Nașterea din fecioară – Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară

Venirea Fiului lui Dumnezeu în lumea noastră s-a petrecut la intersecția dintre timp și eternitate. El n-a început să existe în momentul nașterii, ci a fost dintotdeauna, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, deopotrivă cu Tatăl, fără început și fără sfârșit.

Timpul este o experimentare a evenimentelor într-o ordine secvențială. Eternitatea este domeniul omniștiinței divine în care cunoașterea este instantanee și deplină. Dumnezeu cunoaște toate lucrurile, dintr-o dată. Bibia ne spune din partea Lui:

,,Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ,,Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea“ (Isaia 46:10).

,,Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a proorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este“ (Isaia 45:21).

La nașterea Fiului lui Dumnezeu din fecioara Maria, veșnicia și-a vărsat puțin din conținut în vremelnicia noastră, prin voci venite ,,de dincolo“. Fie că Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin vis, fie că le-a vorbit prin îngeri, cerul a vrut ca oamenii să afle despre evenimentul acesta epocal și de ceea ce avea să urmeze în planul lui Dumnezeu cu lumea.

Capitolele care urmează vor analiza revelațiile ,,de dincolo“ prin care au fost făcute profeții despre evenimente legate de lucrarea mesianică a Fiului lui Dumnezeu. În textul acestor profeții există termenul ,,semn“, (semeion) care înseamnă un obiect sau un eveniment care anunță, un indicator, o dovadă trimisă de Dumnezeu pentru convingerea sau avertizarea oamenilor.

,,Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle“ (Luca 2:12).

,,Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire“ (Luca 2:34).

Nașterea Fiului lui Dumnezeu din fecioara Maria a fost ea însăși un ,,semn“ ascuns o vreme în cartea profetului Isaia din Vechiul Testament:

,,De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)“ (Isaia 7:14).

,,Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi” (Mat. 1:22-23).

Iată cum arată textul în original:

Iar DOMNUL i-a vorbit din nou lui Ahaz, spunând:
11 יא שְׁאַל-לְךָ אוֹת, מֵעִם יְהוָה אֱלֹהֶיךָ; הַעְמֵק שְׁאָלָה, אוֹ הַגְבֵּהַּ לְמָעְלָה.

,,Cere un semn de la DOMNUL Dumnezeul tău: cere fie în adâncimi, fie în înălțimi.“
12 יב וַיֹּאמֶר, אָחָז: לֹא-אֶשְׁאַל וְלֹא-אֲנַסֶּה, אֶת-יְהוָה.

Dar Ahaz a zis: ,,Eu nu îl voi cere și nici nu-l voi încerca pe DOMNUL.“
13 יג וַיֹּאמֶר, שִׁמְעוּ-נָא בֵּית דָּוִד: הַמְעַט מִכֶּם הַלְאוֹת אֲנָשִׁים, כִּי תַלְאוּ גַּם אֶת-אֱלֹהָי.

Iar el a spus: ,,Ascultă tu acum, o, casă a lui David: Este un lucru mărunt pentru voi oameni obosiți să-l obosiți și pe Dumnezeul meu?“
יד לָכֵן יִתֵּן אֲדֹנָי הוּא, לָכֶם–אוֹת: הִנֵּה הָעַלְמָה, הָרָה וְיֹלֶדֶת בֵּן, וְקָרָאת שְׁמוֹ, עִמָּנוּ אֵל. 14

,,Prin urmare Domnul Însuși vă va da un semn: iată, adolescenta va concepe și va naște un fiu, pe care îl va numi Immanuel. (Traducerea literală a cuvintelor evreiești din original spune: “Prin urmare vă va-da vouă domnul-meu el [însuși] semn iată adolescenta va concepe și-va naște fiu și-chema numele-lui immanuel.”)
15 טו חֶמְאָה וּדְבַשׁ, יֹאכֵל–לְדַעְתּוֹ מָאוֹס בָּרָע, וּבָחוֹר בַּטּוֹב.

El va mânca lapte închegat și miere, când va ști să refuze răul și să aleagă binele.
16 טז כִּי בְּטֶרֶם יֵדַע הַנַּעַר, מָאֹס בָּרָע–וּבָחֹר בַּטּוֹב: תֵּעָזֵב הָאֲדָמָה אֲשֶׁר אַתָּה קָץ, מִפְּנֵי שְׁנֵי מְלָכֶיהָ.

Da, înainte ca acest copil să știe să refuze răul și să aleagă binele, țara celor doi regi de care te temi va fi părăsită.
יז יָבִיא יְהוָה עָלֶיךָ, וְעַל-עַמְּךָ וְעַל-בֵּית אָבִיךָ, יָמִים אֲשֶׁר לֹא-בָאוּ, לְמִיּוֹם סוּר-אֶפְרַיִם מֵעַל יְהוּדָה: אֵת, מֶלֶךְ אַשּׁוּר. {פ} 17

DOMNUL va aduce asupra ta și asupra poporului tău și asupra casei tatălui tău zile care n-au venit, de la ziua în care Efraim s-a depărtat de Iuda; chiar și regele Asiriei’.[3]

,,Semnul“ acesta din cartea lui Isaia s-a născut în vremea împăratului Ahaz și a implicat folosirea a patru nume profetice. Faptul că majoritatea traducătorilor din alte limbi au ales să le lase ,,transliterate“, pe lângă traducere indică importanța lor specific evreiască.

Taina celor patru nume din cartea profetului Isaia

Iată cele patru nume:

Șear-Iașub (o rămășiță se va întoarce) – Isaia 7:3; 10:21)
Maher-Șalal-Haș-Baz (Grăbește de prădează) – Isaia 8:3
Emanuel (Dumnezeu este cu noi) – Isaia 7:14
Pele-joez-el-gibbor-abi-ad-sar-shalom (Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii – Isaia 9:6

Circumstanța apariției acestor patru nume compuse a fost războiul cu forțele aliate ale Siriei și Efraimului (735-734 î.d.Ch). Iuda s-a văzut amenințată de cele două puteri militare de la nord.

,,S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. (Isaia 7:1–2).

Mai toate țările din regiune plăteau prin anul 735 î.d.Ch. tribut Asiriei. Așa a făcut și Menahem, împăratul regatului de nord al Israelului (2 Regi 15:17-22). În acel an a venit la tron însă un alt împărat al lui Israel, Pecahia, care s-a gândit că a venit vremea să nu mai plătească tribut. Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei a pornit atunci într-o campanie de pedepsire. Sub amenințare, Pecahia s-a aliat cu Rezin, împăratul Siriei și l-a chemat și pe Ahaz să lupte alături de ei. Acesta a refuzat însă, temându-se să se pună rău cu Asiria. Pecah și Rezin au pornit atunci cu luptă împotriva Ierusalimului ca să-l forțeze pe Ahaz sau să pună în locul lui un uzurpator care să-i asculte. Ahaz și cei de la curtea împărătească se temeau că dinastia lui David va fi astfel îndepărtată de la tron și lanțul promisiunilor mesianice va fi rupt pentru totdeauna. Problema era importantă deci nu numai pentru oameni, ci și pentru Dumnezeu. Satan era la lucru și lupta împotriva profețiilor lui  Dumnezeu.

,,Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, şi spune-i: ,,Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: ,,Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel“.
Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. Căci Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare. ” (Isaia 7:3-9).

Dumnezeu a văzut că Ahaz înclina spre alianțe politice cu Asiria și a vrut să-l oprească. Nădejdea în oameni este întotdeauna înșelătoare. Peste doar câțiva ani, Asiria va veni să distrugă Ierusalimul și să dărâme Templul. Ca să stimuleze credința lui Ahaz, Dumnezeu s-a oferit să-i dea un ,,semn“, orice semn, oricât de mare sau de mic, în cer sau pe pământ:

,,Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis: „Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” (Isaia 7:10-11).

Prefăcut, Ahaz n-a vrut să ceară un semn. Dumnezeu a văzut însă dincolo de prefăcătoria lui și … așa s-a născut numele ,,Emanuel“:

,,Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)El va mânca smântână şi miere până va şti să lepede răul şi să aleagă binele. Dar, înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu va fi pustiită” (Isaia 7:13-16).

Pruncul născut din fecioară n-a fost ideea lui Ahaz! El este însă un ,,semn“ mai mare decât orice altul ,,fie în locurile de jos, fie în locurile de sus“. Emanuel înseamnă că Cineva din lucrurile de sus se va coborî la lucrurile de jos! Iar asta se va face printr-o minune unică și nerepetabilă: o naștere dintr-o fecioară!

Născut în vremuri de amenințare și pericol de dispariție pentru casa lui David, cel de al doilea nume compus, Emanuel, a avut două mesaje, unul de încurajare pentru copiii lui Dumnezeu și altul de amenințare pentru dușmanii planurilor Sale (Isaia 7:18-25). La umbra acestui nume este nu numai liniște, ci și neliniște, nu numai mângâiere, ci și amenințare. Alături de numele ,,Emanuel“ apare și cel de al treilea nume compus din acel context politic, Maher-Șalal-Haș-Baz (Grăbește de prădează):

,,Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare şi scrie pe ea aşa, ca să se înţeleagă: ,,Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.“ Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie şi pe Zaharia, fiul lui Berechia. M-am apropiat de proorociţă. Ea a zămislit şi a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: ,,Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz(Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)“ Căci, înainte ca să ştie copilul să spună: ,,tată“ şi ,,mamă“ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei.”

Domnul mi-a vorbit iarăşi şi mi-a zis: „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe, care curg lin, şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia, iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui; va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele!
Scoateţi strigăte de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Faceţi la planuri cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel)” (Isaia 8:1-10).

Cei doi copii ai lui Isaia au fost ,,semne“ profetice prin numele pe care le-au purtat:

,,Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului“ (Isaia 8:18).

Cel de al patrulea nume compus legat de nașterea pruncului din fecioară este unul foarte … lung: Pele-joez-el-gibbor-abi-ad-sar-shalom. Îl cunoaștem doar din forma lui romanizată:

,,Căci un copil ni s-a născut (uman), un Fiu ni s-a dat (divin) și domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii“ (Isaia 9:6).

Șate sute de ani de la aceste evenimente, când domnia seminției lui David era iar pusă la îndoială, Dumnezeu și-a ținut cuvântul și Emanuel a devenit o realitate! Nașterea din fecioară nu este doar o doctrină creștină, ci o dimensiune profetică a întrupării Fiului lui Dumnezeu. Ca și în vremurile străbune, venirea lui va scoate casa lui David din criză și va aduce pedeapsa asupra tururor celor ce nu se aliniază cu planul lui Dumnezeu:

,, … „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi” (Mat. 1:20-23).

Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” (Luca 2:34-35).

Nașterea din fecioară este strict necesară pentru împlinirea profețiilor despre împărăția supranaturală pe care o va întemeia Dumnezeu pe pământ:

,,Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând:

,,M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte
şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului;
a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.

I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească,
pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum
şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Daniel 7:13-14).

„Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”
Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îţi aduni oştirea;
cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor,
vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău:
Tu eşti preot în veac,
în felul lui Melhisedec. –
Domnul, de la dreapta Ta,
zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Lui.
El face dreptate printre neamuri:
totul este plin de trupuri moarte;
El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
El bea din pârâu în timpul mersului,
de aceea Îşi înalţă capul“ (Psalmul 110).

Alte religii au și ele idei despre intervențiile supranaturale, dar niciuna nu conține ceva asemănător cu nașterea din fecioară. Credința creștină se întemeiază pe convingerea că Dumnezeu însuși a pătruns în istorie în persoana Fiului Său, Isus Christos, ca să-i scape pe oameni de pedeapsa pentru păcatele lor și să-i pregătească apoi pentru împărăția Lui eternă. Un astfel de Împărat întrupat printre oameni trebuie să fie sau temut sau adorat printr-o viață de recunoștință și închinare.

 



Categories: Studiu biblic

3 replies

Trackbacks

  1. Nașterea din fecioară – Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară (Intro) – B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: