Principii pentru interpretarea Bibliei (1)

Capitolul 1
Prezentarea principiului “De la general la particular” de la complex la simplu sau de la mare la mic

În ce constă principiul “de la general la particular”?

  • Priviţi poza de mai jos. Ea este o parte dintr-o imagine mai mare.detaliuÎncercaţi să determinaţi ce reprezintă această imagine. La ce vă duce gândul când o priviţi? Rămâneţi la o variantă de răspuns şi apoi verificaţi cu ce urmează mai jos.detaliu2 

    Desigur, nu v-aţi fi gândit că imaginea respectivă reprezintă chiar o parte din botul acestui avion. În acest fel am ilustrat foarte practic ce înseamnă să analizezi un lucru fără a ţine seama de cadrul general în care se află. De aici decurge un principiu universal şi anume, principiul de la general la particular. Aşadar, principiul de la general la particular presupune cunoaşterea, ţinând seama de contextul sau cadrul mai larg în care este plasat un anumit obiect.

    1. Cine a inventat acest princpiu?

    Acest principiu a fost creat de Dumnezeu. Biblia începe cu versetul: „La început, Dumenzeu a creat cerurile şi pământul ” (Gen. 1:1). Aici, Dumnezeu este prezentat ca infinit şi atotputernic, dar şi ca autor al creaţiei. Abia după ce universul şi pământul sunt finalizate, este creat şi omul. Dumnezeu nu a creat fiinţa umană suspendată în nimic, pentru ca apoi să se ocupe de univers şi pământ. El creează mai întâi cadrul sau contextul în care urma să fie pusă aceasta, apoi o aşează acolo. Felul în care a lucrat Dumnezeu este de la general la particular, adica de la univers la om. În consecinţă, procesul cunoaşterii urmează aceeaşi cale: de la cunoaşterea cadrului sau contextului în care se găseşte lucrul pe care îl studiem, la cunoaşterea lucrului pe care îl studiem.

    Ceea ce-mi propun să prezint în acest studiu nu se va ocupa de banalităţile cotidiene. Nu orice vedem în jurul nostru face obiectul unui proces de cunoaştere. De cele mai multe ori, constatăm că lucrurile există în jurul nostru şi ne mulţumim cu atât. În ce priveşte Scriptura, Domnul Hristos ne spune să o cercetăm. Unii doar constată că au Biblia în casă, alţii că are foarte multe pagini, o categorie distinctă de cititori însă, interpretează aşa cum consideră ei conţinutul Scripturii, neţinând seama de contextul versetelor sau al cărţilor componente.

    1. Unde se aplică acest principiu?

    Acest principiu se aplică în cunoaşterea temeinică, fie ştiinţifică, fie de altă natură. Noi suntem creaţi cu scopul avansării în orice domeniu al ei în acest fel, de la general la particular, sau de la mare la mic. Altfel spus, noi suntem creaţi, ca să examinăm un lucru în contextul lui. Interpretarea în context se aplică în analiza oricărui text şi a oricărei cărţi. Să nu uităm: este o diferenţă între a constata că un lucru există şi a cunoaşte acel lucru în contextul lui. Dacă nu se practică cunoaşterea de la general la particular, există riscul de a trage concluzii greşite.

    Exemple:

    1. Oamenii de rând îşi tratează simptomele unei boli cu medicaţia disponibilă şi, uneori, situaţia se rezolvă. În schimb, medicii fac o evaluare generală şi tratează nu numai simptomele, ci şi cauza bolii. Noi vedem organul respectiv ca funcţionând de unul singur, medicii însă văd organul bolnav ca parte dintr-un context mai larg, care este întregul corp. Ei merg chiar mai departe şi ţin seama şi de mediul în care trăieşte omul respectiv. Biblia prezintă pe credinciosul individual în 1 Cor. 12:12 ca făcând parte dintr-un trup spiritual. Pentru ca respectivul credincios să se manifeste potrivit la nivel individual, trebuie să ştie, în primul rând, contextul mai larg, şi anume, că este parte din trupul spiritual, Biserica. Deci Pavel foloseşte adesea principul de la mare la mic sau de la general la partricular.
    2. Dacă un amator are în faţă un circuit, în care, în mod clar, se vede o piesă arsă, va schimba acea piesă fără prea multe ezitări. Un profesionist va evalua întâi circuitul, pentru a înţelege de ce s-a ars piesa şi abia după ce va avea certitudinea că nu mai există cauza care a dus la arderea ei, o va schimba.
    3. În arheologie, dacă se găseşte un obiect antic într-o anumită regiune, se obţin imediat aprobări, zona este delimitată şi începe o campanie arheologică de săpături cu scopul de a se înţelege cadrul în care acel obiect a existat (datare, alte obiecte aparţinând aceleiaşi epoci, culturi, etc.)

     

    1. Este acest principiu aplicabil şi interpretării Bibliei?

     

    Biblia are un mesaj direct şi simplu pentru necredincioşi, când îi cheamă la pocăinţă. La fel, când este vorba de cei de curând întorşi la Dumnezeu, ne vorbeşte simplu şi clar despre necesitatea trăirii unei vieţi sfinte. Totuşi, atunci când credincioşii încep să crească spiritual, ei îşi dau seama că au nevoie de „hrană tare”, ceea ce presupune o interpretare corectă a Scripturii (Evrei 5:14).

    Unii credincioşi, ca să evite hrana tare spirituală, folosesc următorul slogan: „Biblia este o carte simplă pe care o înţeleg şi copii”. Aşa că ei vor să rămână copii în credinţă.

    Alţi creştini, folosesc acest slogan pentru a-şi scuza lenevia spirituală. Ei nu vor să se angajeze în studierea sistematică a textului biblic şi nu doresc sa creasca spiritual. Au uitat ce spune Domnul Hristos: „cercetati Scripturile!”. Probabil că aceştia nu ştiu că Domnul Hristos, în ce priveşte umaniatea Lui, creştea în înţelepciune şi era plăcut atât oamenilor, cât şi lui Dumnezeu. (Luca : 2:52).

    Pavel, ca şi ceilalţi apostoli, pun accent în epistolele lor pe ideea de maturizare a credinciosului. Aceasta presupune hrănirea sufletului cu lucruri ce ţin de „hrana tare” spirituală, care se referă la versetele greu accesibile la prima citire. Abia atunci ne dăm seama că trebuie să ştim cum să interpretăm pasaje mai complicate din Biblie. În acest scop ne va fi util principiul supus atenţiei noastre: de la general la particular.

    Când interpretăm un verset sau un pasaj din Scriptură, trebuie să cunoaştem anumite lucruri ce ţin de contextul cărţii din care face parte acesta.

    Exemple:

    1. Domnul Hristos însuşi, atunci când face o recapitulare cu privire la persoana şi lucrarea Sa, foloseşte acelaşi principiu, în discuţia cu ucenicii care mergeau spre Emaus. El începe cu Moise şi toţi proorocii, descriind cadrul larg al Scripturii, în care aceştia preziceau suferinţele şi gloria de care avea să aibă parte. Vechiul Testament este contextul care ne arată cum trebuiau înţelese suferinţele Lui. Majoritatea ereziilor ridicate împotriva acestora au ocolit contextul profetic al Vechiului Testament. Chiar everii din secolul I, neţinând seama de profeţii, s-au poticnit de faptul că Mesia trebuia să sufere şi să moară. De fapt, aceasta era şi problema celor doi ucenici de pe drumul spre Emaus. Domnul Hristos rezolvă nedumerirea lor, arătându-le contextul Vechiului Testament.
    2. Evanghelistul Matei, înainte de a vorbi despre naşterea Domnului Hristos din fecioara Maria, prezintă arborele genealogic al lui Hristos, în care arată că El este născut din familia lui David. Arborele genealogic din această Evanghelie reprezintă cadrul mai larg care dovedeşte mesianitatea lui Hristos, în special pentru cititorii evrei.
    3. Cartea Daniel ne spune că în anul al III-lea al domniei lui Ioiachim împăratul Babilonului a venit şi a cucerit Ierusalimul. Mai departe, ni se arată că printre prizonieri se afla şi Daniel cu cei trei prieteni ai săi. Ei ajung ca robi în acest centru al lumii antice, unde Dumnezeu îi ridică în funcţii mari. Toate aceste detalii creează cadrul istoric, care ne ajută să plasăm în timp acest eveniment. Dumnezeu lucreaza în istorie, iar noi astăzi avem o înţelegere mai bună datorită îmbinării cunoştinţelor din acest domeniu cu cele ale Scripturii. Biblia însă nu este o banală carte care să-ţi ofere toate detaliile, de aceea lecţia de istorie trebuie s-o facem noi, individual, studiind cultura şi civilizaţia antică referitoare la Israel şi la ţările învecinate.

     

    1. Ce se întâmplă când se ignoră acest principiu?

     

     

    În decursul istoriei, oameni de diferite orientări au motivat acţiunile lor greşite sau chiar grave cu versete din Biblie. Aceste lucruri s-au întâmplat, pentru că acei indivizi şi-au permis să folosească versetele în afara contextului lor.

    „ EI şi-au justificat credinţa cu câteva afirmaţii profetice din Biblie scoase din context şi astfel au amagit întreg poporul că mântuirea Israelului promisă de Dumnezeu nu va întârzia să vină”. Acest paragraf este din revista „ Ştiri din Israel”, ediţia Februarie 2004. În articolul menţionat este descris felul în care poporul Israel a fost indus în eroare de liderii lui, instigându-l la răsocoală, în urma interpretării în afara contextului a unor pasaje din Scriptură. Consecinţa acestei manipulări a fost masacrarea multor evrei de către Romani în anul 70 d. Hr.

    Multe confuzii şi erori în înţelegerea Scripturii apar din cauza ignorării principiului „de la general la particular.” Când acesta este ignorat, rezultă o interpretare a versetului sau a pasajului în afara contextului. Sectele, în mod special, nu ţin cont de interpretarea versetelor în acest fel, ceea ce le-a făcut să-şi fundamenteze convingerile pe o doctrină falsă. Aceeşi manieră de abordare o întâlnim însă şi printre evanghelici, care refuză abordarea textului biblic aşa cum a fost lăsat el, în acord cu gândirea lui Dumnezeu. Iata câteva greşeli hermeneutice, specifice lor: 

    Exemple:

    1. Evrei 10:26Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.”

     

    Unii aşa-zişi credincioşi, atunci când citesc acest pasaj, spun că nu mai există iertare pentru ei, deoarece au păcătuit cu voia şi, în consecinţă, abandonează viaţa de credinţă. Alţii, spun că aceasta este o dovadă a faptului că mântuirea se poate pierde, uitând că nu este persoană credincioasă pe pământ ( în afară de Hristos) care să nu fi păcătuit cu voia. Dacă am accepta argumentul celor care susţin că mântuirea se poate pierde, înseamnă că în cer va fi doar Domnul Hristos, pentru că fiecare dintre noi, după întoarcerea la Dumnezeu, am păcătuit în mod deliberat. Acest verset, luat în afara contextului, garantează că toţi credincioşii vor merge în iad. Dar acelaşi verset, interpretat în context, spune de fapt altceva. Rog cititorul să citească mai departe, fiindcă următoarele capitole vor aborda şi aceste texte dificile.

     

    1. Matei 5:29-30Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mîna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.”

     

    În acord cu aceste învăţături, luate în afara contextului, toţi creştinii autentici, ar trebui să fie ciungi şi chiori. Dacă cineva argumenteză că ochiul nu l-a făcut niciodată să cadă în păcat, minte! Atât cât se ştie, nu au existat cazuri de automutilare din cauza acestor texte în toată istoria Bisericii şi nici în timpul Domnului Isus.

    Numai ţinând cont de aceste adevăruri cu caracter general, putem trata interpretările eronate a textelor biblice, pe care le supunem atenţiei cititorului în continuare.

 

 



Categories: Studiu biblic

1 reply

  1. Am găsit mai demult cartea în format electronic la: http://coresi.weebly.com/carti-scriptura.html

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: