Când veghem și când suntem adormiți?

Unele boli, pe lângă larga incapacitae pe care ți-o impun, obligându-te uneori să te simți pe uscat ca un pește … pe uscat, trăgând panicos aer, aer ți iar aer!, îți oferă parcă în compensație clipe de un sublim extaz, de o infinită percepție, de o extrasenzorială experimentare a marilor simplificări ale adevărului.

Să fie corect că ne mințim când spunem să suntem sănătoși și că întrezărim adevărul cu mult mai multă acuitate când noi, și lumea întreagă, ne considerăm bolnavi?

Dostoievski mărturisea că mintea lui lucreaă cu viteze extrordinare exact înainte de declanșarea crizelor de epilepsie. Alți oamenii de geniu au mărturii și mai șocante. Minovici practca axfisieri aproape sinucigașe. Da, acela cu Vila Minovici de la Șosea!

Probabil numai Dumnezeu știe care este concluzia corectă, iar de greșit, el nu greșește niciodată. Nu degeaba a rânduit ca binecuvântarea patriarhală să se dea întotdeauna cât mai aproape de patul morții …



Categories: Amintiri, Maxime si cugetari

Tags:

1 reply

Trackbacks

  1. Când veghem și când suntem adormiți? | Ciprian I. Bârsan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: