În Biblie se prezintă o chemare la despărţire; ea arată că orice om trebuie să aibă o atitudine hotărâtă de despărţire faţă de răul care ne înconjoară. Dumnezeu, într-un fel, a dat cuvântul de ordine al  acestei despărţiri, când a stabilit timpul şi zilele, separând lumina de întuneric.

Răsfoind paginile sfinte, vedem că această chemare a răsunat pentru cei mai mulţi dintre marii slujitori ai lui Dumnezeu: a fost adresată lui Avraam atunci când Dumnezeu i-a spus să iasă din ţara părinţilor şi chiar din casa tatălui său; i-a fost adresată lui Moise şi poporului Israel când a sosit momentul să iasă de sub jugul lui Faraon; a fost adresată şi seminţiei lui Levi când, la uşa cortului, după teribila zi a viţelului de aur, Moise a chemat la el pe cei care voiau să-L slujească pe Domnul şi să răzbune Numele Său, care fusese batjocorit; aceeaşi chemare se adresează şi astăzi Bisericii creştine: „Ieșiți din mijlocul lor, despărţiţi-vă de ei; zice Domnul” (2. Corinteni 6:17 ). „leşiţi din mijlocul ei (cetatea „Babilonul cel Mare“), ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei” (Apocalipsa 18:4 ).

Dar ce este această despărţire la care suntem chemaţi? Este bine să fim foarte clari în această privinţă, pentru că există mai multe feluri de despărţiri, iar noi trebuie să fim puşi în gardă cu privire la contrafacerile celei adevărate, singura pe care ne-o indică Biblia.

Întâi, ea NU este despărţirea practicată de călugări. Viaţa izolată din ..

(continuare)