Geamătul dintr-un geam

un porumbel hoinar, cu sânge rece
în geamul meu a vrut să se înece.
în geamul meu de apă și lumină
– venea purtat de vântul din grădină.

venea plonjâng cumplit, ca-ntr-un abis,
dar l-am salvat – era un geam deschis.
el zboară azi mai vesel ca oricând,
scăpat de moartea ce-i intrase-n gând.

când sufletul ți-e geam închis și rece,
toți porumbeii pot să se înece…

Advertisements


Categories: Poezii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: