Moldova VII

Miercuri, 14 Iulie 2010, Ungheni

Luni 12 Iulie ne-am dus seara la tabara organizata de Victor Popovici si echipa lui. N-a fost cum s-a dorit sau s-a pregatit. In locul unei intalniri cu tinere familii, ne-am intalnit cu 120 de copii si tineri zburdalnici.

Dumnezeu nu lucreaza dupa preferintele noastre, asa ca a trebuit sa ne rugam si sa ne adaptam noii situatii. Majoritatea celor prezenti venisera din familii necrestine, asa ca echipa a adaptat programul la varsta si specificul lor.  Grupul muzical a cantat mai avantat, zambelete au fost mai largi si mai multe, cuvantarile au fost mai degraba stari de vorba cu glume si istorioare cu tilc.

Am fost trei “episcopi”, Popovici, Miron si cu mine, dar ne-am transformat in trei parinti indragostiti de copilarie.

Din cauza conditiilor de cazare si a ploii, Victor a crezut ca este mai bine ca eu si cu Leo sa ne intoarcem sa dormim in apartamentul de la sediul Uniunii. Ne-a condus inapoi episcopul Ion Miron si am sporovait o gramada pe drum. Este un om cu totul si cu totul remarcabil

Marti dimineata am plecat inapoi la tabara unde i-am gasit pe toti vioi si galagiosi. Pana la urma, Victor a gasit cateva familii si cativa familisti cu care am avut doua seminarii (stari de vorba). Mi-am dat seama ca, dincolo de circumstante si de aparente, aveau si ei aceleasi probleme ca si noi in America. Ne-am sfatuit si ne-am rugat impreuna. Cred ca a fost frumos si de folos.

Ne-am intors seara iar la Chisinau pentru ca venise sa ne ia la Ungheni Gheorghe Mocanu, pastorul pentecostal de acolo si gazda misiunii tinerilor care urmau sa vina din America. M-a pandit la rascruce redactora de la editura ziarului crestin local si a trebuit sa dau trei interviuri, unul pentru radio, unul pentru presa si unul pentruInternet. A fost un privilegiu si o bucurie.

Am plecat seara spre Ungheni si am admirat inca odata abilitatea cu care conduc localnicii pe drumurile relativ  … relative din Moldova. Cel mai mult am fost insa socat sa vad masinile pe care le conduc. M-am intrebat daca nu cumva Moldova a devenit intre timp un land al Bavariei … Atatea masini Mercedes (mai ales minibuze), BMW, Audi, Opel si VW n-am mai vazut decat in Germania! Este surprinzator, este uimitor, este imbucurator. Nu m-am plimbat cu atatea masini nemtesti de cand sunt …

La Ungheni am tras la apartamentul unei familii care a vrut neaparat sa aiba musafiri. Ne-am smerit inca odata in fata dragostei acestor oameni minunati care “simt” cu lucrarea Domnului. Ne-a gazduit Silviu si cu mama lui. Tatal lui lucra insotitor de tren si era plecat in cursa de Moscova. Opt zile pe drum si opt zile acasa. L-am intrebat pe Silviu daca nu-i este greu tatalui sau. Mi-a spus ca asa este de cand il stie el.

Noaptea a fost parca mai racoare ca in Chisinau si am dormit neintorsi pana dimineata.

Pe la ora 9 am inceput seminariile cu lucratori locali. Au fost de la bisericile din oras si de la o filiala moldoveneasca a lui “Salvation Army”. Am ras si am plans impreuna. Totul s-a desfasurat in sala de curand renovata a centrului crestin si a bisericii pastorite de Gheoghe Mocanu. Se vede mana de gospodat harnic.

Acum, din nou la apartament, am “tras-o pe dreapta” si ne odihnim, ca diseara sa o luam spre una din bisericile de sat din apropiere, la o alta “evanghelizare”. Pastorul de acolo are nevoie de incurajare dupa cateva necazuri succesive care l-au cam dezechilibrat. “Doamne, fa-ne o binecuvantare mangaietoare din partea ta.”



Categories: Amintiri

2 replies

  1. Multumesc lui Dumnezeu pentru Dvs., frate Daniel. Admir arta scrisului, a umorului, a detaliilor (la care cei mai multi nu mai atrag atentia) ce va caracterizeaza. Si-asa nu-mi revin, de citeva saptamini, de dor dupa cei din tara, de lucrarea de-acolo, lectura Jurnalului de Moldova, a aprofundat… imi pare rau ca nu eram acolo, sa slujim impreuna. Mi s-ar fi implinit o dorinta mai veche… Nu-i inca tirziu… toate isi au vremea lor.
    Suntem familia X, la care fratele Valeriu Ghiletchi a facut referinta (am dat intietate mai marilor nostri, ii iubim mult, ne lipsesc partasiile cu ei, prietenia lor…)
    Multe Binecuvintari la toata familia,

    prin harul Domnului tragem nadejde sa ne mai vedem , si chiar, sa facem misiune in Moldova si nu numai, impreuna

  2. Pace Daniel Am citit reportajele tale ai talent mai mare in Moldova sunt in Bucuresti caldura la pranz si apoi o furtuna de ploaie in fiecare zi maine plec spre Bucovina mea Domnul sa te insotiasca Pahomi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: