Moldova VIII

Miercuri dimineata am avut o intalnire cu “lucratorii” de pe aici. Ne-am bucurat impreuna. Mi-au cerut sa vorbesc putin despre familia crestina.

Multimesc de copii din Moldova inseamna de multe ori si o multime de dureri d ecap. “Pepiniera” aceasta europeana este flamanda si fascinanta in acelasi timp. M-am simtit adoptat si adaugit la aceasta mare  mare familie.

Miercuri seara, 14 Iulie, 2010. Gheorghe a venit  ”dupa ceas” si ne-a dus la serviciul de evanghelizare. Orasul Cornesti, este asezat intr-o zona de dealuri foarte frumoasa. Orasul propriu zis este asezat langa un sat mai mare cu acelasi nume. Go figure.  In mijlocul urbei este inaltat un bloc cu patru etaje, fara instalatii sanitare si  fara apa.  Pentru acestea, oamenii trebuie sa coboare in curte … Iarna este mai greu, dar … asa-i viata la bloc.

Vitalie Gaiceanu s-a intors la Domnul in Ungheni. Acum s-a mutat in acest oras ca sa planteze o biserica. A avut mari necazuri cu ortodocsii. L-au amenintat ca-l omoara si-i fura copilul. A inchiriat o casa, au venit si i-au luat tot din ea. Pana la urma a cumparat o casa si incepe sa prinda radacini. In oras nu exista nici cladire pentru biserica ortodoxa, dar drept-credinciosii, putini cati sunt ei la numar, se declara proprietarii sufletului moldovan si nu suporta concurenta.

Mica plantare neoprotestanta a mai cumparat o jumatate de casa in care au plasat cativa orfani si-i ingrijesc. Mai au si o gradina in care cultiva de-alde toate necesare.  Ploile din ultima vreme le-au inecat insa sub jungla buruienilor.

Nu de mult au mai cumparat un fost magazin din centru si acum cheltuiesc din greu la remodelarea lui. Vor sa faca si o magazie si dormitoare pentru orfani si sala de adunare si … si … Planurile sunt mari … dupa buget, coane Fanica. Pentru ca au dovedit ca au bani, mafia locala le da tarcoale. Cineva le-a vandut, la pret foarte bun, patru racitoare ca de alimentara. Au platit si le-au luat. A venit la cateva zile banca dupa ele. Erau ipotecate.  Banii s-au dus …. se duc si racitoarele … Cui sa te plangi? Racitoarele vor fi vandute la un targ, pentru ca banca sa-si poata recupera ceva din bani. Fratii sunt sfatuiti sa mearga sa le mai cumpere odata de acolo …

“Orasul” imi aduce aminte foarte bine de satul Negreni, unde s-a nascut tata. Are ulite intortocheate si inguste, taiate in panta dealului, adumbrite de crengile pomilor din curtile de dincolo de garduri. Oameni tare bronzati si cerul foarte albastru.

Daca Valentin Popovici ar fi pe aici, probabil ca ar spune: ” Din inaltimea cartierului general, de pe colinele cerului, trambitasul divin da semnalul si pe pamant armata Domnului se pune in miscare. Se formeaza detasamentele de lupta. Vin tineri romani din America, tineri romani din Europa, tineri cu mult elan din Romania. Vin randuri, randuri, sa se alature fratilor lor din dealurile moldava ca sa lupte pentru aducerea sufletelor necajite de pacat in fericita Imparatie a lui Dumnezeu. …”

Ce-o fi cu mine? De unde aceasta rabufnire? Nu cumva mi-e dor de Chicago? …

Am crezut ca vom merge undeva in alta parte pentru evanghelizare. Din cauza caldurii si a altor lucruri ma apucase ameteala si am cerut Domnului sa fie o sala racoroasa.

N-am plecat nicaieri. N-a fost vorba de nici o sala. Evanghelizarea s-a tinut acolo, pe loc, intr-un mic hol al fostului magazin, viitoare sala de adunare. Am fost noi, cei trei care veniseram, Vitalie si patru din orfanii care locuiau acolo. Pentru ca nu incapeam toti, eu si Gheorghe am trecut dincolo de un prag si am pus doua scaune.   Am cantat o cantare “comuna” pe care n-o cunosteam, ne-am rugat impreuna si apoi mi s-a spus ca pot incepe predica. Eu am uitat toate subiectele, am abandonat toate planurile si m-am tras mai aproape cu scaunul de ei.  Am fost pentru o jumatate de ora un bunic intre nepoti, invatandu-i sa citeasca pe rand din pataniile lui Dumnezeu cu Saul si David.  Am vrut sa le arat diferenta dintre un om care nu este ascultator si unul care este dupa inima lui Dumnezeu. Au citit cu hopuri, am vorbit cu lacrimi. Am glumit si mi i-am inchipuit peste alti cativa ani, care pe unde, sun ingrijirea aceluiasi Dumnezeu care i-a “facut casa lui David” ….

Ne-am cam grabit acasa. Se facuse iarasi de ploaie si se lasase noaptea. S-au pica din alta parte …



Categories: Amintiri

2 replies

  1. Ma bucur de ceea ce citesc, ma bucur de modul in care redai trairile zilnice. Domnul sa va aiba pe toti sub paza Sa si insotiti de Harul Sau.
    Cu dragoste sfanta! CB.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: