Mugurii mei de poezie înfloresc frumos în grădina noastră comună. Iată încă o variantă la care a mea este doar prima strofă

TAINA IUBIRII

Când am să trec, și asta mi-o doresc,
Pe lâng-un drum pustiu și liniștit,
Am să mă-ntreb: ,,Când sunt mai fericit?
Când sunt iubit? Sau numai când iubesc?“

Și tot gândind, în timp ce eu străbat
Întinsul drum, îmi vine un răspuns:
„Sunt fericit (să-mi fie de ajuns),
Când voi iubi ce – Doamne – Tu mi-ai dat!

Că de-am făcut așa precum ai spus:
<Tot ce voiți … le faceți voi la fel
La semeni>, am atins doritul țel
De-a fi iubit de <dragii mei>, Isus!”

Și încă: „Voi fi și mai fericit
Când voi trăi-n eterne desfătări,
Mai sus de drumuri și albastre zări,
Cu toți cei dragi, pe care i-am iubit!

Și-alături, voi petrece-atunci, în Rai,
Cu Cel ce m-a iubit și Îl iubesc,
Căci El e Domnul, Mirele ceresc,
Iar eu un fiu de pe întinsul plai!”

Ioan GIURA

Categories: Poezii

Tags: Daniel Branzai