Judecători – 5. Abimelec, nereușita celui care s-a proclamat împărat

(Material revizuit și completat)

Motto: Semeția e stearpă; smerenia rodește!

Abimelec nu a fost un „judecător“ ridicat de Dumnezeu. Singurul motiv pentru care el apare în narațiunea lui Samuel este ilustrarea unei lecții de viață: „Cine se înalță pentru sine, piere și-i nenorocește și pe alții. Voia lui Dumnezeu este să-i slujim pe cei din jur după darul și chemarea pe care ne-a făcut-o Domnul“.

Samuel adaugă un scurt apendice la istoria lui Ghedeon, pentru a repeta lecția dată. La întrebarea: Ce-l face pe un om să devină „mare“?, ni se dă acum o ilustrație. Este istoria a doi fii ai lui Ghedeon, diferiți unul de celălalt ca ziua și noaptea: Iotam și Abimelec.

Diferențele dintre acești doi copii ai lui Ghedeon îi dau posibilitatea lui Samuel să contrasteze două căi prin care poți ajunge important: dorința de a fi sujit și dorința de a-i sluji pe alții.

Samuel ne introduce în culisele unei intrigi de familie din care se va naște o tragedie. Ambiția umană se ridică împotriva Providenței divine. Ca întotdeauna, biruitoare nu poate fi decât cea de pe urmă, căci „Dumnezeu este mai tare decât omul“. Abimelec avea să afle aceasta pe propria lui piele.

Diferențele dintre acești doi copii ai lui Ghedeon îi dau posibilitatea lui Samuel să contrasteze două căi prin care poți ajunge important: dorința de a fi sujit și dorința de a-i sluji pe alții. Samuel ne introduce în culisele unei intrigi de familie din care se va naște o tragedie. Ambiția umană se ridică împotriva Providenței divine. Ca întotdeauna, biruitoare nu poate fi decât cea de pe urmă, căci „Dumnezeu este mai tare decât omul“. Abimelec avea să afle aceasta pe propria lui piele.

O propunere cu conţinut criminal 

„Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem la fraţii mamei lui şi iată cum le-a vorbit, atât lor, cât şi la toată familia casei tatălui mamei sale: «Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: ««Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să   (stăpânească peste voi sau un singur om să stăpânească peste voi?»» Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.» Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s-a plecat spre Abimelec; căci îşi ziceau: «El este frate cu noi.» I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. “ (Jud. 9:1-4a)

Sihemul a fost una dintre cele mai vechi cetăți-stat din Canaan. Așa cum se vede din relatarea de mai sus, majoritatea cetățenilor erau și acum canaaniți. Asta i-a făcut să accepte mult mai ușor propunerea de a avea un împărat al lor. Abimelec era omul potrivit pentru o asemenea funcţie deoarece era unul dintre ai lor și, în plus, era fiul unui faimos conducător militar.

Însă, Abimelec se dovedește a fi paranoic în ambiția lui. Nu există nici o dovadă că ceilalți copii ai lui Ghedeon și-ar fi dorit instaurarea unui regim monarhic; totuși Abimelec vrea să se asigure că așa ceva nu va fi posibil și-i ucide pe toți într-un gest de crimă premeditată:

„Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătâi şi neastâmpăraţi, care au mers după el. A venit în casa tatălui său la Ofra şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese. Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul sădit în Sihem.“  (Jud. 9:4b-6).

Caracteristicile apostaziei în care cade Israelul după moartea lui Ghedeon sunt diferite în comparaţie cu etapele precedente. De data aceasta, dușmanul nu vine dinafară, ci din interior.  Sihemul se află în inima țării, într-o câmpie fertilă, la intersecția unor drumuri comerciale majore și la poala munților Ebal și Garizim.  Locuitorii cetății l-au făcut împărat pe Abimelec exact în locul în care Iosua a ținut ultima adunare populară și a înnoit legământul cu Dumnezeu (Gen. 24:1, 25, 26).  El ajunge împărat peste patru cetăți:  Sihem, Bet-Milo,  Aruma și Tebeţ. Abimelec își finanțează campania din banii de la templul lui Baal-Berit, dumnezeul pe care Israel îl adoptase ca dumnezeu național și a cărui închinare fusese declarată religie națională (Jud. 8:33). Războiul dus de Abimelec nu a fost între el și Iotam, ci războiul acesta s-a purtat între Baal- Berit și Iehova, așa cum se va vedea în continuare.

O pildă cu conținut profetic

„Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus şi s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim şi iată ce le-a strigat el cu glas tare: «Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte!»“ (Jud. 9:7-8).

Iotam, singurul supraviețuitor dintre copiii lui Ghedeon, se face purtătorul de cuvânt al Providenței divine. Numele lui înseamnă în traducere „Iehova este desăvârșit, onest“. Iotam se suie pe muntele Garizim și rostește o pildă. Metoda este una foarte obișnuită în istoria orientală.

Tot o pildă va folosi și profetul Natan când îl va confrunta pe împăratul David pentru crima săvârșită împotriva lui Urie (2 Sam. 12:1-4) și tot o pildă va folosi Amația când va sta de vorbă cu Ioas, împăratul lui Israel (2 Regi 14:9-10). Chiar și în lucrarea Domnului Isus, pildele au jucat un rol care i-a șocat până și pe ucenicii Lui („Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: «Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii»“ – Mat. 13:34-35).

O pildă este o predică indirectă, în care ideea principală este învăluită într-o povestire. O pildă ia elemente din realitatea imediată pentru a ilustra un principiu etern. Muntele Garizim, altădată un loc din care s-a propovăduit binecuvântarea, este acum un loc din care se anunță blestemul.

Iată pilda rostită de Iotam

„Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus şi s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim şi iată ce le-a strigat el cu glas tare:
«Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte! Copacii au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: ««Împărăţeşte peste noi!»» Dar măslinul le-a răspuns: ««Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»»  Şi copacii i-au zis smochinului: ««Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!»» Dar smochinul le-a răspuns: ««Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»» Şi copacii i-au zis viţei: ««Vino, tu, şi domneşte peste noi!»» Dar viţa le-a răspuns: ««Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»»“ (Jud. 9:3-13).

Iotam arată că dorința copacilor a fost una „împotriva naturii“. Niciunul din cei solicitați, nici măslinul, nici smochinul, nici vița n-au acceptat o astfel de propunere care li s-a părut o abdicare de la ordinea stabilită de Dumnezeu. Și măslinul și vița aduc ascultarea de Dumnezeu drept argument pentru refuzul lor. Poziția lor este clară: Dumnezeu este împăratul care le-a stabilit rostul și care se bucură de roadele lor. Nici prin cap nu le-ar trece să uzurpe tronul divin! Refuzați de cei trei, copacilor nu le-a mai rămas decât un singur candidat: spinul.

„Atunci toţi copacii i-au zis spinului: «Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.» Şi spinul le-a răspuns copacilor: «Dacă, în adevăr, vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin şi să mistuie cedrii Libanului.»“ (Jud. 9:14-15).

Spinul este  una dintre cele mai nefolositoare plante de pe pământ. El nu numai că nu poate dărui nimănui umbră sub soarele deșertului, dar produce durere și chiar incendii. Iotam știe că spinul este amintit prima dată în Biblie ca o consecință a neascultării. Spinul este parte din blestemul atras asupra pământului de păcatul lui Adam și Eva:

„Omului i-a zis: «Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ««Să nu mănânci deloc din el»», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.»“ (Gen. 3:17-18).

Pilda lui Iotam conține o percepere (prin analiză) a situației, urmată de o provocare și o profeție:

„Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcându-l împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V-aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v-a făcut-o? – Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi; şi-a pus viaţa în primejdie şi v-a izbăvit din mâna lui Madian; şi voi v-aţi ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră, şi aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru. – Dacă, în adevăr şi cu toată curăţia, v-aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria voastră, şi voi să fiţi bucuria lui! Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo; şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo şi să mistuie pe Abimelec!“ ((Jud. 9:16-20).

După ce a rostit aceste cuvinte, Iotam s-a retras de pe scenă și L-a lăsat pe Dumnezeu să dovedească în scurgerea evenimentelor cine are dreptate:

„Iotam s-a dat în lături şi a luat-o la fugă; s-a dus la Beer, unde a locuit departe de fratele său Abimelec.“ (Jud. 9:21).

Profeția lui Iotam devine realitate

Cuvântarea lui Iotam este ancorată în trei convingeri puternice:

(1) Dumnezeu este suveranul absolut al tuturor lucrurilor;

(2) Dumnezeu lucrează pentru triumful binelui și dreptății, și

(3) Răul este un fel de autodistrugere, un soi de sinucidere personală și colectivă.

Au trecut apoi trei ani și totul părea să-i meargă bine lui Abimelec.  Probabil că uitase deja de pilda rostită de Iotam. Numai că Dumnezeu n-o uitase, și Providența începe să miște evenimentele pentru ca profeția lui Iotam să se împlinească:

„Abimelec stăpânise trei ani peste Israel. Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului, şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec, pentru ca şi cruzimea săvârşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa, şi sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi.“ (Jud. 9:22-24).

Micul și orgoliosul despot s-a văzut jefuit de taxele de protecție pe care i le plăteau călătorii de pe drumurile comerciale:

„Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munţilor, nişte oameni care jefuiau pe toţi cei ce treceau pe lângă ei pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec. Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el! Au ieşit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii şi au început să se înveselească; au intrat în casa dumnezeului lor, au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec. Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: «Cine este Abimelec şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal şi nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec? Oh! Dacă aş fi eu stăpânul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec.» Şi despre Abimelec zicea: «Strânge-ţi oştirea şi ieşi!»

Zebul, cârmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelec, ca să-i spună: «Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui, au venit la Sihem şi au răsculat cetatea împotriva ta. Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pândă în câmp. Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.» Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea şi s-au pus la pândă lângă Sihem, împărţiţi în patru cete. Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la pândă. Gaal a zărit poporul şi a zis lui Zebul: «Iată un popor care se coboară din vârful munţilor.» Zebul i-a răspuns: «Este umbra munţilor pe care-i iei drept oameni.» Gaal, luând iarăşi cuvântul, a zis: «Este chiar un popor care se coboară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.» Zebul i-a răspuns: «Unde îţi este acum gura cu care ziceai: ««Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum şi luptă-te cu el!»» Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului şi s-a luptat cu Abimelec. Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi până la intrarea porţii. Abimelec s-a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, care n-au putut să rămână la Sihem. A doua zi, poporul a ieşit la câmp. Abimelec, căruia i s-a dat de ştire, şi-a luat ceata, a împărţit-o în trei părţi şi s-a pus la pândă în câmp. Văzând că poporul ieşea din cetate, s-a sculat împotriva lor şi i-a bătut. Abimelec şi cetele care erau cu el au pornit înainte şi s-au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au bătut. Abimelec a bătut cetatea toată ziua; a luat-o şi a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărâmat cetatea până în temelie şi a presărat sare peste ea. La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cetăţuia casei dumnezeului Berit.“ (Jud. 9:25-46).

Ironia scenei finale este evidentă. Iehova, Dumnezeul evreilor, face ca poporul păgân să se refugieze în templul zeului în care-și pusese încrederea. Abimelec, care fusese finanțat în campania sa cu bani din vistieria templului lui Baal, va dovedi că n-are nici un fel de respect nici pentru poporul care îl alesese și nici pentru zeul sub protecția căruia se așezase. „Spinul“ avea să stârnească acum incendiul ucigaș de oameni:

„S-a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemului s-au strâns acolo. Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Ţalmon, el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr.  Apoi a zis poporului care era cu el: «Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.» Şi au tăiat fiecare câte o ramură şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile lângă cetăţuie şi i-au dat foc ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au pierit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei.“ (Jud. 9:47-49).

Cea de a doua parte a profeției din pilda lui Iotam era și ea gata de împlinire. Focul conflictului trebuia să-l mistuie acum pe Iotam prin mâna celor care îl aleseseră împărat:

„Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul şi l-a luat. În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei şi s-au suit pe acoperişul turnului. Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut şi s-a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc. Atunci o femeie a aruncat o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec şi i-a sfărâmat ţeasta capului.“ (Jud. 9:50-53).

Obsedat de putere și orgolios până la absurd, Abimelec este preocupat de propria imagine chiar și în clipa morții. În această privință, comentatorii remarcă o simetrie semnificativă cu felul în care a murit și Saul, primul împărat peste tot Israelul (1 Sam. 31:4):

„Îndată el a chemat pe tânărul care-i purta armele şi i-a zis: «Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ««L-a omorât o femeie.»» Tânărul l-a străpuns cu sabia şi a murit.“ (Jud. 9:54).

Nici un cuvânt din pilda lui Iotam n-a rămas neîmplinit de Dumnezeu. El are întotdeauna ultimul cuvânt în ceea ce se întâmplă cu oamenii pe fața pământului. Când ambiția nu este subordonată voii lui Dumnezeu, conduce întotdeauna către un final tragic.

Samuel ține să-și încheie relatarea cu o concluzie despre Providența divină care are ultimul cuvânt chiar și atunci când oamenii nu țin cont de ea, iar unii chiar se și cred …împărați:

„Când au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai lui; şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.“ (Jud. 9:55-57).

La fel și astăzi tot ceea ce se întâmplă pe plan politic, social, militar, chiar și economic, are implicații spirituale. De fapt, Abimelec, primul împărat, este un tip al lui Anticrist, împăratul care va veni şi care în vremurile din urmă se va ridica împotriva fiilor împărăției și-i va omorî, va cere închinare din partea tuturor popoarelor și se va război cu Dumnezeu Însuşi; dar Biblia ne spune că Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Lui (2 Tesaloniceni 2:4-8)!

(Înapoi la Cuprinsul cărții)



Categories: Samuel

3 replies

  1. Cine avea sa fie cel mai mare ….asta ii framanta la un moment dat si pe ucenici..
    Ispita aceasta face victime si astazi parca mai mult decat oricand.
    Wurmbrand spunea ca “un lucrator” (pastor , evanghelist etc) la sfarsitul lucrarii trebuie sa fie mai sarac decat atunci cand a inceput-o.

  2. “Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodatauitati in vreo greseala,voi….”
    -sa nuluitati ca onoarea lui D.zeu, prestigiul bisericii si a lucrarii Sale trebue sa aiba prioritate inaintea orgoliului si a ambitiilor noastre personale.
    -sa nu uitati ca toti vom sta inaintea scaunului de judecata, ca sa dam socoteala…si inainte de a ajunge acolo este in folosul nostru sa ne iertam unii pe altii ,Cuasa cum si pe noi ne-a iertat Domnul Isus.
    Cu dragoste fr.PascuG.

  3. Ziditor , spiritual si bine regizat ! Slava lui Adonai ! Inainte , prin Har !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: