Steinhardt

(republicat la cerere)

Cuvintele pline de talc ale unui evreu botezat in  inchisoare …  Ce superba smerenie a unui atat de ales suflet de monah!

“Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort,
în el începe să lucreze trufia.

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi,
iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd
altul se bălăceşte,încă, în viciul său.

Banii care vin spre noi ne pot
face aroganţi şi zgîrciţi,
cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.
Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm
spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.
Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie,
dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori…
Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia
ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ,
ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să
iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date
spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor,
ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti,
foamea se va face tot mai mare.
Mintea ta o să viseze mîncăruri
gustoase şi alese,mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante
chiar şi în somn,
pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să
compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte.
Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii
trufaşe asupra poftelor…
Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia,
pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii,
dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău,
căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci!
Lasă-te de fumat,bucură-te şi taci!
Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie
şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus.
Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă,
nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată
şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă.
O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles.
O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă.
Grăsimea este profesorul grasului.
Viciul este profesorul viciosului.
Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciileşi incapacităţle noastre..”

“Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului,
orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie,
orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de mozart…
este un pacat si o spurcaciune;
nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura,alungarea,
dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret,
orice rea dispozitie este de la diavol sistrica totul.

Acum stiu, am aflat si eu… ”

Nicolae Steinhardt



Categories: Maxime si cugetari

1 reply

  1. Bucate tari.(steinhardt)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: