Judecători – 3. Debora și Barac

Motto: Când bărbații sunt copilăroși, Dumnezeu îmbărbătează femeile!

Iată două nume destinate să rămână pe vecie împreună, ca un semn al neputinței omenești și al atotputerniciei divine. Atunci când nu are bărbați la dispoziție, Dumnezeu poate lucra foarte bine și prin femei!

După ce a arătat că Dumnezeu Își poate izbăvi copiii din orice situaţie, prin orice persoană și cu orice mijloc, de data aceasta Proorocul Samuel ne arată cum izbăvește El poporul prin femeile care I se pun la dispoziție.

Când eram mic, nu mi-a plăcut să mă duc la grădiniță. Am fost, așa cum se zice, un copil care se ținea de fusta mamei. Singurul „compromis“ pe care am acceptat să-l fac a fost să mă duc la grădiniță purtând sub braț un tablou cu chipul mamei mele, Carolina Brânzei.

În capitolul 4 al cronicii Judecătorilor, Proorocul Samuel ne prezintă teama unui bărbat israelit (Jud. 4:8) şi temeritatea unei femei evreice. Acest Barac trebuie supranumit „generalul care n-a vrut să se ducă la război …fără «mama»“:

Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, până când m-am sculat eu, Debora, până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel.“ (Jud. 5:7).

Ce se întâmplase?

Copiii lui Israel iarăşi au făcut ce nu plăcea Domnului, după moartea lui Ehud. Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim. Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier şi, de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel. Pe vremea aceea judecător în Israel era Debora, proorociţa, nevasta lui Lapidot. Ea şedea sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, pe muntele lui Efraim; şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi. (Jud. 4:1-5).

Istoria Deborei și a lui Barac reprezintă neîndoios o buclă pe spirala descendentă a degradării morale şi spirituale din sânul poporului Israel:

(1) Mai întâi, este vorba despre absența bărbaților din funcțiile cu autoritate spirituală. Fără a adăuga prea multe comentarii, Samuel ne spune simplu că pe vremea aceea judecător în Israel era Debora, proorociţa, nevasta lui Lapidot“ (Jud. 4:4).

Debora este una dintre figurile feminine folosite de Dumnezeu de-a lungul istoriei. Ea întregește galeria de proorocițe de pe paginile Scripturii, ivindu-se alături de Miriam (Exod. 15:20), Hulda (2 Împ. 22:14), Ana (Luca 2:36) și cele patru fete fecioare ale evanghelistului Filip (Fapte 21:8-9). Această preferință a Deborei pentru slujba de proorociță nu este motivată în textul lui Samuel. De ce a ales Dumnezeu o femeie, Debora, ca să judece poporul? Probabil că răspunsurile sunt mai multe, dar cel mai evident este „calitatea“ bărbaților din timpul acela.

Dumnezeu lucrează cu …ceea ce are la îndemână! Asta este și șansa mea și a ta!

(2) În al doilea rând, decăderea morală şi spirituală a copiilor lui Israel este ilustrată de absența curajului la omul  chemat de Dumnezeu să conducă oștirea:

 Ea a trimis să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: «Iată porunca pe care a dat-o Domnul Dumnezeul lui Israel: ««Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon; voi atrage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale.»

Barac i-a zis: «Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.» Ea a răspuns: «Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.» Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş.“ (Jud. 4:6-9).

Ezitarea lui Barac era „rațională“, având în vedere superioritatea imensă a armatei lui Iabin, împăratul Canaanului căruia îi „vânduse“ Dumnezeu pe evrei din cauza neascultării şi idolatriei lor:

Copiii lui Israel iarăşi au făcut ce nu plăcea Domnului, după moartea lui Ehud. Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim. Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier şi, de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel. (Jud. 4:1-3).

Carele de fier erau „tancurile, carele de război“ ale vremii. Israeliţii încă nu aveau acces la prelucrarea fierului, iar armele lor erau total inadecvate pentru o astfel de înfruntare.

Ceea ce ar fi trebuit să știe evreii era că nu superioritatea dușmanului îi dusese pe ei în robie, ci păcătoșenia lor deșănțată. Cei douăzeci de ani de stăpânire străină storseseră din ei vlaga spirituală și bucuria de a trăi. La fel ca în situaţiile precedente, strigătele disperării lor au ajuns şi de data aceasta până la tronul Universului. Impasul în care s-au pomenit copiii lui Israel era foarte mare. Nici un bărbat, nici măcar Barac nu îndrăznea să creadă că țara lor mai putea fi eliberată. Cineva spunea că 99% credință înseamnă necredință! Însă, israeliţii ajunseseră cu mult sub nivelul acestui 99% de credință.

Samuel marchează un semnificativ regres în trăirile spirituale ale copiilor lui Israel. Nu puterea lui Dumnezeu a scăzut, ci credința oamenilor în atotputernicia Lui!

Iată relatarea lui Samuel despre marea bătălie:

Barac a chemat pe Zabulon şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în urma lui, şi Debora a plecat cu el. Heber, chenitul, se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă Chedeş.

Au dat de ştire lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului. Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el. Atunci Debora i-a zis lui Barac: «Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta.» Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el. Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos. Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om. (Jud. 4:10-16).

Cântarea făcută de Debora după bătălie și cântată împreună cu Barac ne pune la dispoziție amănunte suplimentare despre bătălie și scoate în evidență intervenția supranaturală a lui Dumnezeu în luptă. În plin sezon secetos, mergând pe albia unui râu secat, dușmanul lui Israel a fost înecat în mânia divină. Pentru acea ocazie și numai pentru acea ocazie, Dumnezeu a schimbat legile firii și a plouat torențial când nimeni nu se aștepta să ploaie. Stăpânul universului le-a arătat evreilor că El poate face ce vrea, când vrea și cum vrea El, iar natura le-a dat oamenilor o lecție de ascultare. Situația s-a repetat nu o dată în istoria poporului ales. Aduceți-vă aminte de aceeași ploaie „nelatimp“ vestită de Samuel evreilor care se lepădaseră de Împăratul cerului ca să-l facă împărat pe Saul:

„Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voştri. Nu suntem noi la seceratul grânelor? Voi striga către Domnul, şi va trimete tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cât de rău aţi făcut înaintea Domnului când aţi cerut un împărat pentru voi“. Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel“ (1 Samuel 12:16-18).

Se pare că înfrângerea oştirii lui Sisera a fost cauzată îndeosebi de șuvoaiele unei ploi torențiale care au inundat valea, transformând-o într-o veritabilă mlaștină și făcând ca superioritatea carelor lui de fier să se transforme într-un tragic handicap. Împotmoliți și înnămoliți, oamenii lui Sisera au fost o pradă ușoară pentru israeliţii iuți și ageri care s-au coborât de pe coastele muntelui doar ca să-i culeagă cum se culeg poamele toamna:

„Doamne, când ai ieşit din Seir,
Când ai plecat din câmpiile Edomului,
Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat,
Şi norii au turnat ape cu găleata;
Munţii s-au clătinat înaintea Domnului,
Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.“ (Jud. 5:4).

„Din ceruri se luptau,
De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
Pârâul Chison i-a luat,
Pârâul din vremile străvechi, pârâul Chison!
Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
Atunci copitele cailor au răsunat
De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.“
(Jud. 5:20-22).

(3) În al treilea rând, decăderea morală şi spirituală a copiilor lui Israel este subliniată de absența răsplătirii pentru Barac, bărbatul fără bărbăție. Dumnezeu îl umilește pe Sisera, grăbindu-i sfârşitul prin mâna unei femei; dar, îl umilește în același timp și pe Barac pentru necredința lui, nelăsându-l să aibă parte de slava învingătorului. Samuel relatează:

Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, chenitul; căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, chenitul, era pace. Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: «Intră, domnul meu, intră la mine şi nu te teme!» El a intrat la ea în cort, şi ea l-a ascuns sub o învelitoare. El i-a zis: «Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete.»

Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit. El i-a mai zis: «Stai la uşa cortului, şi dacă vine cineva şi te întreabă: ««Este cineva aici?»», să răspunzi: ««Nu.»»

Iael, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns până în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală; şi a murit. Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: «Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi.»

El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă. În ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.“ (Jud. 4:17-24).

(4) În al patrulea rând, decăderea morală şi spirituală a copiilor lui Israel se vede și din absența ostaşilor: nu toate semințiile israelite s-au prezentat pe câmpul de luptă, la chemarea lui Dumnezeu prin Debora și Barac. Probabil că unele seminții cumpăniseră îndelung ce să facă, nevrând să riște asprimea unei eventuale represalii din partea canaaniților:

„La pâraiele lui Ruben,
Au fost mari hotărâri!
Pentruce ai rămas în mijlocul staulelor?
Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.
Pentruce a stat Dan pe corăbii?
Aşer a stat pe malul mării, Şi s-a odihnit în limanurile lui.“
(Jud. 5:15b-17).

Blestemaţi pe Meroza1, a zis îngerul Domnului,
Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui;
Căci n-au venit în ajutorul Domnului,
În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.“
(Jud. 5:23).

______

1 Sat al seminţiei lui Neftali, situat în apropiere de Hațor, capitala lui Iabin.

Totuşi, în ciuda scăderilor copiilor Săi, Dumnezeu S-a îndurat de ei, i-a izbăvit și le-a dat ani de pace și prosperitate:

„Țara a avut odihnă patruzeci de ani.“ (Jud. 5:31).

(Înapoi la Cuprinsul cărții)



Categories: Samuel

3 replies

  1. Imi plac gindurile pe car Dumnezeu te inspira sa le descoperi cititorilor.Domnul sa te insoteasca si sa ai spor.Taica.

  2. Nu stiam ca ati suferit si Dvs in copilarie de ” complexul mamicii protectoare “, frate Daniel. La gradinita am avut un coleg care nu vroia sa ramana cu noi , ceilalti copilasi, fara mama lui, si incepuse sa planga cu sughituri cand ea l-a lasat in mijlocul nostru, iesind din clasa. Ciudat, am si-acum scena vie inaintea ochilor si dupa atatia ani ii retin si numele. Il chema Orza Florin Cristian si era grasut ca un bursucel. Mi-am amintit acum , inca o data de acest baietel. Dar ce plans a tras bietul de el in prima zi de gradinita…!

  3. Frumos si limpede . Cuvantul straluceste ! Este foarte BINE ca ati citat versetele, lasandu-le sa viieze liber in compozitie. CUVANTUL isi va face lucrarea, in taina , in mintea si in inima cititorului.
    Cu Dumnezeu , inainte !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: