Marin Pintilie http://www.facebook.com/marin.pintilie.1

(Marin este un frate scump cu care am crescut împreuna la București în tinerețea noastră spirituală. Tania a adus în viața lui multă lumină adevărată și un drum drept. Mă răcoresc ori de câte ori am ocazia să-i ascult și să-i întâlnesc. Iată o mostră din trăirile lor)

Ps.73.28. „…fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu…”

S-a vorbit şi s-a scris atât de mult despre fericire încât toţi ar trebui să fim în culmea fericirii. Ar fi normal să auzim spunându-se: Marele avantaj al contemporaneităţii e că am găsit secretul fericirii. Şi totuşi auzim spunându-se de multe ori:
Problema contemporaneităţii este stresul. De ce? Pentru că avem foarte multe oferte; oferte, nu de stres, ci de fericire.

În prima parte a psalmului ne este descrisă fericirea celor răi. Fericirea sănătăţii, a poziţiei sociale, a bogăţiei, a carierei, a succesului ce captivează opinia publică, etc..
Şi cine poate rezista în faţa atâtor provocări? Sau altfel spus, cine poate suporta atâta fericire? … Cineva (nu ştiu cine anume), a spus: „Fericirea nu este un scop, ci un mod de a fi.” Adevărat. Iar psalmistul spune: fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. Aleluia! Astăzi decid în dreptul meu să fac încă un pas spre Dumnezeu , ceea ce înseamnă, nu, un pas SPRE fericire, ci un pas ÎN fericire. Există un singur pas spre fericire: pasul pocăinţei, al întoarcerii la Dumnezeu. Restul, nu mai e căutare, ci umblare pe drumul fericirii, care are o singură direcţie: – Dumnezeu.

Trăieşte azi, fericirea unui pas mai aproape de Dumnezeu. Pare cea mai vrednică de dispreţ, şi totuşi e singura fericire ADEVĂRATĂ ŞI ETERNĂ.

Categories: Studiu biblic, Teologice