Am schimbat câteva reacții cu Marius Cruceru pe marginea unui post și am ajuns la o concluzie personală pe care aș vrea să o verific cu voi.

Fiecare avem o perspectivă, o privire generală, un fel de a vedea viața.

Ca sa ma întelegeți și mai bine: există peisaje și există puncte de interes. Majoritatea evenimentelor și a oamenilor fac parte din peisaj, incluse, dar neinteresante, uniforme în indiferența noastră față de ele.

Ici și colo, mai aproape sau mai departe, mai la dreapta sau mai la stânga, sunt punctele noastre de interes, punctele noastre de reper, o casă, un munte, o vale, un copac, o cascadă.

În cazul nostru, Marius nu a fost niciodata pentru mine parte din peisaj. Așa a rânduit Dumnezeu. A fost unul din reperele inconfundabile. Nu-mi închipui viața fără Marius. Mulțumesc Domnului pentru partea care a avut-o mereu, chiar și de la distanță, în viața mea.

La fel sunt și alții, majoritatea pe care voi nu-i cunoașteți. Peisajul meu este plin de lumină, dar are și zone de umbră, ca toate peisajele.

Verificați va rog concluzia mea și vedeți care sunt punctele voastre de reper în peisajul general al vieții? Nimeni nu poate avea foarte multe, altfel peisajul nu mai este peisaj, ci devine o obositoare vedere citadină.

Închideți ochii puțin. Întredeschideți-i apoi puțin, atâta doar cât să puteți privi peste lucrurile neimportante … Cine și ce vă răsare prima dată înainte ?

Categories: Amintiri, Maxime si cugetari

Tags: Daniel Branzai