Autor: Radu Cazan | din România Liberă
Are cel mai mare număr de angajați în domeniul tehnologiei pe cap de locuitor, cu aproape 64.000 de specialiști angajați în domeniul IT. Printre cele mai recente succese se numără Avangate și uberVU, scrie revista Forbes.
Acești factori, combinați cu un regim de impozitare de invidiat; la nivelul de 0% pentru lucrătorii din IT, au ajutat la crearea uneia dintre cele mai fierbinți scene în privința afacerilor de IT europene: România.
Acum boom-ul tehnologic al țării atrage atenția la nivel internațional, și potrivit antreprenorului român, Florin Cornianu, CEO și co-fondator al 123ContactForm, în doi ani România va fi văzută ca un
adevărat rival la Londra, ca fiind un focar de talente în toată Europa, mai scrie Forbes.
“În România, oamenii s-au obişnuit să înceapă de la zero şi să ajungă încet pe creștere. Nu am avut inițiative guvernamentale care să ne ajute să să ne dezvoltăm afacerile”, spune Cornianu. “Dar acum un număr de elemente se conjugă, ceea ce face ca investitorii să aibă şansa de a-şi ridica afacerile.”
Se dezvoltă o cultură puternică în domeniul programării, inovării şi incubării. Un număr de universități bine cotate in orase precum Bucuresti, Timisoara, Cluj, Iaşi, Constanta asigură constant o sursă de oameni talentați și o continuă inovație tech.
“Am văzut, de asemenea, un aflux de mari corporatii care promit, parteneri care sprijină şi care cumpără de la start-up-uri și care protejează antreprenori care vin cu oportunităţi diverse”, a spus Cornianu.
Sistemul de start-up românesc are acum numeroase talente, spații de lucru și evenimente dedicate pentru a ajuta antreprenorii. Cea mai mare conferinţă dedicată tehnologie
Categories: Articole de interes general
barzilaiendan.com 
Sunt programator roman, am lucrat cativa ani in Romania pt firme europene, si de la alti cativa ani lucrez in America.
In primul rand, de acord cu szromulus de mai sus. Tot ce a zis e corect.
Astfel de titluri de ziar “Romania capitala mondiala a afacerilor din IT” este pur si simplu jurnalism lenes si inflamatoriu, menit doar sa atraga atentia. Romania este in primul rand o tara mult prea mica sa fie macar in top 10 tari ca industrie IT.
La o populatie sub 20 de milioane, cu universitati (sa fim sinceri acum) slabe cotat international, si depinzand in totalitate de investitori si piata de desfacere straine pt orice produs IT, Romania va fi mereu o tara anexa industriei IT. Nici prea mica, nici prea mare. In software deocamdata nu exista concurenta cu USA, atat din punct de vedere al companiilor, inovatiei, pietei uriase de desfacere, multe multe univesitati de top etc. Dar si multe alte tari o sa fie mereu in fata Romaniei, cateodata simplu pentru ca sunt mult mai mari, alteori pentru ca sunt mai eficiente. Daca Romania reuseste macar top 20, ar fi bine.
Mitul ca romanii sunt programatori recunoscuti international este un … mit. Sunt mai putini cunoscuti decat americanii, englezii, indienii, vietnamezii, germanii, francezii, chinezii, brazilienii etc etc. Romana nu este a doua limba la Microsoft (hindi este cel mai probabil), iar programatori romani am intalnit putini procentual vorbind in USA.
Poate ar fi bine sa fim mai realisti in jurnalism si mandrie nationala, si mai aproape de adevar.
Un alt aspect, deloc neglijabil, este acela al flexibilitatii structurii de angajare. In UK, spre exemplu, piata locurilor de munca este divizata, intr-un procent destul de echilibrat, intre contractori si angajati permanenti. Raportul, pe care mi-l dadeau specialistii pe care i-am intrebat direct, era de 40-60%, adica 40% din angajati optau pe varianta contracting si doar 60% optau pe varianta permanent position.
Sa clarific putin ce inseamna cele doua variante. Optiunea de contracting se confunda cu varianta de PFA, de la noi. Este destul de gresit, pentru ca varianta PFA imbraca doar o forma juridica, la noi, in schimb, in tarile dezvoltate ea este caracterizata de un profil anume la care trebuie sa se adapteze angajatul. Contractorul are capacitatea de a lucra pe o durata scurta de 2,3, 6,12 luni in cadrul unei firme, avand desigur un statut juridic diferit de cel al angajatului permanent. Asta inseamna ca dispune de o mare flexibilitate de a participa la interviuri frecvente, de a se adapta la un mediu nou de munca si de a performa la valori maxime, in scurt timp. Curba de adaptare, a unui angajat permanent, inregistreaza o crestere mai lenta, intinsa pe un interval mai lung de timp, in timp ce contractorul stie ca durata lui de adaptare, la echipa, la tipul de proiect, este foarte scurta. Obiectivul fundamental al acestuia este de adaptare extrem de rapida la proiectele la care va lucra, etapa de integrare in echipa fiind de natura periferica, totusi diplomatia, respectul, flexibilitatea de comunicare trebuie sa fie optime.
Un alt aspect este cel legat de capacitatea de tranzitie de la un contract la altul. Uneori perioada de interviuri poate sa se se intinda la 2-3 luni, durata in care contractorul trebuie sa fie capabil sa se autosustina si sa isi imbunatateasca performanta(ideal) de la un job la altul. Acest lucru la noi nu este posibil, pentru ca salarul lunar asigura doar bugetul pentru o luna de supravietuire, in schimb, pe UK, poate asigura traiul la relanti timp de 5-6 luni. Ar fi foarte multe aspecte care ar trebui descrise astfel ca angajatul din Romania, sa inteleaga conceptul de contractor si necesitatea de a lucra cu astfel de oameni. La noi piata nu intelege nevoia unui astel de profil. Contractorii nu sunt proaspet absolventi si nu se pot incadra in categoria sub 28 de ani, pentru ca au nevoie de o experienta de cativa ani, la mai multe locuri de munca. Vorbesc de IT-software.
Un alt aspect ar fi legat de formarea programatorilor. Prea putini stiu ca programarea software este o profesie la fel de dificila ca medicina, necesita la fel de mult studiu, unii sustin ca ritmul de studiu ar fi chiar mai alert, in software. Daca aportul studiilor universitare este foarte consistent, in cariera unui medic, in software contributia acestui volum de informatii este la o scara foarte diferita, majoritatea programatorilor se definesc la firmele unde lucreaza, acestea venind un un know-how foarte ridicat, peste cotele universitatilor noastre.
Dat fiind faptul ca procesul de formare al unui profesionist de valoare dureaza si depinde de cadrul de formare, de timpul individual de studiu si de apetit, oscilatiile pe piata locurilor de munca influenteaza foarte grav acest factor. Astfel ca piata trebuie sa fie, in mod constant, puternica, ca intr-un interval de 10 ani, sa vezi angajati bine echipati pentru a face fata unui flux de firme investitoare. Ori o piata care face salturi, in negativ, destul de mari nu are un potential de a se comuta si de a atrage investitori. Acesta fiind un alt motiv pentru ca as inclina sa cred ca estimarile articolului sunt mult prea curajoase. Ar mai fi inca alti cativa factori fundamentali, dar risc sa ma extind extrem de mult 🙂 .
Dupa mai bine de 15 ani de activitate in IT, in software, cred ca remarcile respective sunt mult prea optimiste. Am lucrat si inafara tarii pe cont propriu, in software, cat si multi ani in multinationalele din Romania. Comparand piata britanica de software, de exemplu, cu cea interna , parerea mea personala este ca exista o diferenta clara, extrem de bine conturata intre cele doua. Daca pe UK ai zilnic mii de joburi noi disponibile, in tara, pe principalele portale de joburi, de abia sunt cateva, multe indisponibile chiar din ziua publicarii anuntului(paradoxal).
Daca piata de angajari pe UK este bine definita de o concurenta clara, obiectiva, de proceduri de intervievare bine puse la punct, la noi exista inca multe lacune la acest capitol. Inca functionam cu mecanismele mostenite de mai bine de 25 de ani. Sa nu mai amintesc faptul ca exista o discriminare la nivel de varsta, astfel ca dupa 35 de ani prea putini angajatori iti vor lua in considerare CV-ul chiar daca acesta poate sa contina o experienta exceptionala. Argumentul des auzit este acela ca “ne pare rau, dar echipe noastra are o medie de varsta de 25, 28 de ani”. Discutasem cu niste fosti colegi britanici despre acest tip de raspuns, sa vad opinia lor, dat fiind faptul ca la 40-50 de ani esti considerat un specialist de valoare. Desigur ca au fost foarte surprinsi de o astfel de pozitie, chiar li se parea utopica, avand in vedere ca exista foarte multi developeri cu varste cuprinse intre 40 si 55 de ani, la ei.
Programatorii din Romania sunt buni, destul de motivati, in schimb infrastructura nu este nici pe departe la nivelul celei occidentale. Pe de alta parte noi depindem de infuzia de capital strain, nu aveam piata de desfacere autohtona, sau daca exista este la un nivel absolut ignorabil din toate punctele de vedere. Depindem foarte mult de valurile de investitori straini care vin si pleaca. Fluctuatiile sunt mari, raportate la intervale cincinale de timp, fapt care face sa nu iti poti dezvolta echipe serioase de profesionisti, dedicati in totalitate performantei si nu strategiilor de ancorare in firme ca sa nu ii surprinda neplacut refluxul.