Lectura Bibliei din anul acesta mi-a adus aminte de o realitate trecută adesea cu vederea de exegeții evanghelici: pasiunea cu care au purtat evreii podoabe de aur și argint. Ca și atunci, și astăzi ,,asfaltul“ din Apocalipsa este încă la mare căutare pe planeta Terra.
Împărtășim cu evreii o fascinaie străveche: obsesia podoabelor de aur. Iată cinci cazuri din Vechiul Testament care subliniază realitatea aceasta în poporul lui Dumnezeu:
1. Podoabele Sarei, nevasta dată nouă ca model de apostolul Petru în 1 Petru 3:3-6:
,,Când s-au săturat cămilele de băut, omul (robul lui Avraam) a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. … I-am pus (Rebecii) veriga în nas şi brăţările la mâini. … Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.“ (Gen. 24:22,47, 53-54)
S-ar prea putea ca miresele indiene să fi păstrat ceva din stilul de podoabe din vremurile de demult (an indian bride with gold).
2. Podoabe pentru un vițel de aur:
,,Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.” Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat“ (Exod. 32:2-4)
3. Podoabe pentru facerea Cortului întâlnirii:
,,Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte. Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului“ (Exod. 35:21-22).
Remarcați că evreii au adus doar ,,prinosul de aur, pe care-l închinase Dumnului“ … Restul l-au păstrat și purtat ei.
4. Femeile din vremea profetului Isaia:
,,În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii, şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi maramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi băierele descântate; inelele şi verigile de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare. Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe“ (Is. 3:18-24).
5. Imaginea unei neveste de pe vremea profetului Ezechiel:
,,Ţi-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire şi te-am îmbrăcat în mătase. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână şi o salbă la gât; ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi şi o cunună minunată pe cap. Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunseseşi chiar împărăteasă“ (Ezec. 16:10-13).
Și, pentru că am amintit și de poporul Domnului din Noul Testament, iată cum se purtau primii creștini cu purtătorii de inele de aur:
,,Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!” (Iacov 2:1-3).
Categories: Studiu biblic
Barzilaiendan 
M-am tot gândit: ,,De ce atâta aur în vechime?“ Am ajuns la concluzia că era SINGURA cale de acumulare a valorii. Pe atunci nu existau bănci unde să-ți depui economiile. Averile erau ,,la vedere“, în bani lichizi și în podoabe de aur.
Bineînțeles că asta este doar o parte a explicației … Pe cealaltă o cunoașteți cu toții.
Nu este replica ceea ce scriu mai jos, este situatia cu care se confrunta sotia mea in Biserica lui Hristos. Noi am venit din lume, ne-am botezat, in Ianuarie 1999 (V. Popovici), eu 37 de ani, sotia 35, ea a purtat inele, cercei, lantisoare si bratari. Dupa convertire, studiind Scriptura, a considerat ca podoaba trebuie sa fie cea launtrica si a dat jos toate bijuteriile, mai putin verigheta, semnul legamantului marital. Bine inteles ca acum a ajuns la varsta cand ici colo, au aparut peri albi si tot mai des se gasesc surori care o ,,sfatuiesc” spre vopsire a parului si repunerea bijuteriilor, ca si asa are gaurile pentru cercei, gata facute si plus da asta, se vad urat.
Sora draga, cazul e grav, am venit din lume in biserica, ….., si am dat de lume!? Podoaba noastra ar trebui sa fie Sfintenia, nu purtarea de scule de aur. O constatare personala, daca-mi permiteti.
Noi santem intr-un proces de sfintire in Scoala lui Hristos, Biblia este Cartea din care invatam, cand am fost la diversele scoli, trebuia sa avem cartile cu noi , altfel aveam probleme, astazi madularele Trupului nu uita sa puna bijuteriile, dar lasa Biblia acasa. Unde si prin ce cautam Imparatia lui Dumnezeu? Nevoile omului sant apa, hrana si imbracamintea, ce punem in plus, este doar pentru diferentiere, ca sa ne atribuim valoare de sine, desi la Cruce santem toti egali, a fost varsat Acelasi Sange pentru toti, n-a fost mai diluat pentru unii si mai condensat pentru altii.
In rest, fiecare cat pricepe, cat ni s-a dat, atat ni se cere !!!
Fiti binecuvantate, toate surorile, alaturi de frati!!!
Bine venita descrierea podabelor din vechime-se poate face comparatie cu ce poarta femeile azi ,Inca se mai face caz de purtarea
bijuteriilor ,neglijabile cu cele din istorie.