Cântarea îngerilor – Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară (VI)

Dacă mesajul unui singur înger a avut așa mare putere, ce să spunem despre mesajul adus de o mulțime de îngeri, de o întreagă oaste cerească?!

,,Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2:13-14).

Ce-a fost acest mesaj al îngerilor? O afirmare? O atenționare? O proclamare? Faptul că textul din originalul grecesc, ca și traducerile bune din alte limbi, nu are un verb în cuprinsul lui ne lasă în fața mai multor interpretări posibile.

Dacă a fost o afirmare, atunci el este doar confirmarea unui fapt și anume: în cer este slavă pentru Dumnezeu și pe pământ este bine între oamenii care sunt pe placul Domnului. Bun, corect, valabil, real atunci, real acum, real acolo și real pretutindeni unde oamenii sunt pe placul lui Dumnezeu.

Dacă a fost o atenționare, atunci mesajul îngerilor este o condiționare, descrierea unei posibilități, nu neapărat probabile și nu întotdeauna posibile. El spune: În cer este slavă pentru Dumnezeu întotdeauna, dar pe pământ nu va fi pace decât acolo și atunci când oamenii vor fi plăcuți Domnului!

Dacă este o proclamare (și asta sunt înclinat să cred), atunci mesajul îngerilor este trâmbițarea programului lui Dumnezeu cu lumea, în care întruparea Fiului este un pas foarte mare. În această variantă, corul îngeresc a profețit și a descoperit muritorilor scopul nașterii Fiului lui Dumnezeu din fecioara Maria. Mesajul lor este complementar celorlalte mesaje primite de oameni cu acest prilej și despre acest eveniment:

,,Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.” Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el: „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple“ (Isaia 42:1-9).

Întregul plan divin urmărește slava lui Dumnezeu. Ea este ținta și punctul ei culminant!

,,În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. …

… ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos“.

… aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui“  (Efes. 1:4-6, 12, 13-14).

Slava lui Dumnezeu a locuit pe pământ în Cortul întâlnirii (Exod. 40:34) și în Templu (2 Cron. 7:1–3), dar a plecat din cauza păcatelor poporului ales (1 Sam. 4:21; Ezechiel 8:4; 9:3; 10:4, 18; 11:22–23). În noaptea nașterii, Dumnezeul slavei s-a întors pe pământ în persoana Fiului Său (Ioan 1:14). Prezența lui a transformat staulul într-o Sfântă a Sfintelor!

,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl“ (Ioan 1:14).

Slava celui născut în Betleem a venit la noi din locurile ,,preaînalte“! Expresia vine la noi dintr-o gramatică cu mai multe grade de comparație. În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului. Sunt trei asemenea grade: pozitiv, comparativ și superlativ. Noi spunem: înalt, mai înalt (comparativ), cel mai înalt (superlativ relativ) și foarte înalt (superlativ absolut). În limbile Bibliei mai există un grad de comparație deasupra celui superlativ absolut, tradus românește prin adăugarea prefixului ,,prea“. Avem astfel ,,preacurata fecioară, preafericitul Dumnezeu, locul preasfânt, etc. Noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu, ci-L preamărim!

,,Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău cel slăvit“ (1 Cronici 29:13).

În proclamarea din cântarea îngerilor slava lui Dumnezeu este plasată în ,,locurile prea înalte“. Asta vorbește despre dimensiuni de dincolo de timp și spațiu, de realități din afara lumii create. Credeți-mă, îngerii știau foarte bine despre ce este vorba! S-ar putea ca noi să nu-i pricepem suficient, dar ei știau precis despre ce vorbeau.

Am început acest studiu cu câteva afirmații șocante:

,,Venirea Fiului lui Dumnezeu în lumea noastră s-a petrecut la intersecția dintre timp și eternitate. El n-a început să existe în momentul nașterii, ci a fost dintotdeauna, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, deopotrivă cu Tatăl, fără început și fără sfârșit.

Timpul este o experimentare a evenimentelor într-o ordine secvențială. Eternitatea este domeniul omniștiinței divine în care cunoașterea este instantanee și deplină. Dumnezeu cunoaște toate lucrurile, dintr-o dată. … La nașterea Fiului lui Dumnezeu din fecioara Maria, veșnicia și-a vărsat puțin din conținut în vremelnicia noastră, prin voci venite ,,de dincolo“.

Se cade să-l încheiem cu câteva clipe de tăcere pline de închinare și adorare. Dincolo de lumea noastră, în realitatea de dincolo de cuvinte, există imensitatea harului care ne așteaptă:

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Cor. 2:9).

Cel care s-a născut în noaptea Betleemului este ,,soarele care răsare din înălțime“ și Luceafărul care vestește ivirea zorilor într-o nouă zi a creației, în care toți oamenii vor fi ,,plăcuți Lui“, căci ,,dacă este cineva în Christos este o făptură (creație), nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi“ (2 Cor. 5:17).

Cum se vor face toate acestea?

,,Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos“ (Filipeni 1:6).

 



Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags:

2 replies

Trackbacks

  1. Nașterea din fecioară – Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară (Intro) – B a r z i l a i – e n – D a n
  2. Cântarea îngerilor – Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară (VI) | 1novelty7

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: