De ce-i așa? O știe El!

Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor.

Dar ei au strigat cu glas tare și și-au astupat urechile și s-au năpustit într-un gând asupra lui … Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și spunea: „Doamne Isuse, primește duhul meu” – Fapte 6.8 Fapte 7.57,59

 

Ștefan a făcut „minuni și semne mari” pentru eliberarea altora. De ce nu le-a făcut el și pentru a se elibera pe sine, ca să nu fie omorât cu pietre? De ce nu a procedat ca Ilie, care a cerut să cadă foc din cer asupra vrăjmașilor săi? De ce a îngăduit Dumnezeu să fie omorât chiar atunci când Ștefan Îi era atât de credincios? De ce nu a luat la Sine pe un credincios care era plin de el însuși, mai degrabă decât pe unul care era plin de Duh Sfânt?

Răspunsul la aceste întrebări se află în scopul urmărit de Dumnezeu. El are întotdeauna putere să-i elibereze pe cei ai Săi, dacă alege să facă acest lucru. Avem multe mărturii în acest sens: Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul de foc; Daniel în groapa cu lei; Petru în temnița lui Irod.

Credința și hotărârea lui Ștefan au rămas mereu aceleași. Când îl întâlnim prima dată, în Fapte 6.5, el este descris ca fiind un bărbat „plin de credință și de Duhul Sfânt”. La sfârșit, el se roagă pentru cei care îi luau viața.

Ceea ce este foarte necesar să înțelegem este că Dumnezeu nu are nevoie de aprobarea noastră, nici de înțelegerea noastră pentru a-Și împlini scopurile în viața noastră. Lucrarea Sa în noi și față de noi nu are în vedere în primul rând bunăstarea noastră fizică, nici supraviețuirea noastră, ci manifestarea propriei Sale glorii. De aceea Pavel a putut să vindece mulți oameni în timpul călătoriilor sale misionare, însă el însuși nu a fost vindecat de țepușul său în carne.

Pe măsură ce realizăm acest adevăr, putem rosti și noi cu tărie cuvintele din 2 Samuel 22.31-33: „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită, Cuvântul Domnului este încercat, El este un scut pentru toți cei care se încred în El. Pentru că cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Și cine este o stâncă, dacă nu Dumnezeul nostru? Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și-mi face calea desăvârșită”.

G W Steidl

Advertisements


Categories: Maxime si cugetari, Studiu biblic

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: