Un Paște mai profund – Ioan 7 – Mai mare decât Moise care s-a coborât de pe munte!

Cu capitolul 7 al evangheliei sale, Ioan ni-l arată pe Domnul Isus intrând în conflict cu conducătorii iudeilor:

  1. despre Moise – 7:1-8:11
  2. despre Avraam – 8:12-59
  3. despre identitatea lui Mesia – 9:1-10:42
  4. despre puterea Sa miraculoasă – 11:1-12:36
  5. despre refuzul lor de a crede în El – 12:37-50

La Praznicul Corturilor evreii priveau în trecut la călătoria lor prin pustie și în viitor la instaurarea Împărăției lui Mesia (Zah. 11:16). Pe durata sărbătorii, evreii locuiau în colibe făcute din crengi de copaci ca să-și aducă aminte că Dumnezeu le-a purtat de grijă timp de 40 de ani prin pustie (Lev. 23:33-44).

Urmând calendaristic după sărbătoarea Trâmbițelor și după solemna zi a Ispășirii, sărbătoarea Corturilor era o manifestare a bucuriei, un timp de veselie efervescentă. Templul era luminat de un sfeșnic foarte înalt care le aducea aminte evreilor de stâlpul de foc care i-a călăuzit și în fiecare zi preoții aduceau apă din scăldătoarea Siloamului și o vărsau public dintr-un vas de aur în amintirea apei pe care le-a dăruit-o Dumnezeu din stâncă. Pentru toată lumea erau zile de bucurie, dar nu și pentru Isus Christos.

Ioan ne spune că evenimentul a marcat pornirea unei împotriviri de față față de El și de lucrarea Lui. Încă de când îl videcase pe slăbănog în ziua Sabatului, mai marii norodului îl urmăreau ca să-l omoare (Ioan 7:1, 19–20, 25, 30, 32, 44). Ar fi fost mai bine să nu se suie la praznic și să rămână în siguranță în Galileia. Cum s-o facă însă când toate elementele sărbătorii vorbeau profetic despre El?

Capitolul 7 al evengheliei lui Ioan poate fi împărțit în trei: conflictele Lui dinainte de praznic (Ioan 7:1-10), conflictele Lui din toiul sărbătorii (Ioan 7:11-36) și conflictele Lui de după praznic (Ioan 7:37-52).

Cuvintele cheie din fiecare secțiune sunt: ,,necredință“, ,,neacceptare“ și ,,nedumerire“.

I. Conflict cu necredința (Ioan 7:1-10)

Înainte de praznic, Domnul Isus a intrat în conflict cu frații Săi, Iacov, Iosif, Simon şi Iuda (Mat. 13:55), care ,,nu credeau în El“. Este unul din puțenele evenimente care ne lasă să privim în interiorul vieții de familie din casa Mariei.

,,După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.  Şi praznicul iudeilor, Praznicul zis al Corturilor, era aproape. Fraţii Lui I-au zis:
„Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.  Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.
Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.  Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.  Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea” (Ioan 7:1-8).

Conflictul cu frații Lui a fost profețit în cartea psalmilor, unde ei sunt numiți ,,fiii mamei mele“ nu ,,fiii tatălui meu“ pentru că Iosif n-a fost tatăl lor comun:

,,Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele“ (Ps. 69:8).

Cu trei ani înainte, diavolul îi făcuse Domnului Isus aceeași propunere (Mat. 4:1-11). El lucra acum prin acești tineri cu gândire lumească. Interesant este că și Domnul Isus le dă un răspuns care seamănă cu ceea ce-i spusese diavolului. El le vorbește despre ,,împlinirea vremii“, adică despre o totală ascultare de Dumnezeu și le atrage atenția că, deși trăiesc în aceeași casă, nu aparțin aceleiași lumi: ,,Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.“

Mare trebuie să fi fost mirarea fraților Lui când L-au văzut în centrul atenției tuturor în toiu praznicului! Ascultarea Lui de Dumnezeu L-a făcut să nu meargă împreună cu ei pe ruta tradițională a ,,suirilor la Ierusalim“, ci s-o ia la câteva zile după ei pe ,,scurtătura“ drumului prin Samaria (Luca 9:51-57). 

Conflictul cu necredința fraților Săi are câteva implicații importante. Pe de o parte, atitudinea fraților lui Isus Hristos validează părerea că numai ,,atingerea Duhului lui Dumnezeu“ poate convinge pe cineva despre divinitatea lui Christos (Mat. 16:16-17). Pe de altă parte, ea subliniază sinceritatea relatărilor Noului Testament. Dacă evangheliștii ar fi urmărit ,,să fabrice“ o variantă falsă despre dumnezeirea lui Isus Christos, atitudinea fraților Lui ar fi fost ascunsă sub un val de tăcere. Combinată cu faptul că Iacov, unul din frații Domnului, a ajuns apoi să fie unul din stâlpii bisericii din Ierusalim și că el alături de Iuda, un alt frate al Domnului, au ajuns să scrie două din epistolele Noului Testament demonstrează faptul că învierea Domnului Isus a fost reală și copleșitoare, spulberându-le necredința inițială.

II. Conflictul cu neacceptarea (Ioan 7:11-36)

Prezența Domnului Isus la praznicul Corturilor a scos la iveală motivele neacceptării cu care a fost întâmpinat. În discuție era pusă:

a. Persoana Lui (Ioan 7:10-13)

,,Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun”. Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire”. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă“ (7:12-13)

b. Învățătura Lui (Ioan 7:14-19)

,,Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” Isus le-a răspuns: „Învăţătura Meanu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.  Dacăvrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine“ (Ioan 7:15-17).

c. Originea Lui (7:20-36)

,,Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-L omoare? Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul? Dar noi ştim de unde este omul acesta, însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.” Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Măcunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eun-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis esteadevărat, şi voinu-L cunoaşteţi. EuÎl cunosc, căci vin de la El şi El M-a trimis.” (7:25-29).

,,Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.” Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci? Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?’ ” (7:33-36).

Ca și evreii din Egipt care n-au înțeles că Moise era hotărât de Dumnezeu să-i scoată din robie, iudeii căutau să-L omoare pe Domnul pentru că ,,vindecase un om în ziua Sabatului“. Râvna lor pentru Lege era falsă și nepotrivită. falsă pentru că ei călcau Legea căutând să-L omoare împotriva Legii și nepotrivită pentru că ,,religia“ n-avea voie să împiedice niciodată facerea de bine:

,,Oarenu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. Dece căutaţi să Mă omorâţi?”
Norodul I-a răspuns:
„Ai drac. Cine caută să Te omoare?”

Drept răspuns, Isus le-a zis:
„O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. 
Moisev-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, cide la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.  Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea pentru că amînsănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? Nujudecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” (Ioan 19:24).

III. Conflictul cu nedumerirea (Ioan 7:37-52)

În ultima zi a praznicului, Isus Christos le-a întrerupt cea mai festivă manifestare cu o proclamație profetică:

,,În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacăînsetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cinecrede în Mine, dininima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:37-38).

Spunând aceasta. El se identifică cu stânca simbolică din care le-a dat Dumnezeu să bea apă evreilor în pustie (Exod 17:6; Num. 20:11 aplicate în  1 Cor. 10:1-4).  ,,Apă vie“ este expresia care identifică apa de izvor. Cuvintele Lui nu lasă loc de neutralitate și ascultătorii Lui se dezbină. Nedumerirea îi face pe unii din popor să spună una alții alta:

,,Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul”.  Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul”. Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul? Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde era David?” S-a făcut, deci, dezbinare în norod din pricina Lui“ (Ioan 7:40-43).

În nedumerirea generală, aprozii n-au mai ascultat nici ei de porunca preoților care-i trimiseseră să-L prindă pe Isus:

,,Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El. Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? Acrezut în El vreunul din mai-marii noştri sau din farisei? Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” (Ioan 7:44-49).

Divizarea s-a manifestat până și între cei din Sinedriu. Nicodim, care avea convingerile lui despre tânărul rabin din Nazaret,  s-a contrazis cu ceilalți:

,,Nicodim, cel care venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis:
„Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”
Drept răspuns, ei i-au zis:
„Şi tu eşti din Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc” (Ioan 7:50-52).

Oamenii aceștia ar fi trebuit să știe că prorocul Iona a fost din Galileea …. Nu întâmplător S-a identificat Domnul Isus cu el (Mat. 12:38-41). În acest capitol însă, Domnul Isus se identifică cu Moise și cu lucrările făcute de Dumnezeu prin el. Făcând aceasta, El se suprapune peste tiparul profetic al celui venit să izbăveasă din robie. Moartea și învierea Lui aveau să deschidă oamenilor drumul spre slobozenie, la fel cum Marea Roșie a simbolizat sângele răscumpărării miraculoase. Evanghelistul Luca a folosit chiar cuvântul ,,exod“ când a amintit dialogul purtat de Isus din Nazaret cu Moise pe muntele schimbării la față:

,,Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui (exodul Lui), pe care avea să-l aibă în Ierusalim“ (Luca 9:30).

 

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: