Sărbătoarea „Christmas“ trezește iar dezbateri cu privire la plasarea simbolurilor creștine în spațiile publice. Bătălia aceasta va continua și nu cred că noi vom avea ultimul cuvânt.

Mult mai important pentru mine este răspunsul pe care-l dăm fiecare dintre noi la întrebarea: Ce caracter are evenimentul pe care-l sărbătorim?

Pentru majoritatea dintre noi, mai mult sau mai puțin creștini, mai mult sau mai puțin evanghelici, majoritatea preocupărilor din aceste zile sunt legate de cumpărături, murături și mese îmbelșugate.

Trebuie să ne oprim puțin și să ne întrebăm care este caracterul predominant al sărbătoririi: cel spiritual sau cel social?

Dacă ceea ce anticipăm cu emoție este doar întâlnirea cu cei dragi, mesele îmbelșugate, cadourile spectaculoase, călătoriile exotice și concediile de odihnă, sărbătoarea noastră este socială, nu spirituală.

Chiar și atunci când anticiparea noastră este subjugată repetițiilor extenuante, emoțiilor din timpul concertelor, preocupării cu confortul musafirilor și decorării speciale ale sălilor de adunări creștine, sărbătoarea ne este tot socială, nu spirituală.

Câte din aceste preocupări le facem cu gândul la Cel sărbătorit? Cât de mult ne ocupă El inima și emoțiile?

Cât despre mine, mai bine cu Christos într-o iesle umilă, decât fără El în biserici frumos decorate, pline de mese îmbelșugate și de musafiri de tot felul, mai bine în noaptea rece ascultând cântecul îngerilor, decât în căldura și confortul sălilor de concert, mai bine cu ochii la steaua de pe cer, decât la „stelele“ artistice care „se dau în spectacol“ cu această ocazie.

Mai toate „tradițiile“ noastre se decantează în evenimente sociale. Se cere din partea noastră o ridicare deasupra acestor tradiții, o tânjire după o atingere proaspătă a Spiritului, o aplecare smerită spre uitarea de sine ca să ne putem concentra cât mai mult posibil din atenția noastră spre … El, Sărbătoritul acestor zile.

Dacă vreți, această dilemă este problema eternă a mireselor care nu știu dacă așteaptă ziua nunții pentru extravaganța evenimentului și pentru bucuria îmbrăcării rochiei de mireasă sau pentru întâlnirea și unirea cu mirele.

Întrebarea rămâne deschisă …

P.S. – Singura emoție pozitivă pe care o trăiesc în aceste zile când mai toate orașele se împodobesc sărbătorește este anticiparea epocii în care tot pământul va fi plin de slava Domnului Isus și toți oamenii vor umbla în lumina Lui. Adă, Doamne, vremea aceea!

Categories: Maxime si cugetari

Tags: christmas