19. Ezechiel – Templul – basm sau reportaj la fața locului?

Vedeniile despre noul Templu de la Ierusalim i-au fost date lui Ezechiel pe 28 Aprilie, 573 î.Ch., în prima zi de Paște. Se împliniseră douăzeci și cinci de ani de când evreii erau robi în Babilon, iar praznicul Paștelor trebuie să le fi trezit nostalgii după zilele ieșirii lor din Egipt. Paștele marca și cea dintâi zi a anului religios (Exod 12:2), așa că Dumnezeu a găsit cu cale să le vestească slava de care se va bucura Israelul atunci când Mesia își va instaura împărăția pe pământ.

În vedenie, Ezechiel este dus încă o dată în Israel, dar spre deosebire de celelalte „vizite“ profetul nu mai vede oameni păcătoși, țara devastată sau Templul întinat de idolatrie. Moise a primit planurile pentru facerea cortului când se afla pe un munte. La fel și Ezechiel. Moise n-a intrat el însuși în țara promisă, ci doar a privit-o de departe (Deut. 34:1-4). La fel și Ezechiel. Dumnezeu i-a arătat țara și noua ei împărțire pe seminții tot de pe un munte înalt. Cei care caută nod în papură susțin că viitorul Ierusalim nu poate fi pe locul de acum pentru că locația nu corespunde cu descrierea unui munte înalt. Ei uită însă de marile schimbări de relief care se vor petrece în țară la venirea lui Mesia (Zah. 13:4, 10). Dumnezeu le-a promis evreilor că se vor închina pe un munte foarte înalt (Ezec. 20:40) și că domnia mesianică se va exercita de pe un astfel de munte (Ezec. 17:22-23). Și alți profeți, Isaia și Mica, vorbesc despre plasarea tronului divin pe un munte înalt. Israelul va fi înălțat nu numai fizic, ci și spiritual, devenind centrul de închinare pentru lumea întreagă:

„Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.  Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice:

,,Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.“

Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:1-4).

„În vremile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el, şi vor zice:

Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvântul Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa să facă război; ci fiecare va locui supt viţa lui şi supt smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit“ (Mica 4:1-4).

Capitolele 40 – 48 ale cărții lui Ezechiel sunt și cele mai controversate. În funcție de preferințele escatologice, interpretările date acestor capitole au fost și sunt foarte diferite. Problema cea mare este dacă descrierile din aceste capitole trebuiesc interpretate literal sau figurativ.

1. Cu alte cuvinte, ceea ce scrie Ezechiel este vis sau realitate?

2. Se referă aceste descrieri la o realitate deja depășită sau la una care n-a venit încă?

3. Dacă aceste lucruri nu s-au împlinit încă, se vor împlini în împărăția de o mie de ani sau reflectă numai o realitate spirituală cerească?

4. Oricare ar fi plasarea în timp, care este raționamentul pentru reluarea sistemului de jertfe de la Templu?

Să le luăm pe rând:

Vis sau realitate ?

Cu toate că descrierile din ultimele capitole apar într-o carte cu multe pasaje care pot fi interpretate figurativ, avem multe indicii care ne îndreptățesc să credem că citim descrierea unor realități fizice, reale și vizibile.

Primul argument este că aceste realități sunt măsurabile. Ni se dă cât este exact înâlțimea zidului, care sunt dimensiunile curții interioare și a sanctuarului (Ezec. 40:5, 47, 4). La fel de amănunțit măsurate sunt și celelalte detalii care apar în text. Ce rost ar fi avut să ni se dea atâtea amănunte despre dimensiuni fizice dacă întreaga clădire ar fi doar una … spirituală?

Mai mult, descrierea din text are un foarte pronunțat caracter vizual.

„Odăile lăturalnice erau unele peste altele, în număr de treizeci, aşezate în trei caturi; ele dădeau în nişte îmbucături de zid făcute anume pentru odăile acestea din jur împrejurul casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul casei. Odăile, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai încăpătoare, şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel dela mijloc. De jur împrejurul casei se vedea o pardoseală ieşită în afară. Odăile lăturalnice aveau nişte temelii, şi erau de o prăjină întreagă, adică şase coţi la unghi. Zidul de afară al odăilor lăturalnice avea o grosime de cinci coţi“ (Ezec. 41:6-9).

Precizia cu care ne sunt descrise amănunte aparent nesemnificative ne îndeamnă să credem că avem de-a face cu elaborate construcții materiale, nu cu figuri simbolice ca foarte cunoscutele „fiare“ descrise de profetul Daniel sau „femeia îmbrăcată cu purpură și stacojiu“ descrisă de apostolul Ioan în cartea Apocalipsa. Singurul loc în care Biblia ne mai dă o astfel de descriere amănunțită a dimensiunilor este în cazul construcției Cortului Întâlnirii (Exod. 25). Important de subliniat este și intenția cu care i-au fost date lui Ezechiel toate aceste măsurători, pentru ca el să arate aceste planuri celor din Israel;

„Tu, însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, şi să roşească de nelegiuirile lor. Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul casei acesteia, întocmirea ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o supt ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate poruncile ei şi toate orânduirile ei, şi să facă întocmai după ele. Aceasta este legea privitoare la Casă“ (Ezec. 43:10-12a).

Dacă descrierile ar fi doar pentru un simbolism imaginar, instrucțiunile acestea n-ar avea nici un sens. Ele nu au rost decât în varianta existenței unei astfel de clădiri reale în viitor. Evreilor li se cere să respecte cu strictețe planurile date de Dumnezeu pentru viitorul proiect în construcție. La fel s-au petrecut lucrurile și atunci când a fost vorba despre indicațiile primite de evrei cu privire la Cortul Întâlnirii și la Templul zidit de Solomon. Activitatea profeților a presupus întotdeauna contactul cu alte dimensiuni ale realității și primirea de revelații din alte puncte ale axei de scurgere a timpului. Gândirea omenească, exersată doar pe scurgerea în sens unic a vectorului de timp, dinspre trecut, prin prezent spre viitor are mari probleme când este vorba despre mesajele profetice. Ea trebuie „încovoiată, curbată“ ca să poată accepta ceea ce ne descrie Ezechiel în ultimele capitole ale cărții lui. În esență, Dumnezeu îl duce pe Ezechiel în viitor ca să măsoare dimensiunile unei construcții a Templului care nu exista încă, iar apoi i se spune să le spună evreilor că trebuie să le respecte întocmai în procesul de construcție (!!!) Ezechiel este invitat de Dumnezeu în viitor, vede Templul și cetatea, iar apoi se întoarce în prezent și spune celor ce-l iau în serios să facă întocmai cum a văzut el acolo. Este o veritabilă călătorie dus-întors printr-un tunel al timpului, care ridică întrebări insurmontabile pentru mintea noastră. Iată una din ele? Ar fi putut evreii să facă și altfel decât arătau planurile aduse de Ezechiel? În cazul acesta, clădirea viitoare mai putea arăta așa cum i-o arătase Dumnezeu? Extinzând puțin aria nedumeririlor, am putea întreba: în ce măsură pot oameni altera viitorul pe care deja îl cunoaște Dumnezeu? Dacă nu, atunci de ce insistă așa de mult ca oamenii să facă „exact“ după modelul ales de Dumnezeu?

Aceeași situația a fost când Dumnezeu l-a dus pe Moise pe muntele Sinai, i-a arătat viitoarea clădire a Cortului și apoi i-a spus „să facă după chipul care i s-a artătat pe munte“ (Exod 25:40; 26:30; Num. 8:4). Moise a ascultat de porunca lui Dumnezeu și a vegheat ca totul să fie făcut întocmai: „Moise a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat“(Ex. 39:43) „Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; așa a făcut“ (Exod 40:16).

Ceva asemănător s-a petrecut și cu David, care a primit planurile viitorului Templu direct din mâna lui Dumnezeu:

„Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zideşti o casă care să-I slujească de locaş sfânt. Întăreşte-te şi lucrează.“ David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării. I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile dejur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile sfântului locaş, şi cu privire la cetele preoţilor şi Leviţilor, la tot ce privea slujba Casei Domnului, şi la toate uneltele pentru slujba Casei Domnului. I-a dat chipul uneltelor de aur, cu greutatea celor ce trebuiau să fie de aur pentru toate uneltele fiecărei slujbe; şi chipul tuturor uneltelor de argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele fiecărei slujbe. A dat greutatea sfeşnicelor de aur şi a candelelor lor de aur cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui; şi greutatea sfeşnicelor de argint, cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui, după întrebuinţarea fiecărui sfeşnic. I-a dat greutatea de aur pentru mesele pâinilor pentru punerea înainte, pentru fiecare masă; şi greutatea de argint pentru mesele de argint. I-a dat chipul furculiţelor, lighenelor şi ceştilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecărui potir, şi a potirelor de argint, cu greutatea fiecărui potir; şi chipul altarului tămâii în aur curăţit, cu greutatea lui. I-a mai dat şi chipul carului heruvimilor de aur, cari îşi întind aripile şi acopăr chivotul legământului Domnului. ,,Toate acestea“, a zis David, ,,toate lucrările izvodului acestuia, mi le-a făcut cunoscut Domnul, însemnându-le în scris cu mâna Lui“ (1 Cron. 28:10-19).

Precedentele acestea ne îndreptățesc să credem că ceea ce a văzut Ezechiel n-a fost un simbolism spiritual, ci o splendidă construcție materială, gândită de Dumnezeu și dăruită evreilor sub forma unor planuri foarte minuțios alcătuite.

Interpretarea literală a ultimelor capitole din Ezechiel ridică probleme insurmontabile doar pentru cei în  a căror escatologie nu mai există nici un rol viitor pentru poporul Israel. Doctrina înlocuirii lui Israel de Biserică în toate planurile legate de viitorul oamenirii îi obligă pe acești teologi să caute interpretări alegorice pline de speculații subiective la textele lui Ezechiel sau să le … ignore în întregime.

În trecut sau în viitor?

Argumentele pentru care clădirea văzută de Ezechiel este încă în viitor sunt de natură arhitecturală, topografică și teologică. Din punct de vedere arhitectural, dimensiunile precizate de Ezechiel în capitolele 40 – 48 nu corespund cu nici una din clădirile Templelor pre sau post exilice. Nici Templul lui Solomon, nici Templul lui Zorobabel și nici Templul lui Irod de pe vremea Domnului Isus nu se încadrează în dimensiunile planurilor din cartea lui Ezechiel. Aspectul general al Templului descris de Ezechiel este total diferit de planurile templelor precedente. Topografic, Ezechiel descrie un râu care izvorăște de sub podeaua Templului și curge spre răsărit spre valea Iordanului (Ezec. 47:1-12). Așa ceva n-a existat și nu există încă în această regiune. Chiar și relieful zonei descrise de Ezechiel este diferit. El nu seamănă cu ceea ce a fost sau ceea ce este astăzi în Israel, dar corespunde cu schimbările majore produse de evenimentele catastrofice din vremurile de pe urmă, așa cum sunt ele descrise în alte cărți profetice:

„Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele!“ (Is. 40:4).

„Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi“ (Zah. 14:4).

Teologic, tiparul de închinare și slujbele preoțești descise de Ezechiel, deși sunt asemănătoare cu ceea ce găsim scris despre ele și în alte cărți ale Bibliei, n-au fost respectate întocmai niciodată în trecut. Este interesant și sugestiv că în Templul lui Ezechiel nu va mai sluji un Mare Preot, nu va mai fi o „sfântă a sfintelor“, nici o masă a punerii pâinilor înaintea Domnului, iar dimensiunile construcției sunt suficient de mari să poată cuprinde cam 12 catedrale europene de mărime mijlocie. Situația descrisă de Ezechiel este o teocrație idilică care n-a existat în istorie. O mărturie în favoarea acestui fapt este aparenta lipsă de interes a celor întorşi din exil pentru aceste capitole din cartea lui Ezechiel. Ei nu au încercat să transpună în practică nici măcar acele elemente care le stăteau în putere, cum ar fi fost de exemplu confirmarea urmaşilor lui Ţadoc (Ezec. 44:15-16). Și  încă un amănunt, ni se spune clar că slava lui Dumnezeu va locui iarăși în Templul văzut de Ezechiel. Toți comentatorii sunt unanimi în părerea că slava lui Dumnezeu a părăsit Templul zidit de Solomon înainte de distrugerea acestuia. Nici Templul lui Zorobabel și nici varianta lui extinsă de Irod n-au mai fost umplute de slava prezenței divine, înainte de distrugerea lor în anul 70 d.Ch. Astăzi Templul nu mai există, așa că dacă suntem convinși că slava Domnului se va întoarce în Templu, cum ne spune Ezechiel, asta trebuie să se întâmple într-o clădire viitoare.

În mileniu sau în eternitate ?

Dacă suntem de acord că Templul văzut de Ezechiel este o clădire reală care va fi ridicată în viitor, trebuie să vedem dacă el va fi ridicat în vremea împărăției milenare sau este rezervat doar un plan pentru eternitate. Problema nu este ușoară pentru că profeții au combinat adesea descrierile acestor două epoci în textul acelorași versete și pentru că există multe similarități între natura elementelor din mileniu și din eternitate. Descrierile făcute de Ezechiel nu sunt suficiente pentru a rezolva această dilemă. Trebuie să le completăm cu alte descrieri din cărțile profetice, mai ales cu acelea din ultimele capitole ale Apocalipsei.

În urma unei analize atente, vom ajunge la concluzia că Templul descris de Ezechiel este din mileniu, nu din eternitate. Argumentele sunt iar de natură arhitectonică, topografică și teologică. Arhitectural, dimensiunile precizate de Ezechiel sunt deosebite de dimensiunile descrise ale „cetății“ din Apocalipsa (Apoc. 21:15-17). Topografic, Ezechiel a descris cetatea mărginită într-o parte de mare (Ezec. 47:15), dar în eternitate „marea nu va mai fi“ (Apoc. 21:1). Teologic, Ezechiel descrie în detaliu Templul din Ierusalim, dar, în relatarea lui Ioan, în starea eternă, Templul nu va mai exista. Singurul Templu va fi ființa întreită a dumnezeirii care va fi „totul și în toți“:

„În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei“ (Apoc. 21:22).

Ce fel de jertfe vor fi acolo ?

Una din marile probleme ridicate de vedeniile Templului viitor din cartea lui Ezechiel este prezența preoției și a jertfelor:

„Dar preoţii, Leviţii, fiii lui Ţadoc, cari au păzit slujba locaşului Meu celui sfânt când se rătăceau copiii lui Israel dela Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească, şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Domnul Dumnezeu“ (Ezec. 44:15).

Ce rost mai au toate acestea după ce Christos a devenit Marele nostru Preot, iar Jertfa Sa a înlăturat necesitatea oricăror alte jertfe?

„Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuş. În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru vecinicie“

„Dar Christos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică“.

„Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuş, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul prea sfânt cu un sânge, care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori dela întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Christos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă“ (Evrei 7:27-28; 9:11-12, 26-28).

N-ar fi oare un sacrilegiu să credem că Domnul Isus nu este sfârșitul legii sacramentale? N-ar fi mai bine să căutăm o interpretare metaforică, spirituală pentru aceste pasaje? Răspunsul la ambele întrebări este: Nu!

Nu există motiv să credem că o preoție ceremonială însoțită de jertfe ar fi în viitor cu totul în afara voiei lui Dumnezeu pentru poporul Său, Israel. Dimpotrivă, așa ceva ar arăta în sfârșit frumusețea slujbei dumnezeiești, iar poporul Israel ar arăta întregii lumi că puterea lui Dumnezeu i-a transformat dintr-un neam încăpățânat și pornit spre idolatrie, într-o națiune aflată în sfârșit într-o relația unică și privilegiată cu El. În al doilea rând, jertfele care vor fi aduse vor fi comemorative, nu eficace. Dacă stăm să ne gândim bine, așa au fost de fapt toate jertfele din legământul mozaic. Ele nu rezolvau problema. Ci doar subliniau necesitatea unei rezolvări:

„În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele“ (Evrei 10:1-4).

Singura diferență dintre jertfele din trecut și cele din viitor este că cele dintâi erau anticipative, iar cele din urmă vor fi comemorative. Jertfele din sistemul mozaic priveau înainte spre ceva ce era încă neclar. Jertfele descrise de Ezechiel vor privi înapoi, dintr-o înțelegere corectă și completă a lucrării lui Dumnezeu.

Dacă jertfele din împărăția milenară i se par cuiva stranii, îl sfătuiesc să se gândească puțin la Cina Domnului, pe care o luăm noi astăzi. Ea este o privire în trecut, o comemorare, a Jertfei de la Calvar. Cina nu ne mântuiește. Ea ne aduce doar aminte cum, unde și cine a fost „urzitorul“ mântuirii noastre. Nimănui nu i-ar trece prin cap că repetarea Cinei Domnului ar fi astăzi ceva inutil și irelevant (1 Cor. 11:23-26). Mai mult, creștinii cred că vor lua iar Cina împreună cu Domnul lor în „împărăție“ ! Tot așa va fi și cu jertfele pentru poporul Israel. În împărăția milenară, Israelul, nu Biserica, va fi instrumentul lui Dumnezeu pentru binecuvântarea lumii, iar repetarea jertfelor va fi modul lor de a-și aminti despre ceea ce a săvârșit Christos pentru lume la Cruce. Dacă veți citi cu atenție și veți compara jertfele mozaice cu jertfele și sărbătorile din împărăția milenară veți descoperi că in viitor nu va mai fi ținută „Ziua Ispășirii“ și vor mai fi și alte deosebiri care vor indica faptul că lucrarea săvârșită de Isus Christos la Calvar a schimbat pentru totdeauna relația pe care o are Dumnezeu cu oamenii.

Ca națiune, Israelul va avea nevoie de o canalizare a emoțiilor profunde pe care le vor trăi după ce se vor întoarce și-L vor recunoaște pe Dumnezeu în „cel pe care L-au străpuns“:

„Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut. În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului. Ţara se va jăli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Levi deosebit, şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit, şi femeile ei deosebit; toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit“ (Zah. 12:10-14).

Jertfele îi vor proteja pentru totdeauna de pericolul de a uita ce preț s-a plătit pentru iertarea și salvarea lor.

În lumina acestor argumente, vă propunem să citiți ultimele capitole ale cărții lui Ezechiel în sensul celmai literal cu putință. Este normal să nu înțelegem tot ce vom găsi acolo, pentru că noi cunoaștem în parte și propovăduim în parte. Când va veni ceea ce este desăvârșit, acest „în parte“ care ne opturează viitorul se va sfârși.  Cu siguranță, cel mai important element din noul Templu va fi că Dumnezeu va locui înmpreună cu oamenii:

„Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi: ,Domnul este aici!“ (Ezec. 48:35).

Acest nume compus, „Yahwe Șamah“ este unul din cele șapte amintite în Vechiul Testament. Celelalte sunt:

–  „Yahwe Iire“ – Domnul va purta de grijă (Gen. 22:13-14)

–  „Yahwe Rafa“ – Domnul care te vindecă (Ex.15:26)

–  „Yahwe Nissi“ – Dumnezeu este steagul nostru (Ex. 17:8-15)

–  „Yahwe Șalom – Dumnezeu pacea noastră (Jud. 6:24)

–  „Yahwe Țideku“ – Domnul, neprihănirea noastră (Jer. 23:6)

–  „Yahwe Ra’ah – Domnul este păstorul nostru (Ps. 23:1).

Ideile mari din fascinanta descriere a noii ordini divine din ultimele capitole ale cărții lui Ezechiel ne dau elementele principale din care este țesută întrega carte:(1) separarea de păcat și nelegiuire, (2) închinarea, (3) vremea împlinirilor profetice, (4) glorificarea Numelui divin și (5) suveranitatea absolută a lui Dumnezeu. Cea dintâi vedenie din cartea lui Ezechiel ni l-a arătat pe Dumnezeu coborând în slava Sa împreună cu îngerii ca să-și împlinească planurile pe pământ. Ultimele capitole ni-l prezintă în toată plinătatea prezenței Sale cu o slavă care luminează întreaga creație. Până atunci, Domnul Isus ne-a lăsat pe pământ nu numai ca să ne rugăm „Doamne, vie Împărăția Ta“, ci și să facem ceea ce depinde de noi ca să grăbim împlinirea acestei rugăciuni:

„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă, aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea“ (2 Petru 3:11-13).

Lucrăm alături de Cel care a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ!“ De ce altceva am avea nevoie?

Scriam la început că, astăzi,  profeția lui Ezechiel este cea mai citită și studiată carte a Bibliei. Cei perspicaci ați găsit cred și care este motivul acestei pasiuni: Israelul se pregătește să-și reia rolul păstrat în destinul lor mesianic deîndată ce „vremea nemaurilor“ se va încheia :

„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: ,Fiul omului, prooroceşte, şi spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Văitaţi-vă!… Nenorocită zi! Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor. (Ezec. 30:1-3)

„Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor“ (Luca 21:24).

Se fac pregătiri mari, se fac măsurători, se pregătesc schițe, se fac desene, se taie blocuri mari de piatră, se refac îmbrăcămintele preoțești, se toarnă unelte pentru Templu și altarul jertfelor … toate acestea după cartea lui Ezechiel, până la literă. S-au identificat deja cei din seminția din care trebuiesc selectați preoții și sunt pregătiți prin studii intense în locuri sigure, deasupra forfotei mulțimilor care ar putea să-i întineze. Mai au încă de prăsit o vacă roșiatică … fără nici un fir de păr de altă culoare (Num. 19:1-22). N-au găsit-o încă. Piatra din capul unghiului viitoarei temelii a este deja gata.  Cartea lui Ezechiel a fost neglijată pentru că nu s-au împlinit încă condițiile pentru împlinirea ei. Astăzi, zilele acelea sunt mult mai aproape de noi de cât ne dăm noi seama …

Mai marii lumii suspectează că există o conspirație mondială a evreilor care plănuiesc reconstrucția Templului din Ierusalim. Ceea ce nu știu ei este că sămânța acestei conspirații a fost semănată acum aproape 2600 de ani într-o carte obscură peste care s-a așezat între timp praful uitării. Dumnezeu însă veghează …

(Prelucrare după o mai succintă lucrare din 1994 a lui Rebecca J. Anderson)

Israel a început deja să facă vasele pentru slujirea la Templu:



Categories: Studiu biblic, Teologice, Uncategorized

2 replies

  1. http://www.kingdombiblestudies.org/Revelation/rev123.htm Frate Daniel sper sa gasesti ceva ziditor in scrierea fratelui Eby despre Templu. Multumesc lui Dumnezeu Tatal nostru pentru toata comoara intelepciuni si a dragostei Lui asezata in fiinta ta.

  2. “Moise n-a intrat el însuși în țara promisă, ci doar a privit-o de departe”

    Dar la schimbarea la fata era si Moise si era in Israel. Dorinta aceea intr-un fel a fost implinita.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: