O incursiune în istorie și în … inima ta.
Botezul Domnului în Iordan a fost ca a doua facere a lumii: din nou apă și „întuneric desupra adâncului” așteptând venirea Luminii (dar acum altfel de întuneric era, cel al păcatelor lumii), din nou Duhul lui Dumnezeu plutind peste ape, din nou Cuvântul Tatălui se face auzit, iar Cel „prin care toate s-au făcut” le face noi pe toate, din nou îngeri stau de față la această înnoire a lumii, ca la facerea ei (Iov 38,7), dar înger în trup de Botezător. De altfel, lecturile biblice la vecernia zilei (parimiile) încep chiar cu primele versete din Facerea.
Cel mai cuprinzător comentariu la această sărbătoare mi se pare că l-a scris Cosma Monahul, în două propoziții, și se găsește în slujba zilei: „Hristos iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea” și: „Pe Adam cel stricat, iarăşi îl zideşte în apele Iordanului”. Botezul Domnului în apele păcătoșilor inițiază restaurarea lui Adam și a lumii, desăvârșită prin jertfa de pe cruce și înălțarea Sa la Cer.
Până la urmă, prima facere n-a mers bine deloc. Ea s-a făcut omului potop și „mormânt aşternut cu apă”, cum spune Sfântul Ioan Damaschinul, în canonul zilei. De aceea, Însuși Hristos vine acum să mântuiască facerea lumii: prin venirea Sa, se desparte iarăși lumina de întuneric (Matei 4,16), se apropie Împărăția cerurilor, apele primordiale sunt resfințite și, de-acum înainte, vor îneca numai păcatele, prin botez, nu și păcătosul, pentru că în ele S-a coborât Mântuitorul lumii.
„Și a zis Dumnezeu” la această nouă Facere un singur cuvânt numai: „Pocăiți-vă!”. Și ce este pocăința? Să ne cunoaștem păcatele. Și ce este cunoașterea păcatelor? Viața duhovnicească. Și ce este viața duhovnicească? Dragostea de Hristos. Și ce este dragostea? Dragostea este mereu celălalt.
…..
La mulți ani de neîndoială în Cuvânt și de vedere a Sa la Iordanul pocăinței!
Categories: Studiu biblic
barzilaiendan.com 
Încercați părerea lui John MacArthur:
Buna sa va fie inima.
Am mici nelamuriri la o pilda(tare draga mie),a Mantuitorului nostru.
Pilda samarineanului milostiv.E scena de inceput cu intrebarea invatatorului de lege…ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?
Iar raspunsul Domnului:”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau
Inteleg ce inseamna cugetul(partea intelectuala,gandurile),dar cum deosebesc…inima de suflet….sa fie latura emotionala a fiintei omenesti?Sunt unul si acelasi lucru?
Si iarasi “din toata inima ta”,”din tot sufletul tau”….cuvantul”tot”,”toata”,te duce cu gandul la ceva maximal….poate un om sa faca asa ceva?….mi se pare tare greu,daca nu imposibil.
Si iarasi,in vreme ce invatatorul de lege intreaba….”ca sa mostenesc viata de veci”…..raspunsul Domnului IIsus:”fa aceasta si vei fi viu.”…foarte interesant
Cer iertare daca par stupide nedumeririle mele,dar m-as bucura sa pot citi o talcuire mai ampla a acestei pilde.
Multumesc…si va doresc toate cele bune.