13 Iulie 2010, Chisinau

Luni am fost iar la Prut. Apele au mai crescut putin, oamenii sunt insa mai linistiti. Localitatea afectata este mai ales Cotu Morii, cu doar cateva case mai ridicate rămase deasupra apelor.  Camioane ale armatei au luat pe rand oameni din sat si i-au dus peste drumul inundat sa-și recupereze ceva din lucrurile din casă. Când am vazău “cele mai bune“ lucruri pe care le-au socotit prioritare să fie salvate mi-am dat seama cum trebuie să arate celelalte … lăsate în urmă. Oamnei locului sunt foarte săraci. Excepție fac doar cei ale căror rude au plecat la lucru în străinătate. I-am spus unui pământiu că mă doare de necazul lor. Mi-a răspuns cu multă istețime: „D^apăi nu-i necaz pe care să nu-l spele pachetele“. Am tresărit. Știam de fapt sau doar mi-am adus aminte de vremea când primeam și noi pachete din „străinătate“.

Ne-am bucurat sa le putem duce alimente cumparate cu banii incredintati de biserica baptista din Colton, pastorita de Daniel Sarlea si Biserica baptista din Florida (trimisi de Titus Mihet).

Printre cei mulți care au venit „la fața locului“ din toate părțile, am remarcat și doi soldați americani în uniformă de teren, care luau fotografii cu niște camere extraordinar de sofisticate. Le-am spus ceva în limba engleză. Au tresărit, dar n-au vrut să intre în nici un dialog. Erau probabil sub consemn să stea tăcuți de partea aceasta a Prutului, dincolo de limita teritorială a lui NATO.

Una din aparițiile îmbucurătoare pe care le-am văzut pe șosea a fost o mașină a armatei moldovene care anunța din loc în loc prin megafoane că populația are la dispoziție mese calde de trei ori pe zi și îngrijire medicală 24/7. Mesajul era încheiat cu identificarea sursei: „Gruparea tactică Moldova, Armata națională“.

Sunt dovezi frumose de „mai binele“ care există astăzi în Moldova. La plecare, pe când ne îndepărtam de Obliceni, Sărăteni și Nemțeni, o coloană de mașini furioase era condusă cu girofar în sens invers spre potopul de ape. Erau reprezentanții guvernului care reveneau printre oamenii din zonă. Scepticii spun că se apropie alegerile din toamnă și vizitele fac frumos în campania electorală. Oamnii de bine le văd însă ca pe ceva bun și dătător de speranță. Asta nu înseamnă că nu sunt și lupte. Reprezentanții comuniștilor din zonă au vrut să-i ia primarului ștampila și să0lîndepărteze, spunând că-i incapabil să gestioneze criza. Erau primele clipe ale dezastrului și lumea era într-o forfotă panicată și dezordonată. Au sărit însă oamenii și l-au salvat pe primarul liberal până ce au venit resursele din partea statului. Acum totul se face ordonat și cu tabel. Strategia clasică a comuniștilor a fost dejucată de vigilența unei generații care nu vrea să se mai lase înșelată.

Leonid a venit la mine râzând. L-am întrebat curios ce a văzut. Mi-a citat din memorie:  „Indiferent de scopul propus sau rezultatele obținute, vă rugăm toate rezultatele să fie splate cu apă.  Ar dacă rezultatele au întrecut așteptările voatre, vă rugăm să folosiți peria“.

Inscripția aceasta politicoasă există pe pereții unei toalete din Chișinău. Altele sunt scrise în trei limbi (română, rusă și engleză). Aceasta însă apare scrisă numai în limba rusă. Interesant ….

Categories: Amintiri