O mărturisire și o invitație

Vă dau în avanpremieră posibilitatea să citiți un fragment din Introducerea studiului la cartea: “Samuel, Judecători și Rut – chemare la ascultare și pocăință“:

Înainte de a vă invita să citiți acest mic studiu, vreau să vă fac o destăinuire: și eu scriu cărți. Am deprins meșteșugul acesta cu foarte mulți ani în urmă. A fost însă și ceva hotărât în altă parte …

Învățătoarea mea din clasa a IV-a m-a îndemnat să scriu. Ea a fost prima care a făcut lucrul acesta. Doamna Ortansa m-a încurajat mult. „Tu ai un dar pe care nu-l au mulți oameni. Poți să scrii frumos, dar mai ales poți să scrii convingător; poți să-i faci și pe alții să simtă ceea ce simți tu, să vadă ceea ce vezi și tu, să dorească ceea ce dorești și tu“.

O altă profesoară de limba română mi-a repetat această observație prin clasa a VIII-a și mi-a atras atenția asupra altei direcții în care ar trebui să merg: „Scrii foarte bine, dar, ceea ce este rar, vorbești liber chiar mai bine decât te exprimi în scris. Ai talent oratoric. Este foarte rar ca cineva să scrie bine „extemporaneous“, dar și mai rar ca cineva să poată improviza în vorbire mai bine decât o face în scris.“

Pentru o vreme talentele acestea două ale mele m-au pus pe o cale greșită. Prin clasa a XI-a era cât pe-aci  să fiu numit președintele organizației de UTC (Tinerii comuniști) din liceu. Însă, Dumnezeu a avut un alt plan și, cu doar câteva zile înainte de acel eveniment, casa noastră a fost înconjurată de poliție și de armată, părinții mei au fost amendați cu cinci mii de lei (o sumă care echivala cu remuneraţia unui salariat pe patru luni), alți oameni adulți cu câte o mie de lei, iar ceilalți au fost „prelucrați“ pe la școlile lor și sancționați pe măsură. Toate acestea pentru „marea vină“ a părinților mei de a organiza o întâlnire a tinerilor de la biserică la ei acasă, cu ocazia externării mele din spital. Sperau, mânați de dorința lor, că îmi va plăcea și mie, oaia neagră a familiei lor de credincioși baptiști, vreuna din cântările lor sau măcar vreuna din …fetele de la biserică. Însă, asta este o altă poveste…

După întoarcerea mea la Dumnezeu, Allen Scarffe, un student din Anglia care făcea misiune creștină în România sub pretextul studiilor pentru un doctorat la Universitatea Ortodoxă, m-a luat deoparte într-o seară de plimbare cu tinerii de la Biserica Baptistă din cartierul Basarab prin parcul Herăstrău și m-a întrebat de-a dreptul: „Când te duci la Seminar?“ L-am privit relativ speriat și am bâiguit drept răspuns: „Nu m-am gândit niciodată …“

„Te vei duce“, mi-a spus el imperturbabil. „Dumnezeu te-a făcut pentru așa ceva“. Englezoii ăștia! Nici atunci și nici de atunci încoace n-am putut să-i înțeleg și să le accept exprimarea lapidară, rece și aparent distantă.

Când am ajuns în Los Angeles, sora Sabina Wurmbrand mi-a spus: „Scrie, Daniel. Ai talent și ar fi păcat să nu-l folosești. Nu mulți îl au. Ție ți s-a dat. Scrie, că ai început să scrii bine.“

Fratele Richard a ținut însă să mă avertizeze: „Era o dată un tânăr predicator care a venit să lucreze în zona unde era și un foarte bun și cunoscut păstor de Biserică. Tânărul avea un dar oratoric și mulțimile începuseră să se adune grămadă să-l asculte. Bătrânul păstor s-a dus la el și i-a spus: „Vorbești frumos, chiar foarte frumos. Mi se pare însă că le cam înflorești. Ce zici?“ Băiatul s-a scuzat și a spus: „Face parte din oratorie … este febra momentului …“

Bătrânul i-a spus: „Dacă vei continua așa, va fi doar o lucrare de suprafață. Dumnezeu nu te poate folosi așa. Începe să spui numai adevărul, niciodată mai mult sau mai puțin decât adevărul. Spune ceea ce trăiești tu, nu ceea ce ai auzit pe la alții sau ceea ce ți-ar place să fie.“

Tânărul l-a ascultat, dar s-a întâmplat ceva: mulțimile au început să scadă. Oamenii veneau mai puțin, iar predicile lui erau mai scurte, cu vorbirea potignită și ponderată. Când tânărul predicator a intrat în criză, bătrânul l-a vizitat iarăși: „Este foarte bine. Acum te folosește Dumnezeu. Îl predici pe El și adevărul Lui. De-acum poți să te îngrijești să vorbești și frumos.“ Și așa a fost.  (N-am știu atunci, dar am înțeles mai tărziu că în ziua aceea aflasem o taină și aam avut privilegiul să ascult un fragment de autobiografie spirituală).

Mă apropii, deci, de acest studiu cu abilitatea unuia care a scris el însuși cărți. O astfel de îndeletnicire nu este nici ușoară, nici fără de răspundere. Există o diferență în analiza pe care o faceun scriitor și analiza pe care o face un cititor. Cititorii văd CE este scris. Scriitorii văd CUM este scris și, mai ales, DE CE este scris. Ei știu că orice autor scrie pentru un anumit motiv, folosind o anumită metodă, vrând să transmită un anumit mesaj și urmărind să-și direcţioneze cititorii către un anumit mediu. Un autor își „compune“ opera. Un comentator i-o „descompune“ pentru a o înțelege mai bine. El dezasamblează ceea ce autorul a asamblat prin exprimarea de idei, folosirea de imagini şi stimularea emoţiilor şi gândirii cititorului.

Nu este suficient să ai ceva de spus, trebuie să știi și cu să spui. Am admirat întotdeauna abilitatea aceasta specială pe care o au mulți autori de carte. Am învățat eu însumi din procedeele lor. M-au impresionat, însă, cel mai mult oamenii prin care Dumnezeu ne-a dăruit Biblia. Faptul că au fost „inspirați“ în mod supranatural să scrie nu le-a distrus în nici un fel personalitatea sau stilul, preocuparea de a scrie bine ceva concis și convingător.

Prin urmare, veți observa în studiul meu asupra cărților lui Samuel atenția cu care îi urmăresc procedeele stilistice, perspicacitatea psihologică și poziţionarea arhitectonică  în care şi-a structurat materialul.  Fără nici o îndoială acest om și-a luat în serios destinul prestabilit de Dumnezeu și a trăit o viaţă dedicată instruirii celorlalți.

Samuel a fost un om care a păstrat legătura strânsă cu Dumnezeu prin rugăciune și relaţiile cu oamenii prin cărțile sale. Cine vrea să-l înțeleagă, trebuie să-l pătrundă ca pe un pedagog/învățător. Samuel nu este doar un cronicar imparțial, un istoric foarte obiectiv, ci mai ales un educator înţelept și împătimit. El face „artă cu tendință“, iar această tendință este să-i îndrume pe oameni să meargă pe „calea cea bună și dreaptă“. Nebăgat în seamă atunci când este așezat printre profeții sau împărații Vechiului Testament, Samuel este totuși una dintre cele mai mari și mai influente personalități ridicate de Dumnezeu în istoria lui Israel și, prin aceasta, a lumii. Cronicile lui au inspirat și influențat oameni din orice neam de sub soare. Nu-mi rămâne decât să vă doresc sincer și din toată inima ca și dumneavoastră, dragi cititori, să fiți unii dintre aceștia.

Samuel este un personaj pivotal pentru istoria evreilor, marcând trecerea de la cel mai mare dintre judecători, la primul împărat, Saul, și apoi la cel mai mare dintre  împărații lui Israel, David.  Cărțile rămase de la el, Judecători, Rut și parte din 1 Samuel sunt pătrunse de o temă imposibil de confundat: ascultarea de Dumnezeu este calea spre binecuvântare, iar când ea este abandonată, numai pocăința sinceră ne mai poate scăpa de la pierzare.

Samuel a învățat această lecție într-o întâmplare nocturnă, iar profesor i-a fost bătrânul preot Eli:

„Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil, şi a zis lui Samuel: ,,Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: ,Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă“ (1 Sam. 3:8-9).

Samuel a vrut să transmită lecța aceasta împăratului Saul, dar n-a reușit:

„Samuel a zis: ,,Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor“ (1 Sam. 15:22).

Chiar și de dincolo de mormânt, Samuel a vorbit despre tragedia neascultării:

„N-ai ascultat de glasul Domnului, şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi“ (1 Sam 28:18).

Lipsa de ascultare poate duce în două direcții, la pocăință sau la pierzare. În celebra sa cuvântare de despărțire, Samuel pune aceste două alternative înaintea poporului:

„Samuel a zis poporului: ,,Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi dela Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră. Nu vă abateţi dela El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, cari n-aduc nici folos nici izbăvire, pentrucă sunt lucruri de nimic. Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui. Departe iarăş de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă. Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură El printre voi. Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi împăratul vostru“ (1 Sam. 12:20-25).

Samuel a fost și rămâne una dintre cele mai proeminente personalități din istoria lui Israel. Privindu-l ,,din avion“, putem identifica la el câteva trăsături majore prin care a rămas celebru. Iată ce ne spune Duhul Sfânt pe paginile Scripturii despre acest om de o importanță fundamentală în evoluția poporului lui Dumnezeu.

Samuel a fost un reformator religios major, un veritabil punct de reper în viața cultică:

„Nicio sărbătoare a Paştilor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel. Şi niciunul dintre împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşti ca cel pe care l-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo şi locuitorii Ierusalimului.“ (2 Cronici 35:18).

Samuel a fost unul dintre cei mai puternici oameni ai rugăciunii, un mijlocitor de talia lui Moise:

„Domnul mi-a zis: «Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!»“ (Ieremia 15:1).

Samuel a fost, prin credință, unul din cele mai importante instrumente ale lui Dumnezeu în istorie.  Numele lui apare la loc de cinste, alături de marile personalități ale credinței,  în Epistola adresată evreilor în Noul Testament:

„Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!“ (Evrei 11:32).



Categories: Personale

7 replies

  1. Reblogged this on La Razvi' and commented:
    O invitatie din partea fratelui Daniel Branzei

  2. Multumesc pentru carte.

  3. Multumesc si astept cartea cu comentariul mentionat.
    In EL,
    coltuc petre

  4. Vrajitoarea era vrajitoare, dar sperietura ei spune ca se intamplase ceva deosebit. Veti putea citi un comentariu in cartea pe care o voi oferi curand.

  5. {Chiar și de dincolo de mormânt, Samuel a vorbit despre tragedia neascultării:}
    Oamenii credinciosi care trec din viata aceasta pot fi la dispozitia celor ce cheama mortii ?
    Au astfel de oameni putere asupra credinciosilor care sunt trecuti din lumea aceasta sau duhul diavolului se preface in chipul celui credincios ,pentru a intermedia discutia dintre un om din lumea aceasta si credinciosul de dincolo ? Este ceva ciudat in puterile acestei femei : putea ghici viitorul , dar nu l-a putut deosebi pe Saul , care se schimbase cu alte haine.
    Matei 8: 28-34 Indracitii din Gadara Ii recunosteau identitatea Domnului Isus chiar inainte de a ajunge Domnul Isus la ei.As vrea sa cunosc si eu parerea dv. asupra acestui punct sau poate ati scris despre asa ceva si va rog sa-mi indicati si mie unde este.
    Va multumesc.
    coltuc petre

  6. Am facut doar unele substituiri in unul din paragrafele tale de mai sus si iata ce adevar interesant a reiesit, un adevar despre care m-am exprimat deseori…:
    “Există o diferență în analiza pe care o face un muzician și analiza pe care o face un meloman. Melomanii aud CE este compus. Muzicienii văd CUM este compus și, mai ales, DE CE este compus. Ei știu că orice compozitor compune pentru un anumit motiv, folosind o anumită metodă, vrând să transmită un anumit mesaj și urmărind să-și direcţioneze melomanii către un anumit mediu. Un compozitor își „compune“ opera. Un muzician i-o „descompune“ pentru a o înțelege mai bine. El dezasamblează ceea ce compozitorul a asamblat prin exprimarea de idei, folosirea de imagini sonore şi stimularea emoţiilor şi gândirii melomanului.”
    Deh, fiecare cu chemarea si pasiunea lui… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: