O tactică de luptă specifică pentru creștini

2 Împăraţi 19.1-13

În faţa asaltului armatelor asiriene, Ezechia are un fel neobişnuit de a conduce războiul: în loc de armură, se îmbracă cu un sac. Cartierul său general nu se află pe fortificaţia pe care o construise, ci în casa Domnului. În fine, în loc să apeleze la cei mai bravi ostaşi ai săi, se adresează profetului Isaia.

Dar, în contrast cu aroganţa şi cu mândria împăratului Asiriei, nu este aceasta buna strategie militară pe care ne-o recomandă apostolul Pavel? „Armele luptei noastre nu sunt fireşti”, scrie el în 2 Corinteni 10.4, 5, „ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor, dărâmând raţionamente şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu”.

Ezechia, al cărui nume înseamnă ,puterea Domnului, ştie la cine să meargă să caute ajutor (Psalmul 121.2). Încrederea nu-i este dezamăgită.

Nu te speria îi răspunde profetul. Cuvânt preţios, pe care-1 auzim atât de des în Scriptură şi în special din gura Dom­nului: „Nu te teme; crede numai” (Marcu 5.36). El are limba unui om învăţat, capabil să-l învioreze cu un cuvânt pe cel obosit (Isaia 50.4). Sufletul temător, dar plin de încredere, al răscumpăratului Său aflat încă în încercare primeşte prin acest cuvânt puterea şi curajul necesare să aştepte eliberarea.

Îmi ridic ochii spre munţi … De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.Psalmul 121.1,2

Ajutorul lui Dumnezeu

La distrugerea, apoi reconstrucţia şi dezvoltarea rapidă a oraşului Chicago a avut o contribuţie şi incendiul devastator denumit „Marele foc“, care în octombrie 1871 a distrus o treime din oraş. Atunci au pierit aproximativ 300 de oameni, 10.000 de clădiri au fost distruse şi 100.000 de oameni au rămas fără locuinţe.

Câteva lucruri au rămas însă neatinse: curajul, voinţa şi energia acelor oameni.

Omul de afaceri William D. Kerfoot a rămas în analele istoriei. A doua zi, după incendiu, pe ruinele rămase din magazinul său a atârnat o inscripţie:

„Am pierdut totul, exceptând soţia, copiii şi energia“.

Ştim sigur că optimismul şi încrederea vin de la Dumnezeu. Dacă ne ridicăm ochii spre oameni sau instituţii, vom gusta amarul eşecului. Psalmistul putea să-şi ridice ochii spre munţi, care în viziunea noastră actuală ar putea însemna o personalitate. Dar ajutorul nu i-a venit de la munţi, ci de la Cel care a creat şi care conduce cerurile şi pământul, şi care permite uneori eşecuri în viaţa noastră, cu scopul ca noi să ne punem încrederea şi optimismul în Dumnezeu.



Categories: Amintiri, Maxime si cugetari, Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: