Chemarea ascultării – Samuel și David (2)

Confirmări și contestări

Din „turnul său de veghe“ de la Rama, rugăciunile lui Samuel continuau să mijlocească pentru națiune. Cu câtă bucurie trebuie să fi văzut el că Dumnezeu confirmă alegerea lui David, făcându-l o binecuvântare până și pentru Saul:

„Slujitorii lui Saul i-au zis: ,,Iată că un duh rău dela Dumnezeu te munceşte. Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sînt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu arfa; şi, cînd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cînta cu mîna, şi vei fi uşurat.”

Saul a răspuns slujitorilor săi: ,,Găsiţi-mi dar un om care să cînte bine, şi aduceţi-l la mine.”

Unul din slujitori a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cînte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.”

Saul a trimes nişte oameni la Isai, să-i spună: ,,Trimete-mi pe fiul tău David, care este cu oile.” Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pîne, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimes lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.

David a ajuns la Saul, şi s’a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele. Saul a trimes vorbă lui Isai, zicînd: ,,Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.” Şi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el“ (1 Sam. 16:15-23).

Cu câtă bucurie trebuie să fi aflat Samuel de confirmarea credinței și curajului lui David în lupta împotriva lui Goliat!

„Cînd s’au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să-l caute.

David a zis lui Saul: ,,Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.”

Saul a zis lui David: ,,Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.”

David a zis lui Saul: ,,Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram. Aşa a doborît robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărît oştirea Dumnezeului celui viu.”

David a mai zis: ,,Domnul, care m’a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean.”

Şi Saul a zis lui David: ,,Du-te, şi Domnul să fie cu tine!” Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: ,,Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.” Şi s’a desbrăcat de ea. Şi-a luat toiagul în mînă, şi-a ales din pîrău cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului.

Filisteanul s’a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s’a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, a adăugat: ,,Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.”

David a zis Filisteanului: ,,Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît-o. Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.”

Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului. Şi-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt. Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l-a trîntit la pămînt şi l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă. A alergat, s’a oprit lîngă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorît şi i-a tăiat capul. Filistenii, cînd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă. Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron. Şi copiii lui Israel s’au întors dela urmărirea Filistenilor, şi le-au jăfuit tabăra. David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său“ (n.a. – de fapt, în cortul fraților săi mai mari!) (1 Sam. 17:31-54).

Bruința asupra lui Goliat l-a făcut pe Saul să-l vadă cu alți ochi pe David și să se intereseze mai deaproape de identitatea lui:

„Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: ,,Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: ,,Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.”

,,Întreabă dar al cui fiu este tînărul acesta”, a zis împăratul. Şi cînd s’a întors David după ce omorîse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul Filisteanului. Saul i-a zis: ,,Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: ,,Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul“ (1 Sam. 17:55-58).

Cu câtă bucurie trebuie să fi privit Samuel la confirmarea chemării lui David prin prietenia cu Ionatan, prin promovarea lui David în fruntea oștirii, prin rezultatele militare și prin reacția poporului!

„David sfîrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s’a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. În aceeaş zi, Saul a oprit pe David, şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. Ionatan a făcut legămînt cu David, pentrucă-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s’o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.

David se ducea şi izbutea ori unde-l trimetea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul. Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie. Femeile cari cîntau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau: ,,Saul a bătut miile lui,-iar David zecile lui de mii“ (1 Sam. 18:1-17).

Unul singur era tulburat de această cântare, Saul:

„Saul s’a mîniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: ,,Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decît împărăţia.” Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David. A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s’a înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa… în mînă. Saul a ridicat suliţa, zicîndu-şi în sine: ,,Voi pironi pe David de perete”. Dar David s’a ferit de el de două ori“ (1 Sam. 18:8-11).

Toate aceste evenimente arătau clar că David este, în realitate, noul împărat al lui Israel. Samuel aștepta ca evenimentul prin care Dumnezeu avea să facă publică această alegere. Așa aștpta și David. Numai Saul se împotrivea din toate puterile:

„Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David şi Se depărtase dela el. L-a îndepărtat de lîngă el, şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieşea şi intra în fruntea poporului; izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el.  Saul, văzînd că izbutea totdeauna, se temea de el;  dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentrucă ieşea şi intra în fruntea lor“ ( 1 Sam. 18:12-16).

Din felul în care prezintă situația, Samuel ne spune că Saul nu se lupta de fapt cu David, ci cu Dumnezeu. Observați cu ce iscusință folosește un joc de cuvinte centrat pe cuvântul „depărtat“:

„Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David şi Se depărtase dela el. L-a îndepărtat de lîngă el“. În loc să se pocăiască și să accepte voia Domnului, Saul a preferat să se îndepărteze de David și chiar s-a gândit să-l omoare:
„Saul a zis lui David: ,,Iată, îţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnului”. Dar Saul îşi zicea: ,,Nu vreau să-mi pun mîna mea pe el, ci mîna Filistenilor să fie asupra lui”.

David a răspuns lui Saul: ,,Cine sînt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” Venind vremea cînd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.

Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut. El îşi zicea: ,,I-o voi da ca să-i fie o cursă, şi să cadă subt mîna Filistenilor”. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: ,,Astăzi îmi vei fi ginere”.

Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: ,,Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi-i: ,Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.”

Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: ,,Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sînt un om sărac şi de puţină însemnătate.”

Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. Saul a zis: ,,Aşa să vorbiţi lui David: ,Împăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.” Saul avea de gînd să facă pe David să cadă în mînile Filistenilor. Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului.

Aduceți-vă aminte că filistenii erau singurii oameni ,,netăiați împrejur“ din regiune și veți înțelege că Saul a vrut să fie sigur că îl obligă pe David să se expună la o moarte sigură. Viteaz și bun războinic, David n-a adus o sută de prepuțuri de-ale filistenilor, … ci două sute. A fost un mod originl de a-și arăta dragostea față de viitoarea lui nevastă …

Înainte de vremea hotărîtă, David s’a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa, Mical, iubea pe David. Saul s’a temut din ce în ce mai mult de David, şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş“ (1 Sam. 18:17-29).

Contestat de Saul, David se bucura însă de confirmarea divină și toată lumea, chiar și dușmanii lui Israel, vedea foarte limpede aceasta:

„Domnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi oridecîteori ieşeau, David avea mai multă izbîndă decît toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit“ (1 Sam. 18:30).

Samuel  a privit cu bucurie că Ionatan și Mical, copii ai lui Saul, nu s-au lăsat infectați de neascultarea nebună a tatălui lor, ba chiar și-au pus viața în joc ca să-l salveze, mai ales că fiecare victorie a lui David pe câmpul de luptă trezea invidia ugicașă a lui Saul:

„Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David. Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis: ,,Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mîne dimineaţă, stai într’un loc tăinuit, şi ascunde-te. Eu voi ieşi şi voi sta lîngă tatăl meu în cîmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui mei despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.”

Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: ,,Să nu facă împăratul”, a zis el, ,,un păcat faţă de robul său David, căci el n’a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sînge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?”

Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicînd: ,,Viu este Domnul, că David nu va muri!” Ionatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.

Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, şi s’a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, şi au fugit dinaintea lui.  Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta, şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s’a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.

Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să-l pîndească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: ,,Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîne vei fi omorît.”  Ea l-a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.

În urmă Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului, şi l-a învelit cu o haină.  Cînd a trimes Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: ,,Este bolnav.” Saul i-a trimes înapoi să-l vadă, şi a zis: ,,Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.” Oamenii aceia s’au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră. Saul a zist către Mical: ,,Pentru ce m’ai înşelat în felul acesta, şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: ,,El mi-a zis: ,Lasă-mă să plec, ori te omor!“ (1 Sam. 19:1-17).

Pus pe fugă de Saul și pus pe gănduri de întreaga situație, David nu găsește un loc mai bun în care să se refugieze și să-și reexamineze destinul decât la Samuel, omul care-I spusese că este „unsul Domnului“:

„Aşa a fugit şi a scăpat David. El s’a dus la Samuel la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s’a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot“ (1 Sam. 19:18).

„Naiot“ se traduce prin „locuințele“ (formă de plural) și identifică probabil un complex de apartamente sau case lângă Rama unde locuia ceata proorocilor cu care se va întâlni din nou și Saul.

Așa cum am văzut deja, Saul a îndrăznit să se ducă după el și în „locuințele“ prorocilor, dar a fost copleșit de intervenția divină și de intensitatea lucrării pe care Duhul lui Dumnezeu o desfășura în jurul profetului. Ca prins în mrejele unui irezistibil camp magnetic, Saul a căzut la pământ, imobilizat și făcut prizonierul puterii divine. El a intrat într-o formă de extaz religios în care i-a fost imposibil să se controleze:

„Şi s’a îndreptat spre Naiot, lîngă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum proorocind pînă la sosirea lui în Naiot, lîngă Rama. S’a desbrăcat de haine şi a proorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s’a aruncat desbrăcat la pămînt toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: ,,Oare şi Saul este între prooroci?“ (1 Sam. 19:23-24).

Întrebarea aceasta retorică este o formă de a sublinia cât de departe era Saul de o asemena posibilitate. Ca și celuilalt Saul din Noul Testament, Dumnezeu i-a arătat că-l poate prăbuși oricând la pământ. Coincidența providențială de nume face paralela această fascinantă și plină de semnificație (care ar merita un studio de sine stătător):

„Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S’a dus la marele preot, şi a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi cît şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Pe drum, cînd s’a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care-i zicea: ,,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?”

,,Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: ,,Eu sînt Isus, pe care-L prigoneşti. ,,Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într’un ţepuş.” Tremurînd şi plin de frică, el a zis: ,,Doamne, ce vrei să fac?” ,,Scoală-te,” i-a zis Domnul, ,,intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci“ (1 Sam. 9:1-6).

Spre deosebire de Saul din Tars, care a fost tot un beniamit, împăratul Saul nu s-a lăsat biruit de intervenția lui Dumnezeu, ci a perseverat în neascultarea lui vinovată.

Advertisements


Categories: Samuel, Studiu biblic

1 reply

  1. be blessed,bro`very nice article

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: