Inamicul nevăzut

Omenirea-i bântuită
De un virus mititel
Și aproape-i îngrozită
Că-i total nepregătită
Pentru el.

De-ar fi fost, în schimb, armate,
Avea, sigur, antidot:
Arme diversificate
Și provizii… cazemate
Peste tot.

Dar așa, pe care cale
Să-l aștepți pe inamic?
Care-s locurile sale,
Unde lasă-n urmă jale,
Dacă-i mic?!

Totuși s-a găsit de bine,
Între părți, un compromis:
Stadioane, mai ieri pline,
Catedrale, magazine
S-au închis.

Pe când el, în schimb, o lasă
Cu atacul mai încet…
Chiar și noi vom sta în casă,
Cu-animalele de rasă
La… pachet.

Iar acum să vezi minune –
Parc-am fi în plin război:
Toată lumea se supune,
De la est spre soare-apune
Și-napoi.

Însă ceva mai lipsește
Din înscrisul de mai sus:
Dumnezeu; Care iubește
Și pe oameni mântuiește,
Prin Isus…

… Omenirea-i bântuită

De un virus mic… Ciudat!

Dar Iubirea răstignită

Scapă inima-mpietrită

De păcat…

Crede numai! Nu te teme:

Domnul este în control!

E Stăpân în orice vreme,

Cu soluții la probleme,

De-ar fi… stol!

Doar cu El de braț vei trece

Prin vâltoare, către mal,

Neputând să te înece,

Căci puterea Lui întrece

Orice val.

                                                Ioan  GIURA

Categories: Poezii