“Domnule dragă, în lumea asta sunt două feluri de oameni: unii care se îneacă și cu colacul de gât și alții care sunt ca dopul de plută. Poți să-i apeși cu degetul până la fundul apei că de îndată ce-i lași liber sar imediat deasupra apei. Așa este băiatul acesta”. Sunt vorbele unuia care-l asigura pe altul să-și dea fata după cineva pe care nu-l cunoștea prea bine.

Ieri, Doru Brezoi, păstor impreună cu mine la Bethel, ne-a trimis ca text zilnic de meditație un îndemn al apostolului Pevel, misionarul care a mers până la capătul lumii pentru Christos:

“Bucurati-va totdeauna in Domnul!
Iarasi zic: BUCURATI-VA!
Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii.
DOMNUL ESTE APROAPE.
NU VA INGRIJORATI DE NIMIC;
ci in ORICE lucru,
aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu,prin
RUGACIUNI si CERERI, cu MULTUMIRI.
Si PACEA LUI DUMNEZEU,
CARE INTRECE ORICE PRICEPERE,
VA VA PAZI INIMILE SI GANDURILE IN HRISTOS ISUS.
Incolo, fratii meu, TOT CE ESTE ADEVARAT,
TOT CE ESTE VREDNIC DE CINSTE,
TOT CE ESTE DREPT,
TOT CE ESTE CURAT,
TOT CE ESTE VREDNIC DE IUBIT,
TOT CE ESTE VREDNIC DE PRIMIT,
ORICE FAPTA BUNA,
SI ORICE LAUDA,
ACEEA SA VA INSUFLETEASCA.” (Filipeni 4:4-8)

Îmi place să-l numesc pe Pavel “eternul optimist”. Au încercat să-l înfrângă, au încercat să-l oprească, au încercat să-i rupă râvna care-l ținea activ ca un motor intern cu explozie duhovnicească, dar n-au putut. Nici boala, nici greutățile, nici bătăile și nici lanțurile închisorilor n-au reușit “să-l pună jos”, să-l facă “să se dea la fund”.

“Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieșit din minţi. – Eu sunt și mai mult. În osteneli, și mai mult; în temniţe, și mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării.
Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoși,
în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte!
Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.” (2 Corinteni 11:23-28).

Vijeliile stărnite împotriva lui n-au reușit să-i frângă aripile, pentru ca le-a privit drept circumstanțe providențiale trimise ca să-l ajute:

“Vreau să știţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toţi știu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos.
Și cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu” (Filipeni 1:12-14).

Acolo unde altul ar fi văzut lanțuri care să-i scuze inactivitatea, Pavel a văzut lanțuri care să-i facă publicitate!

Asta numesc eu un etern optimist!

Colonelul de Securitate se răsti la omul arestat dinaintea lui: “Bă, ascultă-mă bine! Nu ieși de aici până nu spui tot, până nu dai declarația completă și o semnezi. Mă auzi? Am mijloacele și am tot timpul la îndemână. Înțelegi?”

Din trupul încovoiat al “pocăitului” ieși un glas liniștit, nesfidător, dar surprinzător de îndrăzneț pentru o situație ca aceea: “Așa este, domnule colonel. Aceasta este diferența dintre noi. Dumneavoastra aveți timp, eu am eternitatea”.

Ce l-a făcut oare pe Pavel să fie așa cum a fost? Nu cumva convingerea că, în Christos, el ieșise din timp și-și trăia deja … eternitatea?

Oare acesta este secretul unui “etern” optimist?

Ce părere aveți?

Categories: Maxime si cugetari, Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai