Florian ne-a mai făcut astfel de surprize frumoase, dar de data asta s-a întrecut pe sine (singura întrecere care contează, de altfel). Mulțumim Domnului și lui Florian pentru nădejdea cea vie.

„Nu este posibil ca ceva atât de natural și atât de necesar cum este moartea să fie ceva rău pentru creștin”

« Vom muri … Știu, dar ce splendoare ! »
lui C.S. 16 feb

Când am să mor, voi trece iute,
Ușor ca ploile de vară.
Un nor, un tunet poate două
Ș-apoi un Soare … Soare iară.

La moartea mea nu vă-ntristați
Vamă să nu plătiți durerii.
Hristos a înviat ! … cântați
Nădejdea-n veci a revederii.

Pe catafalc, e-un cort de moarte
Dar cel din raclă nu sânt eu.
E doar pământul, ce-o să poarte
O vreme încă… chipul meu.

La groapă nu vă-nfiorați
Văzând deschis mormântul.
Voi nu pe mine mă-ngropați
Pământului îi este dat pământul.

Mă vor conduce-n veșnic loc
Pe drumuri “printre astre”,
Îngeri călări pe cai de foc,
În țara lor din zări albastre.

Dar până atunci aștept smerit,
Gustând dulceața și amarul.
Iar sus în cer voi fi uimit,
Cum de-am primit eu… Harul !

florian guler- Troy Michigan

Categories: Articole de interes general