Platonicienii socratici și politica modernă

Pentru cel interesat de reacția mea la dialogul dintre domnii Pleșu și Liiceanu:

Nu este o taină decât pentru majoritatea ignorantă că depășirea Evului Mediu „întunecat“ a însemnat îmbrățișarea zorilor unui iluminism socratic. Biblia a fost înlocuită cu „Politiconul“ marelui gânditor grec de dinainte de Christos. Acesta este motivul care a dat nume ironic creștin unei abandonări a creștinismului: „iluminismul renașterii“. Nu a mai fost vorba de „nașterea din nou“, ci de revenirea la postulatele marelui filosof antic grec.

Evoluția veacului secularizat confirmă însă drama lui Socrate. Filosoful a fost condamnat de „democrația“ greacă și condamnat să se sinucidă, dând pe gât cupa cu cucută.

Atunci și acum, geniul este învins de mecanicismul aparatului birocratic. Geniul nu poate fi îngrădit în gândirea majorității. Aripile lui au nevoie de mai mult spațiu, de hiper-spațiul mitic al intuițiilor. Filosoful are nevoie de inspirația transcendentală pentru ca geniul să poată înflori spre rodire.

Noua Ordine Mondială se dovedește a fi iar un politicon, o „cetate“ confundabilă cu închisoarea, care interzice și condamnă „călătoria“, cum bine o desemna metaforic domnul Pleșu în dialogul-duel cu domnul Liiceanu (aici).

Lumea greacă sufocată în sofisme a primit ca pe o boare primăvăratică aducătoare de viață învățătura creștină.

„Scârbiți“ de abuzurile Bisericii, intelectualii seculari au încercat apoi o întoarcere de la creștinism la socratism.

Rezultatul va fi, repetat, sinuciderea genului. Este jertfa cerută de sistem. Iar în Noua Ordine Mondială, sistemul este totul! El ne dictează cât și ce să mâncăm, ce să gândim, cu ce ne vaccinăm, când avem voie să mergem la plimbare și cât să stăm păziți în celule.

Bun venit în morga aroganței fără Dumnezeu.

Socrate și Platon au mai fost însă biruiți o dată de creștinism. Este posibilă deci și astăzi o răzgândire, o întoarcere la creștinismul care dă valoare individului, respectându-i fiecare libertate fundamentală, inclusiv pe aceea de a nu crede în sursa vieții, … Dumnezeu.

Metanoia, schimbarea modului de a înțelege existența, este la îndemâna tuturor doritorilor. Nu degeaba a fost înfiptă crucea pe un loc numit „al căpățânii“.



Categories: Raspunsuri la intrebari, Teologice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

<span>%d</span> bloggers like this: