Chemarea Macedoneanului – 8 Corectare apostolică

 

2 Tesaloniceni 2
– Corectare apostolică

Adevărul este unul singur; minciunile sunt de toate felurile!

Nu există limite în ceea ce privește măsura în care oamenii (și diavolul) distorsionează și falsifică adevărurile lui Dumnezeu! Mai ales în Grecia (de unde vine și mistica ortodoxă de la noi), învățăturile creștine au fost supuse unui adevărat baraj de artilerie din partea filosofiei și a idolatriei. Acest lucru nu s-a întâmplat doar în Tesalonic, ci și în celelalte cetăți în care apostolul a pus bazele unor biserici locale. Iată un extras din sfaturile pe care marele apostol i le dă mai tânărului Timotei,  pe care-l pregătește pentru înfruntările cu ereticii:

,,Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, cari s’au abătut dela adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora. Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: ,,Domnul cunoaşte pe ceice sunt ai Lui“ şi: ,,Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!“ (2 Tim. 2:16-19).

Ca și romanii, grecii au vrut să „înădușe“ adevărul, sufocând creștinismul în haina gnosticismului lor iluminat. Adepții școlilor păgâne de inițiere pretindeau că sunt în posesia unor ,,cunoștințe tainice“ care-i făcea părtași cu divinitatea. Pentru ei, revelațiile ,,iluminatului“ Isus din Nazaret au fost doar o adăugire la procesul de revărsare a vieții divine care se întâmpla deja și în sistemele lor de filosofie idolatră. Plato ne spune, de exemplu, că Socrate era ,,divin“, la fel cum erau venerați și alți exponenți ai sistemelor de gândire grecești.

Confruntat cu aceste pretenții ridicole, apostolul Pavel nu intră în panică, dar caută să fie foarte categoric, considerându-le ,,vorbării goale și lumești“, și avertizând că ,,cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu“, fiind ca un cancer în trupul Bisericii lui Christos.

La nedumeririle lui Timotei, care nu știa cum să-i recunoască pe cei adevărați din mijlocul celor mincinoși, apostolul așează pentru Timotei și pentru noi temelia unui dublu postulat.

Unul este pe verticală, subliniind limitările noastre în această problemă: ,,(numai) Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui“, iar celălalt pe orizontală, care arată un semn vizibil al celor cu adevărat mântuiți (,,oricine rostește Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege“).  Asupra acestei lupte cu întunerecul și învățătorii mincinoși putem citi mult mai multe detalii în cea dintâi epistolă a lui Ioan.

De la o extremă la alta!

În cea de a doua epistolă scrisă tesalonicenilor, după încurajarea din capitolul întâi, Pavel trece repede la două probleme despre care scrisese și în prima sa epistolă, numai că, de data aceasta, le ia în ordine inversă: întâi venirea Domnului și apoi atitudinea creștină față de muncă.

„Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar“ (2 Tes. 2:1-2).

Unul din semnele caracteristice ale ereziei este extremismul. De la lipsa de nădejde pentru viitor, tesalonicenii trecuseră la o nădejde exacerbată și … greșită! Unii dintre ei credeau că venirea Domnului s-a și produs sau se va produce peste foarte puțină vreme și își părăsiseră îndeletnicirile într-o exaltare paralizantă. Astfel de stări caraghioase s-au repetat apoi în istorie în jurul cifrelor „rotunde“ (1.000, 2.000) sau la date fixate arbitrar de „profeți de ocazie“ (1844 mișcare millerită, 1891 la mormoni, 1914 martorii lui Iehova, 2011 Harold Camping, ca să cităm doar pe câțiva)

Așa cum am spus deja, confuzia celor din Tesalonic a fost în parte rezultatul primirii unei epistole apocrife trimisă de dușmanii lui Pavel.

Spiritualizările forțate și exagerate din ea ne fac să bănuim că autorii ei au fost din partida gnosticilor greci. De fapt, ei sunt responsabili pentru majoritatea ereziilor „mistico-religioase“ care dăinuiesc până astăzi în anumite ramuri ale Bisericii. Pavel este indignat de amnezia parcă „voluntară“ a tesalonicenilor, care primeau acum foarte repede învățături contrare cu cele pe care li le dăduse el când fusese la ei.

Situația lor ridică înaintea noastră un principiu fundamental în hermeneutică, metoda de interpretare a diferitelor informații din Biblie: Scriptura nu se contrazice și trebuie să rămânem credincioși revelației primare a canonului, în detrimentul oricărei „tradiții“ venite ulterior spre noi din surse care de care mai dubioase. Printre izvoarele ereziilor amintite de Pavel sunt:

(1) o interpretare defectuoasă („clătinați în mintea voastră“ ),

(2) un duh de rătăcire („tulburați de vreun duh“),

(3) scrieri apocrife (o vorbă sau o epistolă ca venind de la noi“)

(4) apariții de îngeri („un înger“, spune el în Galateni 1:8).

Cine se uită cu atenție în jur vede că majoritatea rătăcirilor pseudo-creștine au la bază tocmai astfel de izvoare (îngerul Muroni – la mormoni, duhul care inducea o stare de transă la islamul lui Mahomed, revelații superioare la Elena White a adventiștilor, etc.).

Scrierile apocrife

Cât de cinstiți erau cei ce-i tulburaseră pe tesaloniceni se vede din faptul că, dându-se drept Pavel, au făcut recurs la o minciună. Metoda a fost destul de răspândită de-a lungul secolelor, producând tot felul de scrieri „gnostice“ pseudo-apostolice.

S-a vorbit astfel despre o presupusă evanghelie a lui Toma și de o alta scrisă de un alt Matei. Conținutul acestor scrieri le dă însă repede de gol. Textul lor vine în directă contradicție cu textul celorlalte scrieri ale Noului Testament. Pseudo-teologii de astăzi, „însemnați cu fierul roșu în cugetul lor“ (marcați cu semnul de proprietate al diavolului), le tot „descoperă“ și ni le prezintă drept „dovezi“ despre falsitatea creștinismului nostru biblic. Pedeapsa unor astfel de oameni va fi teribilă. Lor le-ar fi mai de folos să-și agațe de gât o piatră de moară și să se arunce în mare (Luca 17:2).

Apostolul Pavel prezintă atacul venit asupra tesalonicenilor drept o „amăgire“. Diavolul știe că-i poate deturna pe creștini de la anticiparea bucuroasă a venirii Domnului fie printr-o exaltare nesănătoasă, fie printr-o  ignorare apatică. El o produce deobicei pe prima ca să ajungă în final la cea din urmă. Replica apostolului Pavel este rapidă, decisivă și necruțătoare. El operează ca un chirurg cu mâna sigură, neafectat de sentimentalisme ieftine.

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?“ (2 Tes. 2:3-5).

Sintagma „Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?“ implică două lucruri: primul, că tesalonicenii fuseseră prinși ca niște elevi neatenți la lecția pe care le-o predase învățătorul, iar a doua, că Pavel le spusese aceste lucruri, ceea ce înseamnă că învățătura despre venirea Domnului nu trebuie păstrată doar pentru cei avansați în credință. Pavel credea din toată inima că Domnul poate veni în orice clipă! Asta era cea mai importantă dintre toate înățăturile lui!

Răpirea nu este totuna cu cea de a doua venire!

Mesajul principal al pasajului citat mai sus este că cea de a doua venire a Domnului pe pământ nu are un caracter iminent, ca „răpirea“. Răpirea este venirea Domnului „pe nori“, pentru a-i lua la Sine pe cei credincioși. Cea de a doua venire a Domnului nostru „pe pământ“ este pentru declanșarea evenimentelor legate de instaurarea împărăției Lui.

Spre deosebire de Răpire, care are un character iminent, venirea Domnului pe pământ este „condiționată“  de împlinirea a două evenimente istorice care o preced: lepădarea de credință și arătarea omului fărădelegii, numit și „omul păcatului“, „potrivnicul“, „cel care  se va da drept Dumnezeu“. Lepădarea de credință, aruncarea peste bord a tot ce este despre Dumnezeu și Christos și apariția unui om al fărădelegii simpatizat de populația lumii vor marca limita răbdării lui Dumnezeu în istoria viitoare. Fiul lui Dumnezeu ve reveni atunci să se răfuiască cu impostorii.

Cum acest „antichrist“ nu venise încă, apostolul le scrie tesalonicenilor că nici cea de a doua venire nu se produsese încă.  Poziția lui Pavel despre aceste evenimente istorice ne ajută să vedem diferența dintre perspectiva Noului Testamentală asupra istoriei și perspectiva altor sisteme filosofice. Perspectiva Noului Testament este liniară, trecând prin evenimente catastrofice singulare spre un sfârșit definitiv și foarte bine precizat. Perspectiva sistemelor filosofice este cicliclică, cu reveniri rotitoare eterne. Nu este de mirare că sistemele filosofice au născut învățătura despre reîncarnare, în timp ce învățătura creștină duce spre Judecata finală, în care fiecare va fi răsplătit după faptele lui.

Două semne care preced cea de a doua venire

Există referințe la discuții anterioare între Pavel și tesaloniceni care crează curiozitate și impas. Oare ce a vrut să le amintească apostolul când s-a bazat pe ceva ce le spusese anterior?

„Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei“ (2 Tes. 2:6-7).

Cum n-am fost de față, nu ne rămâne decât să încercăm să presupunem. Pavel spune că, în secvența de evenimente, arătarea Antichristului este deocamdată împiedicată de „cineva“.

Identitatea acestui „cineva“ a rămas până astăzi un prilej de speculații. Majoritatea comentatorilor spun că ar fi vorba despre „Duhul Sfânt“ prezent în viața Bisericii. Bineînțeles că Duhul Sfânt va continua să lucreze pe pământ și în vremea de după dispariția Bisericii, dar activitatea lui nu va fi la fel de intensă ca acum. Duhul Sfânt în Biserică este invincibil!

Tatăl meu, Vasile Brânzei, a împărtășit această convingere. M-am dus odată să-l vizitez când era ieșit la pensie și l-am întrebat ce face. Mi-a răspuns: „Împiedic venirea Antichritului!“ Când mi-a văzut ochii mirați, a continuat: „Mă umplu de Duhul Sfânt, că până Duhul este în noi, Antichristul nu poate să vină!“

A doua informație pe care ne-o dă Pavel în versetul citat mai sus este că lucrarea Antichristului, la scară mai mică, a și început în lume. Apostolul Ioan ne spune că în lume sunt deja „mulți antichriști“:

„Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri“ (1 Ioan 2:16-19).

Există o singură rezolvare pentru problemele omului, rezolvarea „prin Christos“! Dacă af exista și altele, Dumnezeu nu și-ar fi trimis Fiul să moară pentru noi! Orice persoană, grup sau ideologie care propune o altă soluționare a problemei omenirii decât prin Christos este „antichristică“!

Expresia „taina fărădelegii a și început să lucreze“ folistă de apostolul Pavel este o aluzie la societățile secrete de atunci și de atunci încoace. Ele au „cursuri de inițiere esoterică“, o cunoaștere tainică și inaccesibilă pentru restul oamenilor. Aceste organizații secrete urmăresc să modeleze din umbră societatea, făcând-o să fie după chipul și asemănarea lor, pentru ca atunci când va fi așa, vor putea să iasă și ei din umbră. Urmăriți manipulările pe care o mică minoritate le produce pestea voința majorității și veți observa singuri această realitate. Cum altfel s-ar putea explica „secularizarea“ Americii, scoaterea Bisericii din arena publică europeană, exilarea credinței creștine între zidurile clădirilor de biserici și în casele private, plus extraordinara ascendență a homosexualilor?

Când majoritatea populației din țările lumii va fi „drogată“ cu astfel de învățături, Biserica va pleca la cer și se va da pe față Antichristul:

„Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sunt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentruca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi“ (2 Tes. 2:8-12).

Aleșii la mântuire nu sunt aleși la mânie!

Cei ce au crezut adevărul vor pleca cu Cel adevărat. Cei care au preferat să creadă o minciună vor rămâne cu cel mincinos. Cei credincioși nu trebuie să se teamă de arătarea Antichristului pentru că ei vor pleca înainte de vremea lui! Apariția Antichristului împreună cu toate grozăviile făcute de el și cu toate plăgile trimise de Dumnezeu pentru cei care-l slujesc sunt pedepsele mâniei lui Dumnezeu pentru lumea necredincioasă:

„Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci dela început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v’a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos“ (2 Tes. 2:13-14).

Pavel își încheie această corectare a învățăturii despre venirea Domnului cu un apel la statornicie și veghere. Singura pază pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu împotriva ereziilor este Cuvântul viu și adevărat:

„Aşa dar, fraţilor, rămâneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe cari le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. Şi însuş Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere vecinică şi o bună nădejde, să vă mângîie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!“ (2 Tes. 2:15-17).

Pentru cei ce doresc o privire panoramică asupra deosebirilor dintre Răpire și cea de  adoua venire a Domnului, iată un tabel cu astfel de date:

RĂPIRE

A DOUA VENIRE

Christos vine DUPĂ‚ ai Săi
1Tes. 4:13-18

Christos vine CU ai Săi
Apoc. 19:14

Credincioșii sunt duși în casa TatăluiI
Ioan 14:3

Credincioșii vin pe pământ
Mat. 24:30

Văzut doar de credincioși
1 Cor. 15:52

Orice ochi Îl va vedea
Apoc. 1:7: 19:11-16, Mat. 24:30

Nici o referire la Satan

Satan va fi legat
Apoc. 20:1-3

Pământul nu este judecat

Pământul este judecat
Apoc. 20:4-5

Este o „taină“
1 Cor. 15:51

Vestită în Vechiul Testament
Dan. 12:1-3; Zah. 12:10; 14:4

Nu-i rău să ne rugăm pentru venirea Domnului și pentru Împărăția Sa terestră, dar și mai de folos este să așteptăm în fiecare moment … Răpirea. A doua venire este pentru împărățirea împreună cu Christos, dar nu vor avea parte de ea decât aceia care au trecut în prealabil prin întâlnirea cu El pe nori, prin judecata curățitoare și prin unirea cu El la Nunta Mielului!

O confuzie în privința acestor doctrine poate face ravagii în prioritățile vieții creștine, așa cum vom vedea împreună în capitolul următor.



Categories: Studiu biblic

Tags:

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: