…“, scrie Samuel, nu „după Ghedeon“, sugerând astfel că Tola și Iair sunt o revenire la normal după aberația stârnită de ambițiosul Abimelec, care s-a impus ca împărat şi care, ca urmare a domniei sale despotice, a fost o pricină de nenorocire pentru locuitorii Sihemului şi ai cetăţilor învecinate, iar până la urmă chiar şi pentru el însuşi.
Deși provenea din seminţia lui Isahar, al cărei teritoriu se afla în extremitatea nordică a Israelului, Tola s-a mutat și L-a slujit pe Domnul în munții lui Efraim, respectiv în partea centrală a țării. Fără îndoială, gestul său trebuie privit ca un sacrificiu și ca un exemplu de consacrare în folosul unor oameni care se prăbușiseră iarăşi în nişte fixații egoiste, idolatre și imorale.
Judecătorul Iair, la fel ca Iefta, provenea de pe celălalt mal al Iordanului. Este evident că a fost şi el un poligam, asemenea lui Ghedeon, iar cei treizeci de fii ai lui au fost un semn al puterii și binecuvântării divine. Influența și faima lui, precum și amintirea plăcută a celor 23 de ani de slujire, au dăinuit astfel încât oamenii locului au preferat să păstreze pentru regiunea lor numele de „cetăți ale lui Iair“.
Categories: Samuel, Studiu biblic
Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor.
Vai ce cunoscuta , deplorabila si actuala stare….