Daniel Azimioară – Cuvântul viu și permanent al lui Dumnezeu

Există unele locuri în această lume care creează în mintea noastră o imagine vie a frumuseții. Pentru mine, un astfel de loc este reprezentat de pădurile de Redwood din California. Le-am vizitat de mai multe ori și doar simpla menționare a lor îmi produce în minte un portret intim al acelor locuri cu copaci falnici ce se înalță dintre ferigile umede, de-a lungul coastei tumultoase și învăluită în ceață a Pacificului.

Foarte mult timp în urmă, pe când Domnul Isus pășea pe acest pământ, în pădurea liniștită și întunecată, o mică sămânță înaripată a coborât din înălțimi. A aterizat ușor ca o pană pe mușchiul moale de la poalele copacilor mari. Și sămânța a încolțit acolo pe pământ fertil și nu după mult timp un copac nou și viguros s-a născut pentru a se ridica mereu tot mai sus, pentru a mulțumi veșnicului Creator! La 2,000 de ani de la crearea sa, în timp ce treceam și eu pe lângă el, acest copac care a luptat cu curaj împotriva veacurilor, a avut bunăvoința să salute și un nou venit ca mine.

O sămânță atât de mică, care măsoară doar 3 milimetri în lungime – ceea ce este cam cât o sămânță de roșie, conține în ea un ADN atât de longeviv! Iar ceea ce iese din ea crește și iar crește ajungând la o greutate de peste 500 de tone și la o înălțime uluitoare de peste 360 de picioare (110 metri). În 2006, în adâncul pădurii, doi naturaliști au descoperit un copac Redwood despre care se crede că este cel mai înalt din lume, cu o înălțime de 379,1 picioare (115,55 metri)! Nu putem să nu rămânem inmărmuriți când ne gândim la contrastul incredibil dintre acest copac și sămânța care l-a produs!

De fiecare dată când mă plimb prin aceste păduri de Redwood, acești soldați impunători ai timpului îmi spun: “Ești doar un copil!” Și sunt de acord… Poate că sunt într-adevăr un copil pentru ei, dar, spre deosebire de ei, eu am fost născut din nou pentru veșnicie, din “sămânța nepieritoare”, “prin cuvântul viu și permanent al lui Dumnezeu”! Aleluia! Slavă veșnică lui Dumnezeu!

Mai jos puteți citi partea a 5-a din seria predicilor mele bazate pe 1 Petru 1:22-25. Domnul să vă binecuvânteze. Amin.


Cuvântul viu și permanent al lui Dumnezeu (1 Petru 1:22-25)

(1 Petru 1:22-25)

(Partea 5)

22 După ce v-ați purificat sufletele prin ascultarea de adevăr pentru o sinceră iubire frățească, iubiți-vă unii pe alții dintr-o inimă curată, 23 de vreme ce ați fost născuți din nou, nu din sămânță pieritoare, ci din nepieritoare, prin cuvântul viu și permanent al lui Dumnezeu; 24 căci “Toată carnea este ca iarba și toată slava ei ca floarea de iarbă. Iarba se usucă și floarea cade, 25 dar cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna.” Iar acest cuvânt este vestea cea bună care v-a fost propovăduită (1 Petru 1:22-25).

În primul capitol al primei sale epistole, apostolul Petru ne vorbește despre trei lucruri incoruptibile pe care trebuie să le păstrăm în sufletele noastre, să medităm la ele și să aducem laude Domnului. Acestea sunt:

– Un Cuvânt incoruptibil prin care ne naștem din nou (versetele 23-25 pe care tocmai le-am citit),

– O răscumpărare incoruptibilă (versetele 18 și 19: “știind că ați fost răscumpărați de la căile deșarte moștenite de la strămoșii voștri, nu cu lucruri pieritoare, cum ar fi argintul sau aurul, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată”),

– O moștenire incoruptibilă (versetele 3-5: “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”).

Cum să nu înălțăm laudele și cântările inimii noastre în semn de mulțumire și spre cinstirea unui astfel de Dumnezeu! Petru ne spune aceste lucruri minunate astfel încât să fim mereu conștienți și să ne bucurăm mereu știind că Domnul nostru ne-a binecuvântat cu aceste daruri minunate! Aceste daruri sunt adevăruri de nezdruncinat pe care le posedăm și nimeni nu ni le poate luaCeea ce ne-a dat Dumnezeu este al nostru, este pentru totdeauna și este incoruptibil. El ne-a dat Cuvântul Său care este incoruptibil, ne-a dat răscumpărarea Sa care este incoruptibilă și, ca și cum acestea două nu ar fi fost de ajuns, ne-a dat si moștenirea Sa care este incoruptibilă! Mai poate cineva să sufere de depresie? Mai avem vreun motiv să nu ne bucurăm în Domnul?

Pe baza unei răscumpărări care nu-și poate pierde niciodată valoarea, Dumnezeul nostru milostiv ne-a dat nouă, celor care credem în Fiul Său, o nouă natură care este pură și nevinovată, potrivită pentru a ne bucura de moștenirea Sa incoruptibilă și potrivită pentru a-L glorifica în veci! Petru urmărește ca noi să înțelegem cine suntem ca făpturi umane noi în Hristos și, odată ce am înțeles acest lucru, să acționăm în consecință în toate circumstanțele vieții noastre și să ne trăim viața într-un mod demn de numele pe care îl purtăm. Ca răspuns la faptul că ștampila perfecțiunii veșnice se află asupra acestor trei lucruri menționate de Petru în același capitol, s-ar cuveni ca noi toți să avem un “duh blând și liniștit”, așa cum mai spune Petru în aceeași epistolă, în versetul 4 din capitolul 3. Nu duhul lăudăros, nu duhul mândru și nu duhul gălăgios, ci “duhul blând și liniștit” este duhul care dă slavă lui Dumnezeu!

Cuvântul lui Dumnezeu este incoruptibil, nepieritor și “rămâne în veci”, așa cum spune Petru. Dacă vrem cu adevărat să înțelegem cine suntem, acest Cuvânt al lui Dumnezeu este cel care ne învață și ne descoperă cu adevărat cine suntem. În Adam am moștenit o natură decăzută, pentru că ne-am născut în păcat. Reflectând la prima sa naștere, regele David a remarcat: “Iată, m-am născut în păcat și am fost zămislit în nelegiuire” (Psalmul 51:5). Citând din Isaia 40:6, Petru ne spune în versetele 24 și 25a că “toată carnea este ca iarba și toată slava ei ca floarea de iarbă. Iarba se usucă și floarea cade, dar cuvântul Domnului rămâne în veci”. Virusul malefic al păcatului era în noi încă de la naștere și, ca moștenitori ai corupției, ne era imposibil să nu păcătuim și nu a existat niciun leac pentru păcat și pentru plata lui, care este moartea, până când lumina nouă a vieții a strălucit în inimile noastre și și-a făcut loc acolo.

În imensitatea de neînțeles a spațiului și a timpului, pe un fir de praf care arată ca un punct albastru cu numele de Pământ, există o ființă numită om, un individ, o persoană, care trăiește printre mulți frați pământeni. Iată cine suntem noi! Ce este un om, un singur individ în acest univers? Ce suntem noi într-un univers cu sute de miliarde de galaxii și un număr-inumerabil de stele? Într-adevăr, suntem mult mai mici chiar și decât ceea ce putem înțelege! Scripturile spun că suntem ființe trecătoare care trec ca iarba și frumusețea noastră ca floarea câmpului (Isaia 40:6), nu suntem mai mult decât un abur care se ridică sau, așa cum spune Psalmul 144:4, “zilele noastre sunt ca o umbră trecătoare”. În Psalmul 8:3-6, poetul-rege David a cântat aceste cuvinte: “Când mă gândesc la cerurile Tale, la lucrarea degetelor Tale, la luna și la stelele pe care le-ai rânduit; ce este omul, ca să Te gândești la el, și fiul omului, ca să Te îngrijești de el? Și totuși, Tu l-ai făcut puțin mai prejos decât ființele cerești, iar pe el îl încununezi cu slavă și măreție! Îl faci să stăpânească peste lucrarea mâinilor Tale; ai pus toate lucrurile sub picioarele lui…”

Un singur om, o ființă practic imperceptibilă în adâncurile impenetrabile ale universului, ce este el? Așa suntem noi, ca o definiție a insignifianței, un grăunte de nisip pe plajă. Cu toate acestea, Dumnezeu este interesat personal și intim de noi. El este interesat de fiecare dintre noi. Psalmul 8:5 spune: “Totuși L-ai făcut puțin mai prejos decât ființele cerești [în unele traduceri este “mai prejos decât Dumnezeu” (în ebraică “Elohim”, este cuvântul pentru “Dumnezeu”. Versiunea greacă a tradus “Elohim” prin “îngermesager“)]], și L-ai încununat cu glorie și onoare.” Deși suntem mai prejos decât Dumnezeu, avem facultăți comune cu Dumnezeu, deoarece suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Nimeni altcineva din această creație pământească nu împărtășește aceste facultăți. Suntem foarte speciali și foarte dragi inimii lui Dumnezeu. Am fost plasați pe pământ ca reprezentanți ai lui Dumnezeu și, ca atare, ni s-a dat inițial stăpânirea asupra tuturor ființelor vii, înainte de a asculta cuvintele celui rău și de a ceda în păcat și în plata acestuia, care este moartea.

Cu toate acestea, chiar și în starea în care ne aflăm, privind la imensitatea și măreția universului, nu putem decât să fim înmărmuriți. Poate vreun om sănătos la cap să privească aceste lucruri și să se mai laude cu propria-i importanță? Această vastitate a cerului înstelat din timpul nopții m-a impresionat întotdeauna. Încă îmi mai amintesc când tatăl meu și cu mine am admirat împreună cerul de deasupra unei zone izolate a Munților Carpați, unde nu exista lumina electrica care să strice gloria pe care Dumnezeu a pus-o în “cortina cerurilor”. Eram, cred, în clasa întâi, iar cerul era atât de maiestuos și de frumos încât tăcerea deplină a fost cel mai bun cuvânt pe care l-am putut rosti amândoi. Ce concept uimitor și glorios și ce uimitoare putere de execuție! “Cerurile vestesc slava lui Dumnezeu, iar întinderea arată lucrarea Lui” (Psalmul 19:1). Dacă universul este atât de măreț, cu cât mai mare este Creatorul său! În creația Sa, Dumnezeu ni se descoperă într-un mod special. Slava și imensitatea cerurilor risipește sentimentul nostru de autoimportanță, micindu-ne până aproape de nimic, dar, în același timp, Dumnezeu ne iubește mai mult decât pe orice altă creație a Sa. Dragostea Sa pentru noi este atât de specială încât L-a trimis pe propriul Său Fiu să moară pentru noi și să ne salveze de păcat și de moarte! “El a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

Acum avem o natură nouă în Hristos, iar contrastul dintre natura adamică și această natură nouă este la fel de mare precum este cerul în comparație cu pământul! Dar ambele naturi au propria lor slavă. Iarba și florile sălbatice de pe câmp și de pe pajiști au o glorie specifică pe care niciun artist uman nu o poate reproduce sau descrie, chiar și în cele mai elocvente versuri. Ea depășește numeroasele nuanțe colorate și depășește acea vigoare energetică a vieții, ea trăiește în gloria frumuseții, iar frumusețea acestei creații nu poate fi niciodată atinsă de noi în toată splendoarea ei. Cât de glorios este un nou-născut sănătos și ce privilegiu imens este să ții în brațe acest dar al cerului și cât de mult crește copilul în glorie până când balanța începe să se deplaseze încet și apoi din ce în ce mai repede pe partea cealaltă, a decăderii și a morții! Eclesiastul 12: 1-8 ne spune: “Adu-ți aminte și de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele rele și de a se apropia anii despre care vei spune: “Nu-mi mai fac nici o plăcere”; înainte ca soarele și lumina și luna și stelele să se întunece și norii să se întoarcă după ploaie, în ziua când păzitorii casei tremură, când cei puternici se îndoaie, când cei ce macină încetează pentru că sunt puțini, când cei ce privesc pe fereastră se întunecă și când ușile de la stradă se închid – când sunetul măcinării este scăzut și când cineva se trezeste la sunetul unei păsări și când toate fiicele cântărețe sunt coborâte – se tem și ele de ceea ce este înalt și grozăviile sunt în cale; migdalul înflorește, lăcusta se târăște, iar dorința lipsește, pentru că omul se îndreaptă spre casa sa veșnică, iar jalea umblă pe străzi – înainte ca să se rupă cordonul de argint, să se spargă vasul de aur, să se spargă ulciorul de la fântână sau să se spargă roata de la cisternă, iar țărâna să se întoarcă pe pământ așa cum a fost, iar duhul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat. Vanitatea deșertăciunilor, spune Predicatorul; totul este deșertăciune“.

Iată ce produce sămânța pieritoare… “Vanitatea deșertăciunilor“! Adevărata glorie nu poate fi în această glorie care se stinge ca un abur și ca o umbră, ci numai în adevărata și nepieritoarea glorie pe care o posedăm noi, cei care suntem în HristosCalitățile radiante ale noii glorii strălucesc cu o bucurie adevărată care nu se va sfârși niciodatăAceastă glorie reală este cea a frumuseții și adevărata frumusețe este Hristos! Noi, cei care suntem destinați să-L vedem așa cum este El, pentru că vom fi ca El, vom ști cu siguranță ce este frumusețea care nu pălește niciodată! Ca oameni nascuți-din-nou, perfecți în fața tronului lui Dumnezeu, vom fi glorioși în toate privințele. După cum spune 1 Corinteni 13:12, acum vedem într-o oglindă slabă, dar atunci [Îl vom vedea] față în fațăAcum “cunoaștem în parte“, dar atunci “vom cunoaște pe deplin“, așa cum “am fost pe deplin cunoscuțiAcum, ca și copii ai Săi, putem bea câteva picături din acea glorie care va veni, dar atunci ne vom scălda în întregul său ocean care continuă să se extindă cu puterea veșniciei în toată gloria lui Dumnezeu.

Luând în considerare aceste două tipuri de glorie, cea pe care o avem în natura noastră adamică și cea care există în noua natură pe care o avem în Hristos, se ridică o întrebare foarte importantă: “Suntem siguri că aparținem adevăratei gloriiSuntem născuți din nou?” Scriptura ne spune că numai prin nașterea din nou din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul Sfânt putem intra în adevărata slavă!

Mântuirea noastră de sub puterile infernale ale păcatului și ale morții și transferul nostru în domeniul luminii pure – lumina lui Dumnezeu – este un fapt sigur pentru toți cei care suntem născuți din nou din Cuvânt și din Duh. De ce este sigur? Pentru că așa a spus Domnul Isus Hristos! Iată cuvintele Sale: “‘Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu’” (Ioan 3:5). Iar Scriptura ne explică foarte clar – astfel încât să nu avem nicio îndoială – că “apa” este “Cuvântul lui Dumnezeu”. În Efeseni 5:26 vedem foarte clar că apa este identificată cu Cuvântul în expresia: “Spălarea cu apă prin Cuvânt“. Ce altă asigurare a mântuirii mai mult dorim în afară de cuvintele Domnului Isus? Și totuși, sunt unii care se numesc “creștini” și susțin că nu au de unde sa știe dacă sunt mântuiți! Să ne gândim la asta…, poate cineva să fie un creștin adevărat și să nu fie încă mântuit? Există un număr uriaș de oameni care poartă în mod fals numele lui Hristos. Pur și simplu, nu sunt creștini pentru că nu sunt născuți din nou din Cuvânt și din Duhul Sfânt! Isus a spus: “‘Nu oricine Îmi spune: ‘Doamne, Doamne’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. În ziua aceea, mulți Îmi vor zice: ‘Doamne, Doamne, nu am prorocit noi în Numele Tău, n-am scos moi demoni în Numele Tău și nu cumva am făcut multe lucrări puternice în Numele Tău? Și atunci le voi declara: ‘Nu v-am cunoscut niciodată; depărtați-vă de la Mine, voi lucrătorii fărădelegii'”. (Matei 7:21-23).

Când cei nemântuiți L-au întrebat pe Isus care este lucrarea lui Dumnezeu, “Isus le-a răspuns: ‘Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El’” (Ioan 6:29). Poate că am auzit oameni spunând că “lucrează pentru Dumnezeu” sau că fac “lucrarea lui Dumnezeu”, iar Isus Însuși ne-a învățat în cuvinte foarte clare și foarte simple, astfel încât să înțelegem cu toții că lucrarea lui Dumnezeu” este să credem în El

Tot ceea ce nu provine din credința noastră în El nu este “lucrarea lui Dumnezeu… și trebuie să fim conștienți că există și alte tipuri de lucrări… cum ar fi lucrarea cărnii și lucrarea diavolului. Necredincioșii și oamenii rătăciți își imaginează chiar că “lucrează pentru Dumnezeu” fără să aibă nimic de-a face cu Fiul lui Dumnezeu! Mulți cred că, dacă fac ceea ce par a fi fapte bune în ochii lor, Dumnezeu le va ierta în cele din urmă păcatele și își vor câștiga astfel mântuirea. Dar faptele bune în ochii lui Dumnezeu sunt doar cele produse atunci când suntem “lucrarea Lui”, ceea ce înseamnă cele care urmează după mântuire. Ele sunt faptele pe care Domnul nostru le-a pregătit mai dinainte pentru noi, cei care credem în El, astfel încât “să umblăm în ele”, așa cum declară Efeseni 2:10. În mod clar, dacă nu suntem “creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte“, nu putem produce niciodată nicio “faptă bună” pe care Dumnezeu o dorește și în care are plăcere. Prin urmare, Isus explică faptul că singura faptă bună pe care o poate face un păcătos este să creadă în El, iar acest lucru aduce mărturisirea păcatelor și primirea Lui ca Domn și Mântuitor. Nu există alte modalități de a ocoli acest lucru!

Este foarte îngrijorător faptul că există mulți creștini care nu se hrănesc cu Cuvântul, ci se bazează pe fabule și pe ceea ce le spun “liderii lor religioși”, sau înghit, cu vârf și îndesat, erorile pe care îi învață tradiția lor religioasa. Cu cât este mai puțin ancorat în Cuvânt, cu atât mai slab ca si creștin este cineva… și un număr foarte mare dintre aceștia nu sunt creștini deloc! Diavolul știe cum să le producă îndoiala celor care sunt atât de slabi pentru că nu se bazează pe Cuvânt și pe călăuzirea Duhului!

Analfabetismul spiritual din cauza lenei de a studia corect Cuvântul lui Dumnezeu nu este o scuzăAdevărul ne face liberi, dar la ce bun dacă îl ținem închis între coperțile prăfuite ale Cărții, fără să vadă niciodată lumina zilei? Să ascultăm ce ne spune apostolul Ioan despre mântuirea noastră… În 1 Ioan 1:11-13, el ne asigură în mod categoric: “Și aceasta este mărturia: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și viața aceasta este în Fiul Său. Cine Îl are pe Fiul are viața; cine nu Îl are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața. Vă scriu aceste lucruri vouă, care credeți în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să știți că aveți viața veșnică“.

Să ascultăm din nou de ce ne-a scris Apostolul Ioan aceste lucruri… El a făcut acest lucru astfel încât noi, cei care credem în numele Fiului lui Dumnezeu, să știm cu siguranță că avem viața veșnică. Nu este vorba de “poate” sau de “voi vedea atunci… și Îi voi pune și niște întrebări dificile, când voi apărea înaintea Lui la judecata“. Numai un nebun poate crede că va putea să Îi pună întrebări dificile lui DumnezeuDumnezeu a răspuns deja la toate întrebările dificile, iar tot ceea ce trebuie să știm în timpul scurtei noastre șederi pe acest pământ este scris în Cuvântul Său nepieritorIoan ne spune nouă, celor care suntem credincioși adevărați, că Dumnezeu ne-a dat deja viața veșnică și că aceasta nu este ceva ce va trebui să mai fie determinat în ziua judecății celor răi… nu este “poate că o avem, poate că nu o avem”… pentru că noi, cei care suntem deja mântuiți de El, nu ne vom înfățișa înaintea Lui astfel încât El să determine dacă suntem sau nu mântuiți. Acest lucru a fost rezolvat la cruce și toți cei care cred cu adevărat în El, sunt născuți din nou din Cuvânt și din Duh; “Căci prin har ați fost mântuiți prin credință” (Efeseni 2:8)! 

Noi știm dacă suntem născuți din nou, așa cum știm că ne-am născut prima dată! Cum știm asta? Am auzit și am văzut, am primit și am crezut adevărul Evangheliei. Ne-am mărturisit păcatele, ne-am pocăit și L-am primit ca Domn și Mântuitor al nostru. Acum suntem iertați și respirăm aerul curat al harului Său. Am gustat că Domnul este bun și, ca niște copii nou-născuți, tânjim după laptele spiritual curat al Cuvântului lui Dumnezeu și, prin el, creștem continuu în mântuirea noastră. Putem spune cu toții împreună cu Petru, așa cum a făcut-o în 1 Petru 2:2-3: “Ca un nou-născut, tânjesc după laptele spiritual curat, ca prin el să cresc în mântuire, pentru că am gustat că, într-adevăr, Domnul este bun“? Sau spunem, lasă laptele, sunt conectat la ventilator și în același timp trag și la acest trabuc nociv…, sunt conectat la CPAP și asta împinge aerul spiritual cu forța în plămânii mei! Să nu ne amăgim!… Suntem vii în El și avem o “speranță vie” prin învierea lui Isus Hristos din morți! Să fie foarte clar pentru noi toți ceea ce a spus Domnul Isus: “Adevărat, adevărat vă spun că oricine ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică. El nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viață” (Ioan 5:24). Numai așa putem face voia Tatălui care este în ceruri!

Așa cum am tot spus…, instrumentul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne da nașterea din nou este Cuvântul Său, care este Evanghelia, “vestea cea bună care ne-a fost propovăduităPetru definește în mod clar “Cuvântul viu și permanent al lui Dumnezeu” ca fiind sămânța nepieritoare din care ne naștem. Această sămânță nu este doar nepieritoare, ci și vie și permanentă. Asta înseamnă că durează și va dura pentru totdeauna. Nu ne va dezamăgi niciodată. Nu va fi niciodată ca iarba și florile câmpului care astăzi sunt pline de viață, iar mâine vor fi moarte. “Cuvântul viu și permanent al lui Dumnezeu” nu se ofilește și nu cade! Dacă viața noastră este în acest “Cuvânt viu și permanent al lui Dumnezeu” prin puterea Duhului, vom trăi veșnic!

Așa cum Domnul Isus a repetat “Adevărat, adevărat vă spun”, în această predică am repetat de mai multe ori ceea ce este necesar pentru mântuirea noastră și, de asemenea, faptul că trebuie să fim siguri de mântuirea noastră! Sămânța unei flori este pieritoare și ceea ce se naște din acea sămânță este întotdeauna pieritor, dar sămânța incoruptibilă – “sămânța nepieritoare” a Cuvântului lui Dumnezeu prin care suntem născuți din nou, aduce în noi natura lui Dumnezeu așa cum este revelată în Cuvântul Său. Când suntem născuți din Cuvânt prin Duhul Sfânt, suntem născuți în sfera celor nepieritori.

Așa cum am spus la începutul acestei predici, Petru a spus în acest prim capitol al primei sale epistole, că, Cuvântul prin care suntem născuți este incoruptibil, răscumpărarea pe care o avem prin sângele prețios al lui Hristos este incoruptibilă, iar moștenirea pe care Dumnezeu ne-o păstrează și ne-o păzește este, de asemenea, incoruptibilă! Ce privilegiu uriaș este să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu și să înțelegem și să fim siguri că noi, care am fost născuți din nou din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul Sfânt (vezi Ioan 3:5), nu putem fi “nenăscuți“, deoarece suntem răscumpărați prin sângele incoruptibil al lui HristosȘi, mai mult decat atat, datorită acestui fapt, vom trăi veșnic în moștenirea incoruptibilă a lui Dumnezeu, deoarece sămânța veșnică a lui Dumnezeu rămâne în noi pentru totdeauna! Amin.

Binecuvântările Domnului,

Daniel

[Predică ținută pe 6 iunie 2022 la Sun Ridge Church, Warner Springs, California. Tradusă din originalul englezesc.]

(Ca întotdeauna videoclipurile care însoțesc aceste predici sunt șterse în câteva săptămâni. Dacă doriți să păstrați vreun videoclip, trebuie să-l salvați pe computerul dvs. sau prin altă metodă.)



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: