Mai înțelepți ca Newton și Einstein

Lumină lină din Lumină
Sunt mai înțelept decât învățători mei!

Până ce consăteanul meu, Ticu Moisa, îmi va trimite corectată ultima parte a comentariului meu la cartea Judecători, m-am repezit asupra unor cărți pe care le-am cumpărat de curând. Mi-am dat seama că nimic nu este la întâmplare și vă supun atenției „potrivirile“ găsite între „The Language of God“, scrisă de Francis S. Colins, șeful proiectului de genetică „ghenomul uman“, unul din cei mai proeminenți oameni de știință ai Americii și două cărți evreiești și despre evrei: „Bringing Heaven Down To Earth“ și „The Rebbbe.“  Am rezervele mele în privința fiecăreia dintre ele. Totuși, vă supun atenției o sinergie de idei care mi-au făcut inima să tresară și mintea să se închine în uimire înaintea lui Dumnezeu. Știința și teologia, atunci când sunt sincere și făcute cum se cuvine, sunt amândouă servicii divine de proslăvire a lui Dumnezeu.

La debutul secolului nouăsprezece, marchizul de Laplace, un matematician și distins fizician, a propus un punct de vedere mecanicist asupra originii și naturii vieții. El a spus că natura este guvernată de un set de legi fizice precise (unele care au fost descoperite și altele care rămân să fie descoperite) și că natura nu se poate sustrage acestor legi. În optica lui Laplace, această obligație de a se supune legilor se extinde până la cele mai infinitezimale particule elementare aflate în cele mai îndepărtate colțuri ale universului, guvernând deci până și ființele umane și procesul de gândire.

Laplace a postulat că din momentul în care aceste legi s-au cristalizat la începutul existenței universului, toate evenimentele trecute, prezente și viitoare din existența omului au devenit implacabile și ireversibile. Acest punct de vedere reprezintă un determinism extrem, care nu-I lasă nici un loc de mișcare lui Dumnezeu (în afară de momentul creației) și nu-i oferă omului o voință cu adevărat liberă. Postulatele lui Laplace au stârnit o furtună în lumea științifică și teologică a vremii (când Napoleon l-a întrebat cum rămâne cu existența lui Dunezeu, Laplace a dat celebra replică: „Nu am nevoie de această ipoteză“).

Un secol mai târziu, conceptul determinismului fix al lui Laplace a fost zdruncinat din temelii, nu de argumente teologice, ci de evoluția descoperirilor din știință.  Revoluția științifică numită fizica cuantică a început destul de firav și nevinovat printr-un efort de a explica unele probleme rămase neexplicate din teoria spectrului luminii. Bazat pe o serie de observații, Max Planck și Albert Einstein au demonstrat că lumina nu se transmite uniform cu întreaga ei cantitate de energie, ci apare sub forma unor pachete mici, numite „fotoni“. Cei doi savanți au lansat termenul de „cuantificarea lumini“. Lumina deci, nu se manifestă ca un câmp liniar neîntrerupt, nu este indivizibilă la infinit, ci poate fi redusă doar până la dimensiunile fotonilor, tot așa cum rezoluția unei camere digitale nu poate fi mai mică decât dimensiunile unui singur pixel.

Cam prin același timp, Niels Bohr, a examinat structura atomului și s-a mirat că electronii reușesc să rămână pe orbite în jurul nucleului. Sarcina electrică negativă a electronului ar trebui să fie atrasă de sarcina pozitivă a protonilor din nucleu, ceea ce ar trebui să ducă la o inevitabilă imploxie a materiei. Bohr a postulat un argument cuantic asemănător cu al celor doi savanți susținând că electronii nu pot să existe decât în câteva stări anumite.

Fundația mecanicii clasice a început să se crape, dar cele mai profunde consecințe filosofice ale acestor descoperiri au fost publicate de fizicianul Werner Heisenberg, care a arătat convingător că în lumea minusculă particulelor cuantice, caracterizată de distanțe infinitezimale și particule foarte mici este imposibil să măsori exact în același timp și poziția și momentul lor. Realitatea a primit numele de „principiul nesiguranței“, care-i poartă numele lui Heisenberg și a înlocuit dintr-o singură lovitură determinismul lui Laplace. Principiul nesiguranței postulează că este cu neputință să măsori cu precizie configurația universului, așa cum a pretins Laplace.

Cercetările și observațiile recente ale lui Murray Gel-Man și George Zweig (1964) au ajuns la concluzia că materia este compusă din anumite „particule elementare“, numite „quark“.  Ele au proprietăți intrinsece diferite, care include sarcină electrică, culoare, masă și rotație. Este foarte greu să le numim forme de energie sau particule de materie care se rotesc și vibrează asemenea unor „coarde minuscule“. Când trec printr-un orificiu foarte mic, aceste particule pot apare sau în dreapta sau în stânga poziție anticipate, ca un fel de dedublare în oglindă. Mai mult, ele pot apare în … ambele locuri deodată. Ce le determină „preferința“ pentru una sau cealaltă traiectorie? Cum este posibil să se găsească în două locuri concomitent? Aceste particule rotitoare pot fi „de dreapta“, „de stânga“, „de sus“ sau „de jos“ și pot fi definite cu termeni total neștiințifici ca „stranii“ sau „fermecătoare“.  Soțul nepoatei mele, Paul Carr, își dă doctoratul în studiul acestor particole elementare. Nivelul cercetărilor lui pot produce o schimbare de paradigmă în concepția modernă despre lume și viață.

Pentru o aventură a cunoașterii, vedeți filmulețele de aici.

Consecințele apariției fizicii cuantice sunt aprig disputate de peste optzeci de ani. Chiar și Einstein, care a jucat un rol deosebit în lansarea mecanicii cuantice, a refuzat inițial ideea nesiguranței totale, lansând celebra remarcă: „Dumnezeu nu dă cu zarul“. Cei ce cred în Creator au replicat că ceea ce ni se pare nouă „nesiguranța“ aruncării cu zarul poate fi cu totul altceva din punctul lui Dumnezeu de vedere, angajând implicarea directă a lui Dumnezeu în ținerea în ființă a lumii și în conducerea ei spre un anumit scop predeterminat.

Rebbe Menachem Schneerson, rabinul care a schimbat cel mai mult spiritualitatea evreilor ortodocși în ultimul secol, a fost inițial un om de știință. Familiarizat cu cele mai noi descoperiri ale oamenilor din laboratoare, el a modelat o concepție surprinzătoare despre lumea, care se sprijină pe temelia revelației biblice, dar mulțumește și intuițiile contemporane ale celor care caută să pătrundă în esența structurii universului. Redau mai jos câteva din „sclipirile“ fascinante ale cugetărilor acestui rabin.

„Ce este lumea? Ce-i dă dreptul să fie așa de impozantă, așa de formidabilă, așa de nepătrunsă? Cum de ne face ea să ne simțim așa de mici și neputincioși?“

Adevărul este că lumea nu are o substanță proprie. Realitatea există doar ca o simfonie a unei Forțe Infinite care permează toate și care recrează în fiecare moment toate aspectele vieții și materiei. Este o simfonie pe care urechile noastre nu o aud, un spectacol magnific ascuns de ochii noștri – așa că noi vedem doar … „lumea“.

[Teologic, acest concept a fost postulat de autorul epistolei către Evrei: „Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui“ –          Evrei 1:2-3. Lumea este susținută de o „vibrație“, de vibrația vocii lui Dumnezeu care umple hăul, aducând la existență „din nimic“ și susținându-le pe toate în existență prin sunetul care a zis: „Să fie!“ Dacă Dumnezeu și-ar retrage Cuvântul puterii Lui, toate lucrurile ar înceta dintr-o dată să mai existe. „El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El“ (Colos. 1:17).

Același adevăr este postulat și de apostolul Ioan: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o“ (Ioan 1:3-5).   Același adevăr este proclamat și de cei douăzeci și patru de bătrâni care stau înaintea tronului ceresc și au ajuns să cunoască esența creației: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!“ (Apoc. 4:11).]

Realitatea ultimă este asunsă de ochii noștri, dincolo de posibilitățile cunoașterii noastre. Dați însă la o parte această cortină care ne ascunde realitate și veți descoperi întotdeuna și pretutindeni Miracolul.

Noi luăm prea în serios „legile naturii“. Credem că ele există tot așa cum credem că există Creatorul lor. Când ceva nu li se potrivește, spunem că s-a produs o „minune“. Această minune nu este însă o violare a legilor naturii, ci doar un moment de străfulgerare în care putem spune: „realitatea noastră nu este decât o sclipire a unei Realități Superioare. În acel Adevăr superior, lumea ca atare nu există. Totul este El,  din El, prin El și pentru El.

[Aceasta este și culmea cugetării la care a ajuns și apostolul Pavel: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, ,,cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?“ Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin“ (Rom. 11:33-36).]

Meditați puțin la raza de lumină care pătrude prin fereastră într-o zi însorită și imaginați-vă cum este ea o prelungire a luminii existente în soare. La fel este și cosmosul. El există doar ca o prelungire, o proiecție a Izvorului din care se revarsă toate, o prelungire a Luminii Infinite.

Imaginați-vă apoi tot universul ca pe un șuvoi de gândire și priviți spre locul în care s-a născut, dincolo de timp, dincolo de cuvinte, dincolo de toate, acolo unde există numai Unul.

Noi, ființele create, nu putem percepe izvorul cu ochii noștri de carne, așa că vedem numai lumea. Dar pentru Creator nu există separat de Sine nici un lucru, nici o entitate, numai o Lumină Infinită.

Când un părinte își iubește copilul, el se apleacă spre el cu atâta dragoste că ajunge să se prefacă ca el, gângurind ca și el, renunțând la locul și preocupările care-l caracterizează pentru a se juca jocuri copilărești. El se dezbracă de toată maturitatea pe care a acumulat-o în cei douăzeci-treizeci de ani de viață ca să se entuziasmeze, să se entuziasmeze sincer, de lucrurile care-l fac pe un copil să se entuziasmeze, ca să se poarte așa cum se poartă un copil, ca să „trăiască“ cu toată ființa sa în lumea în care trăiește copilul său.

Totuși, un părinte nu este un copil. El este doar un adult care a ales să se copilărească. El o poate face tocmai pentru că este un adult care-și poate permite să se poarte ca un copil. Este însă hotărârea unui om matur.

Dumnezeu simte durerile și bucuriile noastre, trăind alături de noi în lumea noastră. Totuși, El rămâne infinit, dincolo de toate lucrurile – chiar dacă locuiește printre noi.

Dumnezeu nu este natura.
Natura este însă dumnezeiască.

Când Dumnezeu face un miracol, El nu tulbură realitatea ca să putem spune: „A fost o minune!“ Aceasta este cea mai mare minune a Lui.

Pretutindeni în lume, părinții se joacă „de-a vați ascunselea“ cu copiii lor. Este un proces de inițiere, o piatră de hotar în dezvoltarea umană. Copilul trebuie să înțeleagă că ceva poate continua să existe chiar și atunci când el nu poate să-l vadă, că lumea nu trebuie definită doar prin percepțiile noastre subiective, că ceva există în mod absolut – fie că știm sau nu știm acest lucru.

Toată viața, pretutindeni în lume, Dumnezeu se joacă cu noi același joc. El ne lasă  să-L întrezărim printr-o minune, iar apoi se ascunde din nou în spatele Naturii. Când ne dăm seama, ne uităm dincolo de Natură și-L descoperim acolo.

[Nu se poate să nu auziți ecourile aceluiași raționament expus de apostolul Pavel: „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi“ (Romani 1:19-20)]

Dumnezeu poate face orice. El poate, așa cum s-a spus, „să treacă o cămilă prin urechile acului“. Cum o face? Micșorează pentru o clipă cămila la dimensiuni liliputane sau mărește pentru o fracțiune de secundă urechea acului?

Nici una, nici alta. Cămila va rămâne mare, iar urechea acului rămâne mică. Totuși, cămila va trece prin urechea acului!

Nelogic? Adevărat. Dar logica este și ea una din creațiile Lui. Cel care a creat logica își poate permite uneori să o ignore.

Cum o face? Își deghizează minunea astfel ca intervenția Lui să se poată încadra în ordinea naturală a lucrurilor sau alterează proprietățile naturii ca să facă loc minunii?

Nici una, nici cealaltă. Fiecare element va continua să se comporte conform cu proprietățile lui, îngăduind ca o minune dintr-un ordin superior de funcționare să se întâmple.

Imposibil? Pune o sămânță în pământ și privește-o cum crește. Plantează fapte bune și vei vedea cu uimire minunile care se vor petrece.

Când a fost făcută lumea, Dumnezeu avea în sine două feluri de lumină: o lumină necuprinsă și nesfârșită care le îmbrățișa pe toate, dându-le ființă, dar rămânând transcendentă, adică dincolo de ele, și o lumină transmisibilă care răspândește în jur viață, dar este limitată și-și pierde din strălucire din cauza lor.

Lumina cea dintâi este o expresie pură a expresiei „nu este nimeni ca El“ și din ea se ivesc minunile, întâmplări care sunt peste fire și o depășesc în valoare și semnificație.

Lumina a doua este expresia și rezultatul dorinței Lui de a exista o lume, din ea derivând ordinea din natură și elementele care par a avea o existență proprie și independentă cu proprietăți specifice.

Dar Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca în lume să existe două realități, una Naturală și una Supranaturală. Așa că El a făcut ca cele două lumini să se manifeste în armonie, descoperindu-ne că au un singur Izvor.

[Cum spune David: „Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina“ (Psalmul 36:9). Același adevăr este subliniat de apostolul Pavel: singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vecinică! “ (1 Tim. 6:15-16).]

Există două feluri de minuni: unele de dincolo de natură și altele care sunt înveșmântate în straiele naturii. Schimbarea apelor Nilului în sânge a fost o minune dincolo de natură. Biruința unui grup de macabei asupra formidabilei mașini de război a grecilor a fost o minune înveșmântată în straie oamenești – oamenii au trebuit să lupte ca să câștige.

Avem nevoie de ambele feluri de minuni.

Dacă ai vedea numai minunile de „dincolo“ de natură, ai cunoaște că Dumnezeu poate face orice vrea, dar ai ajunge să crezi că El trebuie să rupă legile naturii ca să facă minuni. Am afla că există un Dumnezeu de dincolo de natură, dar care nu locuiește și în veșmintele ei.

Dacă am vedea numai minuni în limitele legilor naturii, am ajunge la concluzia că Dumnezeu este Stăpânul absolut al tuturor lucrurilor care se întâmplă în natură, dar am fi ispitiți să credem că El este cumva limitat înăuntrul ei.

Adevărul este că Îl vedem pe Dumnezeu care este concomitent și „transcendent“ și „Imanent“, în același timp și dincolo de toate lucrurile și umplând toate lucrurile. De fapt, nu există decât El care se manifestă prin toate.

Există minuni spectaculoase care depășesc toate legile naturii, pe care orice prost le poate observa. Dar există și minuni pe care nu le observăm imediat, pentru care trebuie să ne gândim puțin ca să înțelegem că acolo s-a întâmplat ceva neobișnuit și neașteptat.

Mai există și o a treia categorie de minuni, de dimensiuni așa de mari și de mărețe că numai Dumnezeu le poate percepe. Sunt minunile fundamentale, care se întâmplă în mod continuu, în fiecare secundă.

Lumea nu este predictibilă. Determinismul este doar o rămâșiță depășită a științei din secolul nouăsprezece. În urma ultimelor observații, singurul lucru pe care-l putem spune este că există unele legi, destul de relative, după care lucrează în general Dumnezeu.

Căderea dictaturilor comuniste din Europa de est a fost un soi de minune fără precedent în istorie. Niciodată n-au fost afectați în mod așa de radical așa de mulți oameni prin așa de puțină violență.

Minunile din Războiul din Golf au fost mult mai evidente și mult mai „pe față“. Aceleași rachete care au omorât nenumărate vieți în războiul cu Iranul au fost total neputincioase să-și atingă țintele lor din Israel. Soldații și ofițerii Forțelor Aliate au fost martori la lucruri imposibil de explicat. Alte minuni au fost percepute doar mai târziu ca miracole, pentru că acolo n-a fost vorba doar de legile naturii.

Există totuși mulți oameni care ne întreabă: „Unde sunt minunile?“

Pentru un prost, ce nu poate fi explicat, nu există.
Pentru cel înțelept, nimic din existență nu poate fi explicat în mod satisfăcător.

Trăiește o viață supranaturală și Dumnezeu o va umple cu miracole.

P.S. – Am mai publicat două posturi din scrierile lui Rebbe. M-am oprit pentru că n-a existat interes. Dacă vreți, le mai găsiți aici și aici.



Categories: Articole de interes general

6 replies

  1. Laic vorbind Nicola Tesla roman dupa mama si sarb dupa tata era mult mai “intelept” dar a avut ghinionul sa fie in competitie cu un american Edison Thomas care i-a pus multe piedici.Mai sunt si interese “strategice” , asa se face ca nici dupa 100 ani nu folosim ce a descoperit.Una din cele mai importante ar fi energia libera si multe altele.

  2. Oh, ce articol fain!

    Un proverb care ma face mai doritor sa cercecez si sa cunosc cat pot (in limita tutoror factorilor cu care suntem confruntati) este 25:2

    “It is the glory of God to conceal a matter, But the glory of kings is to search out a matter.”

    Va multumesc de articolele bune pe care le scieti,

    george

  3. Dragă Eduard,
    Ma bucur că ai prins acelasi „fascicol de lumină“

  4. Avem un Dumnezeu Fascinant, Dual Fascinant, Trial Fascinant… Ce fericire avem ca ni S-a dat sa-L cunoastem!

  5. Multumim mult frate Daniel pentru toate postarile pe care le aduceti in atentia noastra !
    Va felicit pentru perspicacitatea pe care o aveti si cu care ne slujiti ! Cred ca e importat sa fim la curent cu ce se intampla in lume in toate domeniile si mai ale in aparitiile si scrierile seculare, care au impact asupra oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu si nici Cuvantul Lui ! De asemenea cred ca trebuie sa aducem punctul nostru de vedere crestin si raspunsul Scripturii la ” Descoperirile de ultima ora ale stiintei” dar si la curentele filozofice sau ideile cele mai proeminente care produc impact asupra oamenilor !
    Imi place modul in care rabinul Rebbe Menachem Schneerson, explică felul in care vede Creatia asa cum o percem noi dar care Fiinteaza in Dumnezeu si pentru El. Pana la urma e logic ca fiinteaza intreg universul prin El si pentru El. Noi ca oameni nu suntem capabili sau nu vrem sa avem grija nici macar de planeta nostra, ci o distrugem, apoi nu putem nici macar sa exploram prea mult Universul, ce sa mai vorbim ca sa il folosim, sa fie pentru noi ! E interesant punctul lui de vedere cu felurile de Lumina manifestate de Dumnezeu si tipurile de minuni care sunt manifestate de Dumnezeu pentru a ni se descoperii in diferite feluri si forme !
    Am vizionat pe youtube, marturia unei femei cu doi copii, care trecuse prin divort, nu mai avea bani si nici mancare si de ziua recunostintei nu ii invitase nimeni la masa, Cand se intoarce din park cu copii, morti de foame, in timp ce urca pe scari spre casa, apare o batranica care o invita la parter in casa ei, fiinca pregatise o cina speciala pentru ea si copii ei, dupa ce manaca mancarea lor preferata le da si acasa ce a ramas si le-a ajuns pentru o saptamana. Dimineata se duce sa ii duca oalele sui farfuriile si dupa ce vede ca nu raspunde nimeni , se uita pe geam si vede ca apartamentul e gol. Merge la administrator si il intreba ce s-a intamplat cu batranica de la parter. Acesta ii spune ca nu locuieste nimeni acolo si ca de aproximativ o liuna e nelocuit. Isi deruleaza toata “scena cu Cina” si realizeaza ca batranica stia mancarea preferata a fiecaruia ca stia suferinta prin care trece, o incurajeaza si ii ofera dragoste neconditionata care ii marcheza viata ! In final trage concluzia ca a fost o minune a lui Dumnezeu si ca batranica era un inger al Domnului care stia detaliile vietii ei si vinbe sa o slujeasca intr-un moment crucial pentru viata ei si ii comunica ca Dumnezeu cunoaste fiecare detaliu al vietii nostre si ca e implicat in viata nostra chiar daca nu il vedem, dar uneori se deghizeaza in “natura” perceputa de noi pentru a-L simti!
    Merita vazuta acesta mărturie, dar si un Filmulet de 20 min despre un Indian care face o scoala unica in lume printre saraci si pregateste Ingineri solari din diferite tari sarace din femei “bunice” desconsiderate in tarile lor care electrifica satele lor cu energie solara! Acestea sunt linkurile : http://www.ted.com/talks/lang/ro/bunker_roy.html#.TwXNQDwhKeU.

    Mult har in tot ce faceti si multa multumire !

  6. Un Creator perfect (deci neinteles) , o creatie perfecta…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: