Citirea Cuvântului lui Dumnezeu în cadrul serviciilor publice ale Bisericii

Am văzut în ultima vreme două ,,urâciuni“: ,,evenghelici“ care predică fără să citească mai întâi oamenilor din Evanghelie și actori care vorbesc cu mai multă viață despre o minciună decât vorbesc predicatorii despre adevăr!  N-ar trebui să fie astfel! Copiii lui Dumnezeu au fost, sunt și trebuie să rămână ,,oameni ai Cuvântului“! Întruparea lui în noi este singura cale spre desăvârșirea sfințeniei:

,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună“ (2 Tim. 3:16-17).

Geoffrey Kirkland spune:

,,Citirea Cuvântului în Biserică trebuie să fie cu reverență, repetitivă, colectivă și audibilă“.

În Deuteronom 31:9-13 Moise a instituit acest fel de citire liturgică. Ea întărește valoarea și autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu, ne reașează în ascultarea pe care le-o datorăm, subliniind în același timp și sfințenia lui Dumnezeu și sfințenia pe care o dorește El de la cei care-L ascultă.

Am rămas surprins să găsesc și în epistolele Noului Testament apeluri la citirea publică a scrisorilor lui Pavel. Pe lângă ,,homilii“ (scurte predici, comentarii), citirea textului propriu-zis a făcut parte integrantă din părtășia celor din Adunarea Domnului:

,,După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca fie citită şi în Biserica laodiceenilor; şi voi, la rândul vostru, citiţi epistola care vă va veni din Laodiceea“ (Coloseni 4:16).

,,În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta fie citită tuturor fraţilor“ (1 Tesaloniceni 5:27 ).

Everett Ferguson scrie:

,,Timpul petrecut de evrei în Sinagogi cuprindea citirea publică a Cuvântului (câte o anumită porțiune la rând pentru fiecare Sabat), însoțită de rugăciuni, cântarea psalmilor, scurte predici sau comentarii și colectarea dărniciei lor. În textul din Luca 4 vedem că Domnul Isus n-a avut latitudinea să citească de unde a vrut El din scrolurile sfinte. ,,I S-a dat să citească“ ceea ce era în pericopa pentru acel Sabat și doar ,,coincidența divină“ a făcut că s-a nimerit să citească exact din cartea profetului Isaia una din profețiile scrise special despre activitatea lui mesianică. Tânărul din Nazaret i-a lăsat pe toți cu gura căscată când s-a oprit cu cititul înainte de punct, lăsând necitit ceea ce a fost scris despre ,,ziua de răzbunare“ și vestind doar ,,anul de îndurare“. Comentariul Lui a fost atunci foarte scurt, dar răspicat. ,,Astăzi s-au împlinit aceste cuvinte“. A fost un anunț clar, dar a căzut pe urechi surde, cei de acolo sculându-se să-L omoare“.

Biserica primară a fost o vreme doar o extensie a Sinagogii, preluând de la ea multe practici, printre care și această citire pubică a Scripturilor. Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei:

,,Până voi veni, ia seama bine la citire (citirea publică), la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora“ (1 Tim. 4:13).

Lecturarea în public era leacul împotriva alunecării ,,în alte învățături“ sau în ,,basme evreiești“ sau păgâne ,,meșteșugit alcătuite“ (1 Timotei 1:4; 4:7; Tit. 1:14; 2 Petru 1:16). Ar fi foarte bine dacă ne-am întoarce iar la această practică, mai ales în timpul acesta de oratorie goală și de pătrundere a misticismului și filosofiilor păgâne în Biserică. Citirea publică a Cuvântului ne lecuiește de abandonarea Scripturii și de amnezia voluntară în care trăiesc cei ce vor să-și justifice decadența și imoralitatea.

Cum să citești Cuvântul în adunările publice?

  1. Citește pregătit pentru aceasta. Nu orice fel de citire este efectivă. Cine mormăie sau citește asemenea unui elev din clasa întâi nu este demn să fie proclamator al Oracolelor dumnezeiești! Trebuie să învățăm să citim tot așa cum trebuie să învățăm să predicăm. Citește clar și tare, respectând semnele de punctuație. Caută mai întâi să intrii în pielea celui ce a scris sau a rostit ceea ce citești. Adu la viață textele vechi, dându-le suflare și viață.
  2. Citește cu convingere. Pune credință în ceea ce citești. Psalmul 19:7-9 ne spune despre convingerea celui ce se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu pentru că o credem noi. Dimpotrivă, noi trebuie să o credem pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu! Numai cel care citește bine și mult acasă poate citi cum se cuvine și în public. Ține minte că numai ce pornește din inimă ajunge la inimile celorlalți.
  3. Citește împreună cu ceilalți. Acolo unde fiecare participant are o Biblie în mână sau unde se poate afișa textul prin proiecție pe un ecran, fă-ți obiceiul să-i faci pe ceilalți să citească împreună cu tine cu voce tare. Te vei asigura astfel că nu le zboară mintea în altă parte și vei da ocazie Duhului lui Dumnezeu să folosească ,,sabia Cuvântului“ pentru a le străpunge inimile.

Pare paradoxal, dar unuii predicatori moderni au ajuns să le ascundă oamenilor Cuvântul scris. Ei nu-l mai citesc în public și nu-și subordonează părerile citatelor din Biblie. În felul acesta, creștinii au ajuns dependenți de personalitatea și mofturile predicatorului, nu de adevărul Scripturii. Oricât de talentat și priceput ar fi cineva, el n-are dreptul și n-are voie să se ridice deasupra textului inspirat. Apostolii Domnului nu și-ar fi îngăduit așa ceva! Iată ce spune Luca despre ei:

,,Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, …“ (Luca 1:1-2).

Vorbitorii din vechime nu stăpâneau Cuvântul lui Dumnezeu, ci s-au numit cu entuziasm ,,slujitori ai Cuvântului“.

De două mii de ani, predicatorii au rostit predici, dar doar fârimituri din ele ni s-au păstrat. Așa a vrut providența divină. Ceea ce a străbătut veacurile n-au fost glasurile lor, ci Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Să-l reașezăm împreună la locul prioritar care i se cuvine, atât în viața noastră de acasă, cât și în viața noastră colectivă din adunările publice ale copiilor lui Dumnezeu.

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags:

3 replies

  1. Dragă Ștefan
    Nu trebuie răspuns pe privat. Articolul conține răspunsul. Dă-i păstorului tău să-l citească și vezi ce se întâmplă. Oameni decenți s-ar făli să citească în public un mesaj de la un președinte sau de la un rege. Am ajuns să nu ne mai emoționăm că avem un mesaj de la Creatorul universului !!!

  2. Un articol foarte bun , bine fundamentat pe Scriptură.
    În ultima vreme m-am gândit mult la aceste aspecte . Frământarea mea vine din învățătura pare se propovăduiește în ultima vreme în biserica unde sunt eu membru . Păstorul nostru ne spune ca obiceiul de a ne ridica atunci când se citește Cuvântul este doar o tradiție și nu are nici o conotație spirituală, ca asta nu înseamnă respect pentru Cuvânt ci că este doar gimnastică ( gimnastica spirituală o numește el). Ba mai nou obișnuiește sa nu mai citească nici un text și motivează aceasta deoarece predică lui este una tematică.
    Oare ce este de făcut? Mă tem că aceste invataturi au menirea de a ne îndepărta de Scriptură deși nimeni nu recunoaște aceasta.
    M-aş bucura dacă m-i ați spune părerea dvs intr-un mesaj privat. Mulțumesc. Stefan Modovan

  3. PROCLAMAREA Cuvantului este o PORUNCA ce implinita atrage si aduce experienta PROMISIUNILOR divine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: