Ioan Giura – Vine iarna

 Vine iarna

Miroase în cămară
A mere și zacuscă,
Iar frunzele, pe-afară,
Se-ngălbenesc și uscă.

Pe deal, un vânt subțire,
Sub norii de cenușă,
Aleargă… dând în știre
Că iarna e la ușă.

E frig în bătătură
Și-o ploaie deasă cerne,
Da-n casă e căldură…
Și pacea se așterne…

Că-i timp mai mult de rugă,
Și de citit în Carte,
Să nu mai fim doar slugă
Trăirilor deșarte.

E vreme de-adunare,
De post ori de vreo faptă,
De stat în meditare,
De-o vorbă înțeleaptă…

Așa-i când, pe coline
Și-n poartă, iarna bate.
Ea poate face bine
Și sufletului, frate.

E plină iar cămara …
Și hărnicia-i bună…
Dar vine Primăvara,
Când trâmbița ne-adună.

Ferice va fi omul
Ce-aici, fără zăbavă,
Rodind la fel ca pomul,
Și-a strâns comori în slavă!



Categories: Poezii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: