Arhivele regale – 24. Iehu – uraganul divin venit să dezrădăcineze răul din Israel – 2 Regi 9

Capitolele 9 și 10 din cartea 2 Regi nu pot fi citite cu plăcere, dar avem nevoie să o facem ca să le înțelegem mesajul: păcatul nu poate rămâne nepedepsit și amenințările divine se împlinesc până la urmă! Dumnezeu a decretat „ungerea“ lui Elihu (1 Regi 19:16) și nimicirea casei lui Ahab (1 Regi 21:21-26). Suntem de acord cu Thamos Brooks care a zis: „Singurul lucru pe care-l urăște Dumnezeu este păcatul. El l-a pus pe Christos pe Cruce, duce sufletele la pierzarea eternă, pângărește locurile cerești și a făcut necesar iadul“.

Dumnezeu are instrumente diferite pentru misiuni diferite. Nu toate le poate face, sau este chemat să le facă, un singur om. Pentru extirparea unei tumori, ai nevoie de un chirurg cu mână sigură și inimă rece. Elisei știa că un astfel de om există. Venise vremea ca întregul Israel să o afle. Un temperament tumultuos, Iehu ar fi fost cu siguranță un bun șofer de mașini de curse! Iehu este imposibil de încadrat în tiparele sociale „acceptabile“. Instrumentele de care se folosește Dumnezeu nu sunt neapărat nici bune și nici neprihănite.

I. Ungerea lui Iehu  – 2 Regi 9:1-12

Numele lui Iehu a fost găsit până și pe obeliscul lui Samanezer III din Asiria, unde apare ca „Iehu, fiul (succesorul) lui Omri“. Pe vremea aceea, asirienii  numeau Israelul ca „țara lui Omri“. Semnificația numelui „Iehu“ este „El este Dumnezeu“, un fel de prescurtare de la Eli-Iahu, numele proorocului Ilie; un fel de pronunțare repezită. Așa transpiră și din comentariul pe care-l face omul de pază din turnul cetății Izreel:

„Caraula a dat de ştire, şi a zis: ,,S-a dus până la ei, şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mână ca un nebun“ (2 Regi 9:20).

Iehu este unul din personajele providențiale predestinate să împlinească o misiune specială din partea lui Dumnezeu:

„Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, şi i-a zis: ,,Încinge-ţi mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn, şi du-te la Ramot în Galaad. Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi, şi să-l aduci într-o odaie deoparte. Să iei sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, şi să zici: ,,Aşa zice Domnul: ,Te ung împărat al lui Israel!“ Apoi să deschizi uşa, şi să fugi fără să te opreşti“ (2 Regi 9:1-3).

Textul ne spune cum s-a împlinit porunca dată lui Ilie de Dumnezeu pentru așezarea lui Iehu în slujirea divină. Este clar că acest Iehu era una din căpeteniile majore din armata împăratului Ioram și era staționat cu o garnizoană militară în Ramontul din Galaad, recucerit probabil de curând de la sirieni. Al treilea lucru descris în text este teama pe care o inspira acest Iehu celor ce veneau în contact cu el. Elisei își sfătuiește slujitorul să fugă cât se poate de repede din prezența lui. În Iehu, ca și în majoritatea celor din Israel era un amestec din idolatria celor care s-au lepădat de Dumnezeu, dar care mai păstrau în suflet și o reminiscență de credință în Iehova. Scânteia aceasta de credință în Dumnezeul cel adevărat trebuia acum aprinsă și înflăcărată printr-un mesaj direct de la Dumnezeu:

„Tânărul, slujitorul proorocului, a plecat în Ramot din Galaad. Când a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: ,,Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.“ Şi Iehu a zis: ,,Căruia dintre noi toţi?“ El a răspuns: ,,Ţie, căpetenie.“ Iehu s-a sculat şi a intrat în casă, şi tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: ,,Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. Să nimiceşti casa stăpânului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei sângele robilor Mei, proorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului. Toată casa lui Ahab va peri; voi nimici pe oricine ţine de Ahab, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia. Câinii vor mânca pe Izabela în ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s-o îngroape.“ Apoi tânărul a deschis uşa, şi a fugit“ (2 Regi 9:4-10).

Reacția celor care au primit mesajul profetic din partea lui Dumnezeu a dat pe față faptul că nimeni nu era mulțumit cu destrăbălarea morală și spirituală care fusese instaurată în țară de influența maleficei femei trimisă parcă cu o misiune specială de la scaunul satanic stabilit în regiunea Tirului și Sidonului. Chiar dacă „oficial“ „profeții lui Iehova“ erau considerați niște „nebuni“ fanatici, în tainicul inimii evreii tânjeau după o revenire sub autoritatea Celui Atotputernic. Numai așa se poate explica brusca lor schimbare și entuziasmul cu care s-au aliniat și încolonat ca să ducă la împlinire mesajul divin:

„Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: ,,Toate bune? Pentru ce a venit nebunul acesta la tine?“ Iehu le-a răspuns: ,,Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.“ Dar ei au zis: ,,Minciună! Spune-ne dar!“ Şi el a zis: ,,Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicând: „Aşa zice Domnul: „Te ung împărat al lui Israel.“ Îndată şi-au luat fiecare hainele şi le-au pus subt Iehu pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă, şi au zis: ,,Iehu este împărat!“ (2 Regi 9:11-13).

Nu, „nebunul“ care venise dela Iehova n-a spus o „minciună“ și oamenii din jurul lui Iehu știau foarte bine lucrul acesta. Cum altfel ar fi sărit așa de repede dintr-o extremă în alta și s-au grăbit să se supună mesajului adus de mesajerul divin? Oamenii aceștia tânjeau după un cuvânt venit de la Dumnezeu, iar inima lor a fost un pământ cum nu se poate mai pregătit pentru ca el să încolțească și să aducă rod.

Oare câți oameni ca aceștia există și astăzi? Câți din cei care ascund sub pravada unor cuvinte batjocoritoare setea aprinsă după un adevăr veritabil venit din partea Celui Atotputernic? Chiar dacă aparent ei ne consideră „nebuni“, să nu ezităm să le dăm mesajul pe care Domnul ne-a trimis ca să li-l spunem. Din astfel de oameni, Dumnezeu își poate ridica armata care să se grăbească să-L asculte și să-I facă cu entuziasm voia. Fiecare sfânt are un trecut și fiecare păcătos are un viitor, iar Dumnezeu poate face și din aparente „pietre“ niște „fii ai lui Avraam“.

Este foarte important să remarcăm că, spre deosebire de majoritatea regilor din regatul de nord, Iehu a fost „uns“ de Dumnezeu să fie împărat.  Imaginea lui Iehu de pe capul căruia se mai prelingea încă untdelemnul turnat de tânărul mesager divin a fost ceea ce i-a determinat pe toți din jur să-l considere imediat o persoană cu autoritate divină. Prin ungerea cu untdelemn, Iehu a devenit personaj providential în planul mesianic.

Aici trebuie să ne oprim puțin și să lămurim termenii pe care-i folosim. Calificativul „mesianic“ este un derivat de la termenul „uns“, ca în foarte cunoscuta profeție a celor șaptezeci de săptămâni din cartea profetului Daniel:

„Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni…“ (Daniel 9:25).

Termenul a fost tradus în greaca Noului testament prin „Christosul“, ca în mesajul adus de înger păstorilor din câmpia Betleemului și în celebra proclamație făcută de Petru în Cezareia lui Filip:

„… astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Christos, Domnul“ (Luca 2:11).

„Dar voi“, i-a întrebat El, ,,cine ziceţi că sunt?“ ,,Christosul (Unsul) lui Dumnezeu!“ I-a răspuns Petru“ (Luca 9:20).

„Mesia“ sau „Mașiah“ desemna pe un Mare Preot sau împărat instalat în slujire prin ungerea cu untdelemn după procedura liturgică descrisă în Exod 30:22-25.  Aceste persoane au avut roluri deosebite în împlinirea planului lui Dumnezeu în istorie. Numirea nu este restrânsă exclusiv doar la evrei. Dumnezeu îl numește pe Cir, împăratul persilor, ales înainte de naștere prin preștiința lui Dumnezeu să îndeplinească trimiterea evreilor acasă din exilul celor șaptezeci de ani, un „uns“ al Lui în istorie:

„Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ţine de mână, ca să doboare neamurile înaintea lui, şi să deslege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă: Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fer.  … Eu am ridicat pe Cir, în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăş cetatea, şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor“ (Isaia 45:1, 13).

„Unșii“ au fost deci instrumentele lui Dumnezeu pentru a menține istoria pe direcția împlinirilor planurilor Lui. Însemnătatea lor a fost majoră și imitațiile n-au întârziat și nu întârzie să se arate. Impostorii care se pretind importanți în istoria lumii sunt numiți în Scriptură „falși mesia“, „falși profeți“, „falși christoși“ sau chiar anti-chriști. Despre această tristă realitate ne avertizează în epistola sa, apostolul Ioan:

„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă“ (1 Ioan 2:18).

Același apostol ne spune că toți creștinii din „trupul“ Domnului Isus au intrat în „ungerea“ Duhului Sfânt fiind împuterniciți prin ea să împlinească planurile lui Dumnezeu în generația lor:

„Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o dela El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea“ (1 Ioan 2:27).

Din clipa în care a primit „ungerea“ din partea trimisului lui Dumnezeu, Iehu a devenit conștient că are o misiune deosebită în generația sa. Convingerea i-a fost împărtășită de celelalte căpetenii care erau cu el și, împreună, s-au apucat de treabă.

II. Iehu îl omoară pe Ioram, fostul său suveran – 2 Regi 9:14-26

Contaminarea idolatră demonică trebuie extirpată, iar Iehu nu este un om care să facă lucrurile cu o jumătate de măsură. El pornește ca un uragan spre Izreel, asigurându-se că nimeni nu va ajunge acolo înaintea lui ca să-l prevină pe împăratul Ioram:

„Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. Şi Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Dar împăratul Ioram se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe cari i le făcuseră Sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: ,,Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel“ (2 Regi 9:14-15).

Îngrijorați de orice veste care venea de la Ramotul din Galaad pentru că venea de la graniță, Ioram se grăbește să trimită înaintea lui Iehu doi călăreți cu cai iuți, dar aceștia sunt, rând pe rând, opriți de Iehu.

„Şi Iehu s-a suit în carul lui şi a plecat la Izreel; căci Ioram era bolnav în pat acolo, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, se pogorâse să-l vadă. Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind, şi a zis: ,,Văd o ceată de oameni.“ Ioram a zis: ,,Ia un călăreţ, şi trimete-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.“ Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu, şi a zis: ,,Aşa zice împăratul: ,,Veniţi cu pace?“ Şi Iehu a răspuns: ,,Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.“ Caraula a dat de ştire, şi a zis: ,,Solul s-a dus până la ei, şi nu se mai întoarce.“ Ioram a trimes un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei, şi a zis: ,,Aşa zice împăratul: ,,Veniţi cu pace?“ Şi Iehu a răspuns: ,,Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.“ Caraula a dat de ştire, şi a zis: ,,S-a dus până la ei, şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mână ca un nebun“ (2 Regi 9:16-20).

Îngrijorarea împăratului creștea pe măsură ce detașamentul condus de Iehu se apropia de cetate. Împăratul a început să bănuiască o posibilă trădare, dar … era prea târziu. Uraganul era acum deasupra capului său. Într-o ultimă încercare de a-l impresiona pe cel care venea ca vijelia peste el, Ioram și împăratul lui Iuda ies impunători înaintea lui Iehu în toată splendoarea ținutei lor regale. Nu știau însă cu cine aveau de a face … Dumnezeu îi mișcă astfel ca pe niște piese de șah pe tablă pentru ca întâlnirea lor să aibă loc chiar în ogorul asasinatului Nabot:

„Atunci Ioram a zis: ,,Înhamă!“ Şi au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu; şi l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel“ (2 Regi 9:21).

Venise vremea împlinirilor profetice. Sângele lui Nabot trebuia răzbunat. Draconica influență a Izabelei trebuia ștearsă din țară:

„Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: ,,Pace, Iehu?“ Iehu a răspuns: ,,Ce, pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!“ Ioram a sucit frânele şi a fugit, zicând lui Ahazia: ,,Vânzare, Ahazia!“ Dar Iehu a pus mâna pe arc, şi a lovit pe Ioram între umeri. Săgeta a ieşit prin inimă, şi Ioram a căzut în car. Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: ,,Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel; căci adu-ţi aminte că atunci când stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: ,,Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui“, zice Domnul, ,,şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul acesta“, zice Domnul!“ Ia-l dar, şi aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului“ (2 Regi 9:22-26).

Este pentru prima dată când aflăm că Izabela nu se mulțumise să-l omoare doar pe Nabot. Ca să nu mai existe moștenitori în stare să revendice dreptul asupra ogorului furat, Izabela îi ucisese și pe fiii lui Nabot, călcând astfel grosolan prevederile Legii mozaice:

„Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui“  (Lev. 25:25; Num. 36:7).

Iehu spune pe față ceea ce toți evreii știau, dar se temeau să șoptească: Izabela era o vrăjitoare, iar influențele ei în țară erau demonice! Iehu vorbește despre curviile Izabelei și despre „mulțimea vrăjitoriilor ei“ (kesapim – în original). Termenul presupune contactarea unor entități supranaturale și sfătuirea cu ele prin mijloace oculte (conform lui Isa. 47:9, 12; Mica 5:12; Nahu 3:4). Aceasta era un păcat de moarte sub legislația mozaică, sinonimă cu „pactizarea cu dușmanul pe terenul înfruntării dintre Dumnezeu și dușmanii Lui din lumea nevăzută:

„Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.“ … „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta“  (Exod. 22:18; Deut. 18:10-14).

Uraganul dezlănțuit lansează primul trăznet în direcția lui Ioram și-l omoară.

III. Iehu îl omoară pe Ahazia, ruda lui Omri de pe tronul Ierusalimului – 2 Regi 27-29

Al doilea trăznet cade pe Ahazia, copilul corupt al lui David, născut într-o mezalianță idolatră cu una din rudele Izabelei și vinovat că a lăsat influența întunecimii din Samaria să se scurgă și să inunde regatul lui Iuda, de unde se aștepta nădejdea mesianică:

„Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit, şi a zis: ,,Loveşte-l şi pe el în car!“ Şi l-au lovit la suişul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido, şi a murit acolo. Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab“ (2 Regi 9:27-29).

Ahazia a fost înmormântat ca un fiu al lui David, dar a fost ucis pentru că fusese un fiu al lui Ahab, contaminat prin seminția lui Omri. Ahazia a murit într-o grădină a Samariei pentru că inima lui era „samariteană“, pătată de nelegiuire și infectată de idolatrie. În cazul lui Ahazia, locul decesului lui indică și cauza decesului. A fost așa cum nu s-ar fi cuvenit și acolo unde nu s-ar fi cuvenit să fie un împărat de pe tronul davidic.

Odată cu moartea acestor doi regi/împărați, perioada de pace și alianțe dintre regatul de Nord și Regatul lui David a luat sfârșit. Relatările din cartea 2 Regi 9:30 până la 2 Regi 17:41 ne spun că cele două regate au existat în paralel, dar n-a mai fost nici o înțelegere între ele. Această perioadă a început prin urcarea lui Iehu pe tronul lui Israel în 841 î.Ch. și a continuat până în 722 î.Ch. când asirienii au cucerit regatul de nord. Deși a debutat probabil cu intenții bune, perioada de colaborare dintre cele două fragmente de împărăție nu a dus la nimic bun pentru națiune. Dimpotrivă! Proverbul care spune că „prietenile rele strică obiceiurile bune“ s-a dovedit adevărat și cu această ocazie. Dumnezeu a decretat atunci „divizarea“ națiunii pentru o vreme, simbolizată prin „ruperea“ unei haine în petece repartizate în două regate separate (1Regi 11:29-36). Ideile noastre, chiar și atunci, sau mai bine zis tocmai atunci, când par bune, dacă nu se supun voiei lui Dumnezeu, nu duc la nimica … bun. Este acum anul 2012 și ziarul anunța identificarea unui alt grup, de data aceasta din India, al „triburilor pierdute“ și împrăștiate printre Neamuri, care se întoarce acasă în Israel. A venit vremea ca Dumnezeu să-i strângă iar acasă (Isaia 43:5; 49:22; 66:6-21; Ier. 16:15; 23:3; 24:6; Ezec. 37:21; 39:25). Abia acum începe să fie  … bine.

IV. Iehu o omoară pe Izabela – 2 Regi 9:30-37

Cel de al treilea trăznet din uraganul numit Iehu a lovit-o pe Izabela.  „Drăcoaica“ aceasta a fost sfidătoare și insolentă până la capăt. Semeția ei n-a
scutit-o însă să aibă moartea rușinoasă care-i fusese profețită de Ilie și pe care probabil, vicleană, a căutat să o evite:

„Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele, şi-a împodobit capul, şi se uita pe fereastră. Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace, noule Zimri, ucigaşul stăpânului său?“ El a ridicat faţa spre fereastră, şi a zis: ,,Cine este pentru mine? Cine?“ Şi doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. El a zis: ,,Aruncaţi-o jos!“ Ei au aruncat-o jos, şi i-a ţâşnit sângele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. Apoi a intrat, a mâncat şi a băut, şi a zis: ,,Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea, şi îngropaţi-o, căci este fată de împărat.“
S-au dus s-o îngroape; dar n-au găsit din ea decât ţeasta capului, picioarele şi palmele mâinilor.“ S-au întors şi au spus lui Iehu, care a zis: ,,Aşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: ,,Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei; şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: ,,Aceasta este Izabela!“ (2 Regi 9:30-37).

Împodobită ca o împărăteasă, a murit făcută una cu praful murdar al străzii; temută de toți, a sfârșit-o fără să-i ia cineva apărarea, trădată și aruncată ca un gunoi pe fereastră; înălțându-se deasupra tuturor a sfârșit călcată sub copitele cailor; cu ifose de preoteasă păgână a fost mâncată de câini, sperând că va intra cu chipul ei ca efigie imortalizată pe veci în istorie, a murit desfigurată până într-atât încât nu s-a mai putut spune: „Aceasta este Izabela!“ Încă odată, justiția poetică a lui Dmnezeu s-a rostit ironică umilind mândria care se înalță semeț și făcând-o una cu pământul.

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Studiu biblic, Teologice

1 reply

  1. Reblogged this on bapu25's Blog and commented:
    Interesanta interpretare!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: