Moldova X

Joi seara, 14 Iulie 2010. Sunt la Iasi. Francezii sarbatoresc azi „Căderea Bastiliei“. Ce-o fi la Paris?

Am stat neobișnuit de mult la frontieră. Nimic special, nimic spectaculos. Doar o așteptare caniculară și imposibil de justificat. Cine a spus: „Incetuș, încetinel și pi loc“ ?

Sosirea noastră la timp pentru slujba de la biserica evanghelică di Iași a devenit discutabilă. Aşa că ne-am pus pe discuții. V-am spus deja despre providențiala predică despre providență a fratelui Iosif Serac, ce-aș putea adăuga din stenograma mea inexistentă? Florin Vasiliu și Tică Olariu sunt prieteni vechi și m-au pus la curent cu multe lucruri, lucrări și lucrături din Romania. Despre unele putem însă vorbi doar cu gura închisă.

Din mașină, Florin întreabă responsabilul de la biserică despre „ținuta obligatorie“. Ni se răspunde: „Cămașă cu mânecă lungă și haină, cravata poate să lipsească“. Știam că frații creștin după evanghelie se ghidează în aceasta după textul din Evanghelie care spune că Petru s-a îmbrăcat și s-a închins când s-a apucat să înoate spre țărm ca să se întâlnească cu Isus. M-am îngrozit în anticiparea că voi înota și eu într-un lac de sodoare. Și așa a fost …

Florin a gonit foarte tare spre Iași, așa că am putut urca zece minute și în apartamentul lui ca să fac o scrtă baie. Măcar transpirația să fie proaspătă …

Sala pe care o știam de mult era foarte frumoasă și pestriță. Veniseră la creștini și o seamă de baptiști și pentecostali. Mi-au „dat“ să vorbesc despre „O biserică puternică zidită pe darurile spirituale“. Știindu-i diferiți în aeastă învățătură, am început predica spunând: „Fraților, eu pentru nadejdea în învierea morților sunt dat în judecată“ (Fapte 23:6). Cei care știau textul și și-au amintit de înțelepcpiue dovedită atunci de apostolul Pavel au zâmbit și atmosfera s-a destins.

Toți m-au primit cu foarte mare căldură. I-am spus fratelui gazdă că facem o probă de 15 minute și apoi dăm o pauză de evaluare pentru o cântare comună și pentru … problema hainei. După primele 15 minute, sudoarea curgea șiroaie pe spatele meu, iar pantalonii erau uzi de parcă tocmai mă ridicasem dintr-o căzătură în ocean. Făcându-i-se milă, fratele responsabil a venit lângâ mine la amvon și mi-a spus că pot să rămân fără haină. Eu deja o scosesem. Când m-am ridicat iar să vorbesc le-am făcut o mărturisire: „Eu și în Seminar am avut de două ori nota șapte la purtare …“

Una peste alta, cred că a fost bine. De vreo două ori mi s-a rupt firul și mi-am pierdut temporar imaginea, dar Dumnezeu a fost bun și am reușit să o duc până la capăt.

La terminare s-a apropiat de mine un bărbat cu o față pe care o cunoșteam parcă de undeva, dar nu eram sigur. Am reuşit pînă la urmă să dau la o parte retușurile celor 32 de ani scurşi de cînd nu ne văzuserăm și am recunoscut gazda din timpul practicii mele de seminarist: Nicu Moisiuc. Era și el aproape să nu mă mai cunoască. Bine că m-a prezentat fratele la început.

Am plecat târziu la spitalul de recuperare. Pavel era găzduit în cel mai „luxos“ salon. Singur în patru paturi și la umbra aerului condiționat. Pentru el mijlocise ministrul de finanțe și mai toți mai marii județului și rașului. Pavel este cel mai bun economist din regiune. (S-a oferit să-mi explice cauzele adevărate ale crizei prefabricate și bine planificate din USA. Am refuzat ca să nu am și eu un atac cerebral). L-am găsit înconjurat de minunata lui familie. Pavel s-a recuperat rapid dupa accidentul cerebral și era pus pe amintiri și glume. Fusese prietenul meu mai mare din vacanțele moldave. Într-una din ele am construit primul zmeu de hartie pe care l-a văzut Negreniul. Mere cât o coală de hartie albastră, cu vâjâitoare și coadă ca de balaur, zmeul a fost înalțat în ograda din spatele casei. Mătușa mea și mama lui Pavei s-a supărat tare pe noi, dar și mai tare se supărase vaca şi, necăjită, n-a mai vrut să mai dea lapte o săptămânâ și o zi …

Spiritual, Pavel este acum mai bine ca oricând. Doreste să-și trăiască viața, care i-a fost parcă dăruită a doua oară, cu rost și cu înțelepciune. Așa să-l ajute Dumezeu.

La plecare, omniprezenţii câini, simbol al României moderne, probabil descendenţi din lupoaica lui Romulus şi Remus, ne-au condus politicoși până la poartă.



Categories: Amintiri

4 replies

  1. inregistrarile video de la conf.: Daniel Branzei – Biserica puternica, slujire dupa daruri

    http://www.youtube.com/view_play_list?p=02FEF833075E19F6

  2. Frate Daniel,

    V-am citit si eu cu placere cateva dintre postariile dumneavoastra din vizita facuta in Moldova.
    Ma bucur ca ati fost o bucurie si o binecuvantare pentru cei cu care ati intrat in contact.
    Cu emotie am citit si despre intalnirea cu Pavel Badragan, unchiul meul, fratele mamei mele Maria. Ne rugam sa-i dea Dumnezeu sanatate.
    Nu imi amintesc sa va fi intalnit, insa imi amintesc cu placere ca acum vre-o 10 ani, pe cand eram student, l-am intalnit pe tatal dumneavoastra, nenea Vasile, intr-o Duminica seara in centrul timisoarei. Mai am si astazi pantofii de piele rockport pe care tatal dumneavoastra mi i-a daruit. Aproape de fiecare data cand port acei pantofi imi amintesc de tatal dumneavoastra si ma minunez de fiabilitatea acestor pantofi. Desi imi sunt un pic mari acei pantofi ..inca ii port cu placere si sunt aproape convins ca au fost candva purtati de nenea Vasile … deci e oarecum normal sa-mi fie mari 🙂
    Dumnezeu sa va binecuvinteze in continuare pe dumneavoastra, familia si biserica in care slujiti.

    Cu drag, Ionatan Hritcu.

    P.S.
    Astazi e hram la Negreni, chiar i-am sunat pe parintii mei si i-am intrebat daca nu cumva sunteti acolo 🙂

  3. Draga Cella
    Multumesc pentru aerul primavaratec in caldura caniculara a verii Iesene.
    M-am bucurat si eu sa te revad. Am facut o baie de aburi in seara aceea. Aproape ca am lesinat.

  4. A fost foarte fain sa va revad, chiar si pentru cateva minute …
    Vreau sa va spun ca a fost foarte fain … ne-am tot intrebat de ce v-au zis sa veniti cu sacou, camasa si cravata … dar nu am stiut ca asta e tinuta obligatorie :d.
    Ieri, inainte de a va intalni cu Mike, m-a intrebat cum a fost, despre ce ati vorbit, cati au fost, cu ce ai ramas … ;)) (asa cum il stiti)
    Sper sa aveti un timp frumos in Ungheni la Gheorghe la biserica si la familia Violinei acasa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: