Arhivele regale: Cauzele căderii lui Solomon

În lumea aceasta, binele este trecător, dar răul este permanent. Toată gloria lui Solomon s- terminat în rușine. Cititorul atent va identifica repede cauzele acestei prăbușiri. Noi le-am identificat deja: o neveghere asupra lui însuşi, alianțe cu puterile străine și o viață afectivă dezordonată.

În primul rând, atunci când a cerut de la Dumnezeu înțelepciune pentru a conduce națiunea, Solomon nu s-a gândit să ceară și înțelepciune ca să știe cum să se conducă pe sine însuși.

El a zis doar atât: „Dă robului Tău o inimă pricepută, ca să judece poporul Tău să deosebească binele de rău!“, fără să se gândească şi la pericolele care aveau să-l pândească pe el în viitor.

Cei care au studiat istoria au descoperit că există trei factori care pot corupe orice om: puterea, banii și femeile (sau, formulat altfel: faima, finanţele şi femeile. n.red.). Solomon le-a avut pe toate acestea trei, dar i-a lipsit înțelepciunea necesară pentru a le face față. Indirect, această realitate este dovada că nici măcar cel mai ilustru om al istoriei nu poate face față privilegiilor și presiunilor tronului. Numai ,,Domnul“ le va putea face față, în vremea desăvârșitei Împărății viitoare.

Solomon a fost corupt de putere. Citiți Eclesiastul și veți avea confirmarea că suficiența de sine nu face casă bună cu smerenia. Eclesiastul a plecat singur să ,,cerceteze și să descoere“ sunt lucrurile care au rost în viață. Putea să afle aceasta ca răspuns la rugăciune, prin revelație divină; putea să-L întrebe pe Dumnezeu despre ceea ce-l preocupa, dar n-a făcut-o. Solomon a schimbat rugăciunea cu reflexia personală. Altfel nu se explică mulțimea de hotărâri greșite pe care le-a luat. Dacă s-ar fi rugat, asemenea tatălui David, precis nu s-ar fi încuscris cu faraonul Egiptului.

„Solomon s-a încuscrit cu faraonul, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata faraonului şi a adus-o în cetatea lui David, până şi-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
Poporul nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.“ (1 Regi 3:1-3).

În capitolele2 şi 3 din cartea Regi, îl admirăm pe Solomon domnind pe tronul de la Ierusalim, îmbrăcat în glorie și strălucire. Însă, tot în capitolul 3 găsim și sămânța din care-i va încolți prăbușirea. Iată ce stă scris în primele trei versete:

Solomon Îl iubea pe Domnul, dar în sfera lui afectivă au apărut foarte de timpuriu încă două mari iubiri, care până la urmă i-au fost fatale: Solomon s-a încuscrit cu faraon, din a cărui persoană a făcut o figură publică importantă în Ierusalim (iar Egiptul este în Vechiul Testament un simbol biblic al contaminării cu lumea) și a continuat închinarea ,,pe înălțimi“, împrumutată și ea de la popoarele păgâne. Solomon este deci altfel decât David.

Chiar și atunci când a păcătuit cu Bat-Şeba și l-a ucis pe Urie, David a păstrat în adâncul inimii lui dorul intimității și al umblării cu Dumnezeu. Acest lucru se vede clar şi din psalmii pocăinței lui (Ps. 32, 51). Lui Solomon îi lipsește această umblare smerită cu Dumnezeu. Religia lui publică punea mii de vite pe altare, dar inima lui n-a fost așezată pe altarul lepădării de sine înaintea Domnului, la Cortul Întâlnirii. El I s-a închinat lui Iehova, dar a făcut-o printr-un sistem de jertfe împrumutat de la păgâni.

Cea mai bună dovadă că Solomon n-a prea practicat rugăciunea care l-ar fi plasat sub autoritatea tronului ceresc este atitudinea pe care i-a transmis-o fiului său, Roboam. Confruntat cu cererea poporului pentru micșorarea impozitelor, acesta oscilează între sfatul pe care i-l-au oferit tinerii și sfatul pe care i-l-au oferit bătrânii țării. Până azi, unii dintre noi regretă că Roboam n-a ascultat de bătrânii țării … Tragedia nu a fost însă aceasta. Tragedia a fost că Roboam nu s-a consultat cu … Dumnezeu! Roboam n-ar fi trebuit să facă nici ce i-au spus tinerii, nici ce i-au spus bătrânii. El ar fi trebuit să facă ce-i spune Domnul! Viața petrecută alături de tatăl său, Solomon, nu l-a deprins însă cu această practică …

Solomon a fost cu totul altfel decât David. Chiar și atunci când a păcătuit cu Bat-Șeba și l-a ucis pe Urie, David a păstrat în adâncul inimii lui dorul intimității și al umblării cu Dumnezeu. Acest lucru se vede clar din psalmii pocăinței lui David (Ps. 32, 51). Lui Solomon i-a lipsit această umblare smerită cu Dumnezeu. Religia lui publică a pus mii de vite pe altare, dar inima lui n-a fost așezată pe altarul lepădării de sine.

Solomon a fost corupt de bani. Afluența binecuvântărilor primite de la Dumnezeu i-au pervertit caracterul. În logica lui Dumnezeu, un împărat are datoria să conducă spre binele și bunăstarea poporului. ESub domnia lui Solomon, însă, poporul gemea sub greutatea impozitelor. Solomon mânca din belșug, dar supușii lui își mâncau de sub unghii. Nu degeaba au venit ei cu jalba lor la Roboam, după moartea tatălui său.

Solomon a fost corupt de femei. Nu există nici o justificare pentru abuzul lui în acest domeniu. Trei sute de neveste și șapte sute de concubine nu sunt o ,,necessitate“, ci o ,,făloșenie“, cum spun arădenii. Investiția sentimentală pe care a făcut-o Solomon în aceste femei i-au alterat ierarhia valorilor și l-au dus iremediabil pe calea compromisurilor. Ca să le satisfacă ifosele religioase, Solomon le-a clădit altare și temple păgâne.

Într-o încercare de sintetizare a condițiilor care au dus la decăderea lui Solomon, capitolul 11 din 1 Regi ne spune:

„Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata faraonului; moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, care făceau parte din Neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: «Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.»

De aceste Neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.

Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David.

Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor. Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David.

Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon. Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor.

Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori. În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului.“ (1 Regi 11:1-10).

Așa cum am spus-o deja, când umblăm în ascultare de voia Domnului, toate circumstanțele vieții ne sunt favorabile, dar când părăsim viața de ascultare, circumstanțele ne devin dintr-o dată potrivnice.

În capitolul 11 se spune de două ori că Dumnezeu a stârnit oameni împotriva lui Solomon:

„Domnul a ridicat un vrăjmaş lui Solomon: pe Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului …Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaş lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer, împăratul din Ţoba.“ (1 Regi 11:14, 23).

Din cauza nevegherii, a cochetării cu păgânii și a unei afecțiuni rău direcționate, ,,Iedidia“ (Iubitul Domnului) a ajus să fie pedepsit de dreptatea divină. Doar faptul că era totuși un fiu al lui David, ,,omul după inima lui Dumnezeu“, l-a făcut pe Solomon să nu trăiască tragedia lepădării în timpul vieții lui:

„Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori. În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului.

Şi Domnul i-a zis lui Solomon: «Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău.
Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău, David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.“ (1 Regi 11:9-13).

Așa cum vom vedea în studiul nostru, tiparul căderii lui Solomon s-a repetat apoi în viața regilor care i-au urmat la tron. Însă, greșelile lui Solomon pot fi și greșelile noastre. Am face foarte bine să învățăm din pățania lui ca să nu ajungem să le repetăm spre nenorocirea noastră. Într-o carte de înțelepciune compilată chiar de Solomon, Biblia spune:

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.“ (Prov. 4:23).

În Noul Testament, apostolul Pavel face și el un rezumat al procesului de prăbușire a oamenilor și împărățiilor lumii. Nu ne surprinde faptul că acest proces repetă etapele menţionate în cartea Regi. Plecând de la starea înaltă a omului care-L cunoaște pe Dumnezeu, procesul trece prin treapta înstrăinării, la treapta înlocuirii lui Dumnezeu cu surogate idolatre. Pierderea contactului vital cu Divinitatea, duce iremediabil la descompunerea morală și la tot felul de perversiuni care schimbă ordinea și rânduielile divine. Toate aceste denaturări atrag în mod inevitabil pedeapsa lui Dumnezeu. Iată cuvintele lui Pavel:

„Mânia lui Dumnezeu se descoperă din Cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.“

Treapta cunoașterii:

„Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le -a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.“

Treapta înstrăinării:

„Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.“

Treapta infatuării care duce la idolatrie:

„S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.“

Treapta imoralității:

„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.“

Treapta îndepărtării de standardele lui Dumnezeu:

„Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,  bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.“

Treapta împietririi care sfidează judecata:

„Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.“ (Rom. 1:18-32).

Redăm şi o altă descriere a procesului de decădere care urmărește evoluția obraznică a păcatului în societatea omenească. La început, păcatul cere în mod timid să fie

(1) tolerat;
apoi, cere obraznic dreptul de a fi
(2) acceptat;
după ce a obţinut acest avantaj, se semețește și cere să fie
(3) practicat,
pentru a sfârși, ca puiul de cuc ucigaș care aruncă din cuib ouăle păsării gazdă, cu pretenția de a fi
(4) preferat.

Așa stau lucrurile cu minciuna, cu beția, cu curvia, cu drogurile, cu homosexualitatea și …cu toate păcatele. Uitați-vă în jur și veți observa repede că acest proces de abandonare a moralității sănătoase în favoarea unei sinucideri păcătoase a personalității se repetă în evoluția fiecărei generații și a fiecărui individ.

Căderea lui Solomon este o ilustrație pentru căderile noastre. Însă, ea nu le justifică, ci ne avertizează. Încercarea de a-ţi justifica păcatele şi slăbiciunile proprii cu ale altora este sinonimă cu pretenţia absurdă că ne-am putea spăla cu noroi. Cine are urechi de auzit, să audă!

Înțelegeți deci de ce trebuie să studiem cu mare atenţie cărțile 1 și 2 Regi? Cercetarea lor ne va pune în faţă, fără âncetare, ca un motto repetat la răscruci, metafora unei vieți cheltuite în zadar, a unei existențe cu șansa succesului, dar cu sfârșitul unei căderi rușinoase. Dumnezeu nu ni le-a dăruit pentru amuzamentul nostru, ci pentru avertizarea noastră.

Iată cuvintele insuflate de Duhul Sfânt aceluiași apostol Pavel care face următoarea precizare:

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.“ (1 Cor. 10:11).

 (Înapoi la Cuprins)

 



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: