Arhivele regale – 25. Iehu – uraganul care distruge, dar nu repară – 2 Regi 10

Iehu este pus în mișcare de mânia lui Dumnezeu și se comportă ca un bisturiu în mâna unui medic priceput. După cele trei incizii inițiale prin care i-a omorât pe Ioram, Ahazia și Izabela, acest bisturiu curăță infestarea din jurul inciziilor, iar în final, atacă rădăcina răului, templul lui Baal și preoția idolatră.

I. Iehu nimicește casa lui Ahab și a  Izabelei – 2 Regi 10:1-11

„În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori, şi le-a trimes la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor, şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea: ,,Acum, când veţi primi scrisoarea aceasta, fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpânului vostru, carăle şi caii, o cetate întărită şi arme, vedeţi care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun şi mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său, şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!“ Ei s-au temut foarte mult, şi au zis: ,,Iată că doi împăraţi n-au putut să-i stea împotrivă; cum îi vom sta noi împotrivă?“ Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrânii, şi îngrijitorii copiilor, au trimes să spună lui Iehu: ,,Noi suntem slujitorii tăi, şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede“ (2 Regi 10:1-5).

„Șaptezeci de fii“ este un număr care a putut foarte bine cuprinde și pe nepoții lui Ioram. Oricum, numărul este exagerat de mare și ne trimite cu gândul la excesele altor împărați orientali. Ahab încredințase povara creșterii lor la mai multe persoane și familii care trăiau din „solda împăratului“.

Este semnificativ că Iehu nu pomenește nimic despre numele lui Dumnezeu în scrisorile pe care le trimite conducătorilor din Samaria. Intenția lui este de a-i teroriza și nimici, nu de a-i converti. Aceasta se vede și mai clar din tertipul prin care-i face executanții planurilor lui deși știa în inima lui că-i va ucide:

„Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: ,,Dacă sunteţi ai mei, şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, şi veniţi la mine mâine la ceasul acesta, la Izreel.“ Şi cei şaptezeci de fii ai împăratului erau la mai marii cetăţii, cari-i creşteau. Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului, şi au tăiat pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri, şi le-au trimes lui Iehu, la Izreel. Solul a venit să-i spună, zicând: ,,Au adus capetele fiilor împăratului.“ Şi el a zis: ,,Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, până dimineaţă.“ Dimineaţa a ieşit; şi venind înaintea întregului popor, a zis: ,,Voi sunteţi fără vină! Eu am uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am omorât; dar cine a lovit pe toţi aceştia? Să ştiţi dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlineşte ce a spus prin robul Său Ilie.“ Şi Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, şi n-a lăsat să scape nici unul. Apoi s-a sculat, şi a plecat la Samaria“ (2 Regi 10:6-12a).

Asprimea lui Iehu a depășit intențiile lui Dumnezeu,  iar viclenia și minciuna care a dus la măcelul de la Izreel n-au fost pe placul Domnului. Iehu era pe cale de a deveni asemenea celor pe care fusese chemat să-i nimicească. Profetul Osea dezvăluie indignarea lui Dumnezeu față de cele petrecute la Izreel:

„Şi Domnul i-a zis: ,,Pune-i numele Izreel; căci peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sângele vărsat la Izreel, şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel“ (Osea 1:4).

II. Iehu nimicește casa lui Ahazia – 2 Regi 10:12-14

Ca niște vite venind singure la abator, frații lui Ahazia, ucisul împărat contaminat de idolatrie al Ierusalimului, au căzut și ei sub satârul nemilos a lui Iehu:

„Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum, Iehu a dat peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a zis: ,,Cine sunteţi voi?“ Ei au răspuns: ,,Suntem fraţii lui Ahazia, şi ne pogorâm să urăm de bine fiilor împăratului şi fiilor împărătesei.“ Iehu a zis: ,,Prindeţi-i de vii.“ Şi i-au prins de vii, şi i-au tăiat în număr de patruzeci şi doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape niciunul“ (2 Regi 10:12b-14).

III. Iehu se însoțește cu Recab – 2 Regi 10:15-16

Ne întâlnim în text cu unul din acei neînfricați și necompromiși „radicali“ despre care i-a pomenit Dumnezeu lui Ilie:

„Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău. Şi se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei. Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat“  (1 Regi 19:16-18).

„Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate, şi i-a zis: ,,Inima ta este tot aşa de curată, cum este inima mea faţă de a ta?“ Şi Ionadab a răspuns: ,,Este.“ ,,Dacă este,“ a zis Iehu, ,,dă-mi mâna.“ Ionadab i-a dat mâna. Şi Iehu l-a suit la el în car, şi a zis: ,,Vino cu mine, şi vei vedea râvna mea pentru Domnul.“ L-a luat astfel în carul său“ (2 Regi 10:15-16).

Se pare că Iehu și Ionadab, fiul lui Recab, se cunoșteau dinainte și erau prieteni. Textul ne spune că întâlnirea dintre cei doi a fost inițiativa lui Ionadab, care „venea înaintea lui“, entuziasmat probabil de felul în care Iehu pusese capăt domniei lui Ioram și Ahazia, iar Iehu a făcut aluzie la o prietenie anterioară acestei întâlniri: ,,Inima ta este tot aşa de curată, cum este inima mea faţă de a ta?“

Scriind în limba germană rabinul M. Ben Gavriel îl numește pe Ionadab „un idealist naiv al pustiei“ („Das nomadische Ideal in der Bibel“, Stimen der Zeiit, CLXXI (1962-1963), p.253-263).  Cine erau Recabiții? Răspunsul îl găsim în cartea profetului Ieremia. După două sute cincizeci de ani, poruncile date de Ionadab fiilor lui erau încă reguli de viață împlinite cu sfințenie:

„Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: ,,Du-te la casa Recabiţilor, vorbeşte cu ei, şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii şi dă-le să bea vin!“ Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi, şi toată casa Recabiţilor, şi
i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul. Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: „Beţi vin!“ Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri; şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nici o sămânţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara, în care sunteţi străini.“ Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre; nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi, şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate: ci locuim în corturi, şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.

Când s-a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: „Haidem, să fugim la Ierusalim, de oastea Haldeilor şi de oastea Siriei.“ Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.“

Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: „Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? zice Domnul. „Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi, şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit, şi de vreme şi târziu, şi nu M-aţi ascultat! V-am trimes pe toţi slujitorii Mei proorocii, i-am trimes într-una la voi, să vă spună: „Întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămânea în ţara, pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu
M-ascultă!“ ,,De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile, pe cari, le-am vestit cu privire la ei, pentrucă le-am vorbit şi nu M-au ascultat, pentrucă i-am chemat şi n-au răspuns!“

Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentrucă aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentrucă aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el; pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi cari să stea înaintea Mea!“ (Ier. 35:1-19).

Casa Recabiților era familia unor oameni de principii puternice și de prietenie statornică. Ei locuiau în corturi ca nomazii, fiind un fel de simbol perpetuu pentru cei ce sunt „străini și călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii … mai bune“ (Evrei 11:13-16). Recabiții nu sunt lăudați în Biblie neapărat pentru regulile instituite de tatăl lor, ci pentru ascultarea deplină față de ele. Regulile lor nu au devenit „normative“ pentru toți cei din Israel, dar principiul ascultării lor este și rămâne o lecție pentru cei care sunt datori să trăiască sub autoritatea poruncilor lui Iehova,  cel care era Tatăl evreilor.

IV. Iehu nimicește preoții lui Baal – 2 Regi 10:17-27

Până aici, asasinatele lui iehu au semănat mai mult cu o lovitură de stat decât cu o reformă religioasă. Eliminându-i pe urmașii lui Ahab, noul monarh părea doar că vrea să-și consolideze bazele domniei:

„Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria, şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe care-l spusese lui Ilie Domnul“ (2 Regi 10:17).

Iehu a fost însă un om aflat în misiune, exponent al tuturor evreilor care gemuseră cu amărăciune sub idolatria adusă în națiune de casa lui Izabela și casa lui Ahab. Ajuns în capitală, Iehu s-a îndreptat repede spre rădăcina răului, idolatria păgână. Atacul a fost pe cât de viclean și pervers, pe atât de reușit:

„Apoi a strâns tot poporul, şi le-a zis: ,,Ahab a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. Acum chemaţi la mine pe toţi proorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.“ Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal. El a zis: ,,Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!“ Şi au vestit-o. A trimes soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal aşa încât templul lui Baal s-a umplut dela un capăt până la celălalt. Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: ,,Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal. ,,Şi omul acela a scos veşminte pentru ei. Atunci Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi, să nu fie nici un slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.“ Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni, şi le zisese: ,,Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe cari-i dau pe mâna voastră, va răspunde de viaţa lui cu a sa.“ Când au isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: ,,Intraţi, şi loviţi-i: unul să nu iasă.“ Şi i-au lovit cu ascuţişul săbiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo, şi s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal. Au scos afară stâlpii Astarteei din casa lui Baal, şi i-au ars. Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat şi templul lui Baal, şi l-au prefăcut într-o hazna de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi“ (2 Regi 10:18-27).

Rapiditatea cu care evreii și-au schimbat simpatiile și antipatile în problemele religioase a dat pe față superficialitatea convingerilor lor. Oscilațiile între Iehova și Baal, alinierea când sub autoritatea lui Ilie, când sub cea a Izabelei, când sub preoții lui Baal, când sub sabia lui Iehu, scoate la suprafață subțirimea consacrării celor din popor. Singura concluzie pertinentă este că ei trăiau cel mai mult și mai abitir nici pentru Iehova și nici pentru Baal, ci pentru ei înșiși, un stăpân mult mai deșănțat. Iehu a vrut să forțeze puțin lucrurile și să pună capăt conviețuirii dintre Templul lui Dumnezeu și Templul lui Baal.

V. Iehu și închinarea la idoli – 2 Regi 10:28-36

Iehu, bisturiul chirurgical folosit de Dumnezeu pentru operația de eliminare a idolatriei și-a făcut datoria. Ca orice bisturiu însă, cel ce taie nu are neapărat și puterea de a face să crească în locul tumorii ceva sănătos. Instrumentele folosite de Dumnezeu sunt adesea limitate. După toată această demonstrație de râvnă pentru Iehova, te-ai fi așteptat ca Iehu să readucă în Israel adevărata închinăciune, dar n-a făcut-o. O națiune nu ajunge „neprihănită“ doar prin îndepărtarea răului. Ea trebuie să așeze în locul lui „binele“ închinării către adevăratul Dumnezeu și umblarea în ascultare de poruncile Lui. Altfel, așa cum avertiza Domnul Isus pe cei din vremea Lui:

„Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: ,,Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.“ Casa goală rămâne o invitație deschisă pentru chiriași chiar mai răi decât cei dintâi, iar starea de la urmă a națiunii ajunge mai rea decât cea dinainte (Mat. 12:43-45).

„Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, dar nu s-a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii de aur din Betel şi Dan. Domnul a zis lui Iehu: ,,Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.“ Totuş Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în cari târâse Ieroboam pe Israel“ (2 Regi 10:28-31).

O ascultare pe jumătate este totuna cu o neascultare. Din această cauză, Dumnezeu
i-a pedepsit pe cei din regatul de nord, îngăduind ca o parte din teritoriile țării să intre sub stăpânirea lui Hazael. Și pedeapsa aceasta fusese anunțată prin profetul Ilie (1 Regi 19:16-19; 2 Regi 8:11-12). Cumva, pe măsura studierii acestor întâmplări, trebuie să ajungem cu toți la concluzia că lucrurile nu-l pot lua niciodată pe Dumnezeu prin … surpriză.

„Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael i-a bătut la toate hotarele lui Israel. Dela Iordan, spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe Gadiţi, Rubeniţi şi Manasiţi, dela Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad şi Basan. Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, şi toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? Iehu a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz. Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria“ (2 Regi 10:32-36).

Pentru că autorul nu ne prezintă ceremonia încoronării lui Iehu, trebuie să presupunem că domnia lui a început odată cu moartea lui Ioram (2 Regi 9:24). Iehu a instaurat atunci cea de a cincea și cea mai lungă dinastie regală din regatul de nord. Împreună cu urmașii săi, familia lui Iehu a domnit optzecișiopt de ani (841 – 753 î.Ch.). În ce-l privește, Iehu a domnit douăzecișiopt de ani (841-814 î.Ch.), în timp ce pe tronul de la Ierusalim au domnit uzurpatoarea regină mamă, Atalia și, după ea,  împăratul Ioas.

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Studiu biblic, Teologice

1 reply

  1. As spune ca Iehu nu a nimicit viteii pt ca ei cumva il tineau la putere asa cum a gandit si Ieroboam–toti s.au temut ca fara ei totul se va intoarce in Iuda…Viteii au fost o mutare politica si a ramas asa pt toti imparatii din nord…si, asta a fost pacatul care a dus la caderea Nordului, nu Balii.
    Intrebare de baraj: care sunt viteii de azi din Biserica care ne aduce si noua caderea? 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: