Nesiguranța necesară

Recitesc, într-un ceas de cumpănă a descumpănirilor, pasaje din epistolele lui Pavel și descopăr surprins că nota caracteristică a stărilor prin care a trecut marele apostol a fost … nesiguranța. Dacă citești fie și numai lista de improbabile, dar inevitabile încercări din 2 Corinteni 11:16-33 vei descoperi sigur nesiguranța în care și-a trăit zilele:

„… în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frați mincinoși …“

Nesiguranța aceasta permanentă din partea lumii de afară a fost însă contrabalansată de o siguranță matură și liniștită înăuntru. Pavel a știut „în cine a crezut“, a avut certitudinea că „Acela care a început  … această lucrare, o va isprăvi …“,  a clădit și a umblat încredințat că „El are puterea să păstreze ceea ce i-am încredințat“, etc.

Mă surprind și ne surprind astăzi dornici, jinduind și chiar pretinzând uneori ca noi să trăim altfel decât marele nostru înaintaș. Am vrea să fim „siguri“ pe ziua de azi, pe ziua de mâine și … pe toate zilele care ne stau înainte. Umblăm după un comfort care să ne confirme parcă faptul că am ajuns deja în Împărăția Celui Atotputernic. Pretindem împrejurări binecuvântate cu belșug și bunăstare, părtășii fără probleme și călătorii scutite de crize și primejdii. Credem în purtarea crucii, dar o confundăm cu cea purtată elegant la gât, eventual, la urechi, ca cerceii sau, mai nou, tatuată pe undeva. Am fi gata să ne dăruim pentru ceilalți, dar punem aprioric condiția ca ei să ne aplaude, să ne aprecieze, să ne răsplătească …

Uităm în astfel de cazuri că Dumnezeu ne așează în locuri alunecoase, în drumuri care se clatină, pe cărări mereu nesigure și în primejdii întunecoase, mereu la fel ca pe Pavel, mereu ca pe toți aceia care i-au călcat pe urme pașilor călcători și ei pe alte urme, mai mari și mai adânci decât ale oricărui om care a trăit vreodată, urme care ne-au rămas mereu înainte, marcaje pe un traseu singular și stingher, dar care marchează singura cale spre unde trebuie să ajungem, mereu nesiguri dinafară și mereu clădind pe certitudinile dinăuntru, nesiguri de toți și de toate, dar siguri întotdeauna de Cel care ne locuiește dinăuntru într-o îmbrățișare interioară, care ne cuprinde întreaga viață.

Nesiguranța lucrurilor și persoanelor din jur ne este strict necesară pentru a ne da curajul și disperarea de a ne arunca cu abandonare în brațele acestea care ne-au îmbrățișat cu sărutarea de la Cruce. Clătinarea tuturor lucrurilor din lumea aceasta ne este necesară ca să ne sprijinim pe lucrurile care nu se clatină, în atingerea spiritului care a pătruns deja în universul lucrurilor viitoare. Întunecimile prin care ne duce ascultarea de Dumnezeu ne ajută să vedem că numai El este … lumina.

Am fost gata, gata să aleg drept titlu „O nesiguranță liniștită“, dar mi-am dat seama pe parcurs că ar fi fost un titlu șocant, dar fără prea mare acoperire în relitatea paulină.

„Și pe lângă toate lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile. … Dumnezeu … știe că nu mint!“ (2 Cor. 11:28-31).

Îmi este drag Pavel tocmai pentru aceasta: pentru că este exact ca mine și ca tine. Îl urmăresc, îi descifrez trăirile și mă recunosc pe mine în mărturisirile lui. Să însemne aceasta că și eu, măcar în mică măsură, sunt „pe calea cea bună“? Doamne, ajută!



Categories: Amintiri, Maxime si cugetari

5 replies

  1. Este greu sa mai adaugi ceva dupa Taica (om care a pastorit – practic singur – un intreg judet, judetul meu natal, in vremuri grele, pe motocicleta, infruntand pericolul si periclitandu-si sanatatea, cum imi povestea Mihaita) sau dupa fr. Eduard (slujesc in biserica in care dansul a slujit ca dirijor in anii studentiei).
    Asa este, am vrea ca de rasplatire si beneficiile slujirii sa avem parte “acum si aici!”, dar, chiar si episodul nuntii din Cana ne avertizeaza ca – din mana lui Dumnezeu – lucrurile bune vin la urma … si aceasta face parte din testul radbarii si asteptarii …

  2. Eduard, ma bucur ca ți-ai făcut timp să mai vii pe aici. Știam că ești farte cu Pavel și că ai harul aventurii în viața ta. Vorba lui Tudoran: „Toate pânzele sus!“

  3. Cei care am vazut exemplele tardalașului nu avem nici o scuza, Taica.
    Domnul sa ne dea har sa fim cum ne vrea El in toate situatiile.

  4. Multumesc, m-am regasit si eu ca si tine, in situatia lui Pavel. Adevarul este ca nesiguranta asta de la suprafata marii vietii este tare incomoda si de multe ori suntem ispititi sa ne suim in primul vapor comod, un Titanic maret, care sa ne duca…, unde sa ne duca de fapt? Spre o siguranta materiala ori poate “spirituala” absoluta? Ce este oare sigur pe lumea asta? Spre un succes regional, national ori mondial garantat? Ce-ar folosi cuiva daca ar castiga toata lumea si si-ar pierde sufletul, sau mai subtil – caldura relatiei cu Domnul? Sa alegem “siguranta promisiunii omenesti” In schimbul mainilor mereu deschise cu dragoste arzanda de un Tata care nu ne uita niciodata? Nici nu se poate pune in balanta…. Mai bine trairea aventurii cu Domnul ca un leu liber intr-o jungla plina de neprevazut (daca trebuie asta), decat confortul unei “custi sigure” de caine inlantuit… pe vecie…

  5. In lucrarea Domnului,pe calea crucii,calatorim pe calea pe care au calatorit Pavel si toti oamenii lui Dzeu c are L-au slujit si-L sljeste pe D.zeu.Lepadati de noi insine dar deplin increzatori in Cel ce este mereu cu ochii pe noi,nu vom cadea de oboseala.Asa ca fr.Danut inainte fiindca pe aici au trecut multi inaintea noastra si Taica.
    Nerugam pentru tine……

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: