De ziua mamei

Jochebed: The Mother of Moses

By John Phillips
Exodus 2:1-10; Hebrews 11:23-26
Moses towers like a titan across the vast reaches of our Bible. He is mentioned in 261 verses in Exodus, 80 verses in Leviticus, 216 verses in Numbers, 35 verses in Deuteronomy, 51 verses in Joshua, and 47 verses in the other historical books. The book of Psalms and the Prophets also refer to him. He is mentioned in 37 verses in the Gospels, 19 verses in Acts, and 22 verses in the Epistles. The book of Revelation also refers to him. Altogether he is mentioned in 784 verses in the Bible: 705 in the Old Testament and 79 in the New Testament. Pity the people whose pastors don’t believe in Moses. By the time such liberals tear him out of their mutilated Bibles, they don’t have much Bible left.

Moses is one of the greatest men God ever made. Known as the emancipator and lawgiver of Israel, he was also a scholar, soldier, statesman, and saint. He was one of the two men who were sent back from the otherworld to confer with Christ on the Mount of Transfiguration (Matt. 17:18). He wrote the first song in Scripture (Exod. 15:119), and in glory, they still sing the song of Moses. Only now it is muted as the great stanzas of that song awake the echoes of the everlasting hills in “The song of the Lamb”(Rev. 15:3). Much of the credit for what he became must be given to his mother, Jochebed.

Jochebed Had Him

Before Moses was born, Pharaoh of Egypt decided that every male child, born to a Hebrew woman, was to be thrown into the Nile. This decree, one of Satan’s early efforts to prevent the birth of the Messiah by attacking the Jewish race, must have been a tremendous test of Amram and Jochebed’s faith. Their little boy, who was destined to rule the Israelites, was born, like Christ, with a great red dragon waiting to devour him the moment he was born. The couple had two older children, but the Bible does not record their births. Perhaps they were born before the edict.

Few women have had to raise a family in more difficult circumstances. The fact that a Moses, a Miriam, and an Aaron could come from a slave hut on the Nile says much about Jochebed’s influence.

Hebrews 11:23 links the faith of Moses to the faith of his mother and father: “By faith Moses, when he was born, was hid three months of his parents, because they saw he was a proper child; and they were not afraid of the king’s commandment.” The king’s wrath was something to be reckoned with, but they discounted it because they feared the wrath of God far more. They made up their minds not to murder their child in cold blood just to comply with the tyrannical edict of a wicked king. God, in turn, honored their faith.

The hour had struck for the enslaved Hebrews to be emancipated from Egypt. The prophecy given to Abraham about four centuries earlier (Gen. 15:13-14) was about to be fulfilled. The nation that Satan wanted to stamp out of existence was about to rise up and trample the world. To accomplish His purpose, God sent a baby into the world.

That is usually God’s way. F.W. Boreham observed it as he surveyed the year 1809. That year stood midway between two great battles that shaped the destiny of the world: the Battle of Trafalgar, which destroyed the naval might of Napoleon, and the Battle of Waterloo, which destroyed his military might. Everyone was thinking of battles. Nobody was thinking of babies; yet in that one year William Gladstone was born in Liverpool, Lord Alfred Tennyson was born in Somersby, Oliver Wendell Holmes was born in Massachusetts, Abraham Lincoln was born in Kentucky, Frederick Chopin was born in Warsaw, and Felix Mendelsohn was born in Hamburg. Boreham commented,

Which of the battles of 1809 mattered more than the babies of 1809? When a wrong wants righting or a work wants doing, or a truth wants preaching, or a continent wants opening, God sends a baby into the world to do it. That is why, long, long ago, a Babe was born at Bethlehem.1

And that is why, long before the birth of Jesus, another babe was born in a slave hut on the banks of the Nile.

Jochebed believed that God is greater than Pharaoh, that Satan is no match for the Holy Spirit, and that “greater is he that is in you, than he that is in the world” (1 John 4:4). So she had Moses. We can thank God that she did. For Mosaic Law lies at the heart of every sane piece of legislation on the world’s statute books. The books of Moses form the Torah (the Pentateuch), the first five majestic, monumental books of the Bible — without them we would be immeasurably impoverished in our understanding of God’s ways. By giving us the Pentateuch, Moses laid the foundation for all the subsequent books of the Bible — and a massive foundation it is.

Jochebed Hid Him

As long as they could, Jochebed and Amram shielded baby Moses from the destructive powers of the world. They hid him within the four walls of their humble abode. Nothing in that home could harm a little child. Thank God for homes like theirs!

The great red dragon hates our children and wants to destroy them. As long as possible, we should shelter and shield them from the world’s destructive ways. Think of the violence, immorality, and perversion in many of today’s television shows; the vileness of outright pornography on cable television; the foul lyrics and souldestroying ideas in most popular contemporary music. Are we hiding our little ones from influences like these?

Our homes should be places where goodness and godliness are constantly taught and exemplified, even during a child’s earliest days. For it is then that his soul’s citadel must be stormed; it will be ten thousand times harder to capture later on.

When baby Moses could no longer be hidden at home, Amram could well have said to Jochebed, “What do we do now?”

Jochebed could have answered by asking a question of her own: “How does God save someone who is condemned to death?”

Then they remembered the ark. When God condemned the wicked antediluvian world to death, He told Noah to build an ark in order to save his family from the wrath to come. That ark was to be covered inside and out with pitch. When it was finished, Noah and his family went into it. The storms of judgment came, and the rain beat upon the ark — but the people inside were saved. Amram and Jochebed would say to each other, “That is how God saves people who are condemned to death. He puts them in the ark.”

God, they decided, is the same yesterday and today and forever. So they made a little ark and covered it with pitch, just as Noah had done. They put their baby in the ark and placed the ark in the waters of the Nile, where death was everywhere. Amram and Jochebed committed Moses to the ark, and the ark would come between Moses and death. “We cannot save our little boy from the forces of death,”Moses’ parents decided, “but God can.” God always honors such faith as theirs.

There arc three arks mentioned in Scripture. All three point to Christ. Today we must commit our little ones to Him, just as Jochebed and Amram committed Moses to the ark. We cannot save our children but He can. “The promise is unto you, and to your children,” said Peter (Acts 2:39). By a deliberate act of believing faith that is backed by the power of godly lives, Christian parents must commit their children to Christ. He alone can surround them with adequate protection once they have to venture out beyond the confines of the homes.

Jochebed Held Him

Of all the “coincidences” that have changed the fortunes of this weary world, among the greatest are the events surrounding the discovery of the baby Moses in his ark. We know the story well. The royal princess (believed by many to be Hatshepsut, one of the most forceful, imperial, and powerful of all those who rose to power in Egypt) found that little ark of bulrushes. She sent her maid to fetch it, and just when it was opened, the baby wept!

No woman’s heart could have resisted the whimper of that lovely little boy. Perhaps he was hungry. Perhaps he was wet. Perhaps the sudden light startled him. Perhaps he was afraid of the strange hands that held him up for the princess to see. In any case, the tears that trickled down the cheek of that baby melted the heart of Pharaoh’s proud daughter and changed the destiny of an empire and the fate of the world. “This is a Hebrew boy,” she said in effect. “He should be thrown into the Nile, but I’ll adopt him. I’ll take him home with me and raise him as my son.”

Jochebed had not left her baby alone in his ark. His sister Miriam watched over him. Likewise when we commit our children to Christ, God still expects us to take all the prudent measures we can to shield them. He does not bless carelessness and lack of common sense.

As soon as Miriam saw what was happening, she came closer to the water. With commendable presence of mind, she spoke to the princess: “My lady, do you need a nurse for that child?”

The princess had not thought of that. Of course she needed a nurse. The baby was not yet weaned. We can picture her commanding Miriam: “Fetch a Hebrew slave to nurse this child for me. Tell the woman that I will pay her.” So Jochebed received wages for raising her own son! God always rewards His children for doing those things that please Him — if not in this life, in the world to come.

We do not know how long the princess allowed Jochebed to nurse Moses. Often in those days a child was not weaned for several years. (Isaac seems to have been five years of age when he was weaned.) No doubt this godly woman took full advantage of the few years she had. Before he went out into the world, she wanted to drill truth into his plastic mind in a way that he would never forget. What did she teach him? It does not take much thought to answer that question. We just have to look at the book of Genesis.

Later, Moses wrote out of his own experience four books of the Bible: Exodus, Leviticus, Numbers, and Deuteronomy. In Genesis he recorded the truths his mother passed down to him — truths that were modified, amplified, and confirmed later and incorporated by the Holy Spirit into the Word of God.

We can surmise what Jochebed said to herself: “I don’t have long but, God helping me, I’m going to get the Word of God into this child before the professors of Egypt try to fill his mind with foolishness.” She taught him the truth about creation, about Cain and Abel, and about Enoch, Noah and the Flood. She would have then taught him about the Tower of Babel, Abraham and the covenant, Sodom and Gomorrah, Lot and his wife, Ishmael and Isaac, Jacob and Esau, and the twelve patriarchs. Then Jochebed told Moses why the Hebrew people were slaves in Egypt and taught him about the prophecy that after four hundred years they would be delivered.

Above all, she taught him about Joseph, a young man who lived for God in the same royal courts to which Moses would soon be taken. She told him how Joseph was sold as a slave into Egypt ;how in spite of his very impressionable, youthful age, he took his stand against the impurity and immorality of Potiphar’s wife; how he suffered for his godliness; how God raised him up at last to a place at the right hand of Pharaoh himself. Jochebed’s emphasis here is almost sure — Moses devoted onefourth of the book of Genesis to the story of Joseph.

The Jesuits used to say, “Give us a child until he’s seven, and you can do what you like with him after that.” We know that Jochebed would have agreed with them because she did a thorough job of training Moses.

Eventually the order came from the palace: “Send me Moses.” As Jochebed kissed Moses goodbye, she probably said, “Remember what I’ve taught you, my son.”Moses never forgot that he was a Hebrew. The universities of Egypt, the temptations of the palace, the lure of position, power, wealth, and the possibility of a worldly throne never erased his mother’s training.


Adapted from Exploring People of the Old Testament, Volume 1 by John Phillips. Used by permission of Kregel Publications. The John Phillips Commentary Series from Kregel is available at your local or online Christian bookseller, or contact Kregel at (800) 733-2607.


John Phillips is a popular preacher and Bible study leader who now resides in Bowling Green, KY.


1. F.W. Boreham, My Christmas Book (Grand Rapids: Zondervan, 1953), 7.

// <![CDATA[
ch_client = “salempub”;
ch_type = “mpu”;
ch_width = 468;
ch_height = 90;
ch_color_bg = “ffffff”;
ch_color_border = “ffffff”;
ch_color_title = “0088AD”;
ch_color_site_link = “0088AD”;
ch_color_text = “111111”;
ch_non_contextual = 4;
ch_vertical =”premium”;
ch_sid = “Chitika Premium”;
var ch_queries = new Array( );
var ch_selected=Math.floor((Math.random()*ch_queries.length));
if ( ch_selected
// //


// //

Categories: Studiu biblic

1 reply

  1. pentru nevorbitorii de engleza
    eu sunt primul!
    traducere goole…

    Traducere din Engleză în Română Afişaţi romanizarea
    De Ziua Prenumele tatălui
    Postat pe 5.opt.2010 de barzilaiendan
    Jochebed: Mama lui Moise
    De John Phillips
    Exod 2:1-10; Evrei 11:23-26
    turnuri de Moise ca un titan în întreaga ajunge mai mare parte a Bibliei noastre. El este menţionat în 261 de versete din Exod, 80 de versete din Levitic, 216 versete din Numeri, 35 versete din Deuteronom, 51 versete din Iosua, şi 47 versete din alte cărţi istorice. Cartea Psalmilor şi Proorocii, de asemenea, se referă la el. El este menţionat în 37 de versete din Evanghelii, 19 versete din Faptele Apostolilor, şi 22 versete din Epistole. Cartea Apocalipsei, de asemenea, se referă la el. În total, el este menţionat în 784 versete în Biblie: 705 în Vechiul Testament şi 79 în Noul Testament. Păcat oameni ale căror pastori nu cred în Moise. Până la momentul în care liberalii l smulge din Bibliile lor mutilate, ei nu au prea multe Biblie stânga.

    Moise este unul dintre cei mai mari oameni Dumnezeu a făcut vreodată. Cunoscut ca dezrobitor şi legiuitorul lui Israel, el a fost, de asemenea, un savant, soldat, stat, şi sfânt. El a fost unul din cei doi barbati care au fost trimise înapoi de la otherworld să discute cu Hristos pe Muntele Schimbării la Faţă (Matei 17:18). El a scris prima melodie în Scriptură (Exod 15:119), şi în glorie, ei încă mai cântă cântecul lui Moise. Numai acum este dezactivat ca strofe mare de acel cântec treaz ecouri ale dealurilor veşnică în “cântec al Mielului” (Apoc. 15:3). O mare parte a creditului pentru ceea ce el a devenit trebuie să se acorde mamei sale, Jochebed.

    Jochebed l am

    Înainte de Moise sa născut, faraon al Egiptului a decis că fiecare copil de sex masculin, născut într-o femeie ebraică, a fost să fie aruncat în Nil. Acest decret, unul dintre primele eforturi lui Satana pentru a preveni naşterea lui Mesia prin atacarea cursa evrei, trebuie să fi fost un test extraordinar lui Amram şi credinţă Jochebed lui. Băiatul lor mic, care a fost destinat să se pronunţe cu copiii lui Israel, sa născut, la fel ca Hristos, cu un dragon rosu mare aşteaptă să-l devoreze în momentul în care sa născut. Cuplul a avut doi copii mai mari, dar Biblia nu înregistrează Naşteri lor. Poate s-au născut înainte de edictul.

    Puţine femei au fost nevoite să ridice o familie în condiţii mai dificile. Faptul că o Moise, un Miriam, şi un Aaron ar putea proveni dintr-o colibă sclav pe Nil spune multe despre influenta Jochebed lui.

    Evrei 11:23 legături credinţa lui Moise la credinţa de mama şi tatăl său: “Prin credinţă, Moise, când sa născut, a fost ascuns de trei luni de părinţii lui, pentru că au văzut el a fost un copil corespunzătoare; şi nu s-au temut din porunca imparatului. “mânia regelui a fost ceva de-a fi socotit cu, dar l-au actualizat pentru că se temeau de mânia lui Dumnezeu mult mai mult. Au făcut până nu mintea lor de a ucide copilul lor cu sânge rece doar pentru a se conforma edictul tiranic al unui rege răi. Dumnezeu, la rândul său, onorat credinta lor.

    Oră a lovit pentru Evrei sclavii să fie emancipat din Egipt. Profeţia dată lui Avraam de aproximativ patru secole mai devreme (Gen. 15:13-14) a fost pe cale de a fi îndeplinite. Naţiune ca Satana a vrut să ştampila din existenţă a fost pe cale să se ridice şi călca lume. Pentru a realiza scopul Lui, Dumnezeu a trimis un copil în lume.

    Aceasta este, de obicei, calea lui Dumnezeu. FW Boreham observat-o ca el anchetate anul 1809. În acel an se afla la jumătatea distanţei între două mari bătălii care au modelat destinul lumii: Bătălia de la Trafalgar, care a distrus-ar putea naval al lui Napoleon, şi Bătălia de la Waterloo, care a distrus-ar putea sa militare. Toată lumea a fost de gândire de bătălii. Nimeni nu se gîndea la sugari; încă în faptul că o ani William Gladstone sa născut în Liverpool, lordul Alfred Tennyson sa născut în Somersby, Oliver Wendell Holmes sa născut în Massachusetts, Abraham Lincoln a fost născut în Kentucky, Frederic Chopin sa născut la Varşovia, şi Felix Mendelsohn a fost născut în Hamburg. Boreham comentat,

    Care dintre bătăliile din 1809 contat mai mult decât bebeluşii din 1809? Când o vrea redresare greşit sau a unei lucrări vrea face, sau un adevar vrea predica, sau un continent vrea deschidere, Dumnezeu trimite un copil în lume pentru a face acest lucru. De aceea, mult, mult timp în urmă, un prunc sa născut la Bethlehem.1

    Şi de aceea, cu mult înainte de naşterea lui Isus, un alt prunc sa născut într-o colibă de sclavi pe malurile Nilului.

    Jochebed crezut că Dumnezeu este mai mare decât Faraon, ca Satana este nici un meci pentru Duhul Sfânt, şi că “mai mare este acela care este în voi, decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Deci, ea a avut Moise. Putem mulţumim lui Dumnezeu că a făcut-o. Pentru mozaic Legea se află în centrul de fiecare bucată sanatos legislaţiei privind statutul cărţi din lume. Cărţi ale lui Moise forma Tora (Pentateuhul), primele cinci Majestic, carti monumentale ale Bibliei – fără ele ne-ar fi incomensurabil sărăcită în înţelegerea noastră de căile lui Dumnezeu. Dându-ne Pentateuh, Moise a pus bazele pentru toate cărţile ulterioare ale Bibliei – si o fundatie masiva este.

    Jochebed la ascuns

    Atâta timp cât au putut, şi Jochebed Amram protejate Moise copil din puterile distructive ale lumii. Ei l-au ascuns în termen de patru pereţi din locuinţa lor umile. Nimic din start că ar putea dăuna un copil mic. Multumesc lui Dumnezeu pentru case ca a lor!

    Marele balaur roşu uraste copiii noştri şi vrea să le distrugă. Atâta timp cât este posibil, ar trebui să ne adăpost şi le-a scutul de la căile lumii distructive. Gândiţi-vă la violenta, imoralitate, şi perversiune în multe din televiziune astăzi arată; josnicie de pornografie categorică privind televiziune prin cablu; versurile fault si idei souldestroying în muzicii contemporane cele mai populare. Ne-am ascuns cei de la micul nostru ca aceste influenţe?

    casele noastre ar trebui să fie locuri unde bunătatea şi evlavie sunt constant predate si exemplificate, chiar şi în timpul zile mai devreme unui copil. Pentru că este apoi că cetatea sufletului său trebuie să fie luate cu asalt, care va fi zece mii de ori mai greu pentru a capta mai târziu.

    Când Moise copilul nu mai putea fi ascunse la domiciliu, Amram ar fi putut să Jochebed bine zis, “Ce facem acum?”

    Jochebed fi putut răspunde de a pune o întrebare a ei: “Cum Dumnezeu a salva pe cineva care este condamnat la moarte?”

    Apoi au adus aminte de corabie. Când Dumnezeu a condamnat antediluvian răi lume la moarte, El ia spus lui Noe să construiască o arcă, în scopul de a salva familia de mânia să vină. Asta a fost chivotului să fie acoperite în interiorul şi în afara cu smoală. Când a fost terminat, Noe şi familia sa a intrat în ea. Furtunile de judecată au venit, iar ploaia bate la chivotul – dar de persoane in interior au fost salvate. Amram şi Jochebed ar spune reciproc, “Acesta este modul în care Dumnezeu salvează oameni care sunt condamnaţi la moarte. El le pune în chivot. ”

    Dumnezeu, ei au decis, este acelaşi ieri şi azi şi în veci. Deci, au făcut o arca puţin şi acoperit-o cu smoală, la fel cum Noe a făcut. Au pus copilul lor în chivotul şi plasate chivotul în apele Nilului, unde moartea a fost peste tot. Amram şi Moise Jochebed angajat să chivotul, şi chivotul va veni între Moise şi de moarte. “Nu putem salva băiatul nostru mic de la forţele de deces,” părinţii lui Moise a decis, “dar Dumnezeu poate” Dumnezeu onorează întotdeauna credinţă, cum ar fi al lor..

    Există trei arc Arks menţionate în Scriptură. Toate punct de la trei la Hristos. Astăzi trebuie să angajeze cei mica noastră cu El, la fel ca şi lui Moise Jochebed Amram angajat să chivotului. Noi nu putem salva copiii noştri, dar El poate. “Promisiunea este la voi, pentru copiii voştri”, a spus Peter (Fapte 2:39). Printr-un act deliberat de a crede că credinţă este susţinută de puterea de vieţi după voia lui Dumnezeu, părinţii creştini trebuie să se angajeze copiilor lor la Hristos. El singur poate le înconjoară cu o protecţie adecvată odată ce acestea au să se aventureze dincolo de limitele de case.

    Jochebed El Deţinute

    Dintre toate coincidenţe “care s-au schimbat soarta acestei lumi obosit, printre cele mai mari sunt evenimentele legate de descoperirea lui Moise copilul în chivotul lui. Ştim bine povestea. Prinţesă Regală (crezut de mulţi ca fiind Hatshepsut, una dintre cele mai puternice, imperiale, şi puternică a tuturor celor care au ajuns la putere în Egipt) a constatat că chivotul pic de bulrushes. Ea a trimis servitoarea ei să-l aducă, şi doar atunci când a fost deschis, copilul a plâns!

    inima Nici o femeie nu ar putea s-au opus acestei scâncet băieţel minunat. Poate că el a fost foame. Poate că el a fost umedă. Poate lumina brusc el speriat. Poate că el a fost frică de mâinile ciudat faptul că el a avut loc pentru a vedea printesa. În orice caz, lacrimile care se prelingea în jos a obrazului ca bebelusul topit inima mandru de fiica lui Faraon şi a schimbat destinul unui imperiu şi soarta lumii. “Acesta este un băiat ebraică”, a spus ea în vigoare. “El ar trebui să fie aruncaţi în Nil, dar am sa-l adopte. Am să-l iau cu mine acasă şi să ridice el, ca fiul meu. ”

    Jochebed nu a lăsat copilul singur in arca sa. Sora sa, Miriam privit peste el. De asemenea, atunci când ne angajăm copiii noştri să Hristos, Dumnezeu încă mai aşteaptă ca noi să ia toate măsurile prudentă putem să le scut. El nu binecuvânteze nepăsare şi lipsă de bun simţ.

    De îndată ce Miriam văzut ce se întâmplă, ea a venit mai aproape de apa. Lăudabil cu prezenţa de spirit, ea a vorbit cu printesa: “Doamna mea, aveţi nevoie de un asistent pentru acel copil?”

    Printesa nu a gândit la asta. Desigur, ea a avut nevoie de o asistentă medicală. Copilul nu a fost încă înţărcaţi. Putem imagine Miriam ei poruncitor: “Extrage o sclav Ebraică asistent acest copil pentru mine. Spune-i femeie care Eu o voi plăti. “Deci, Jochebed primit salariile pentru creşterea fiului ei! Dumnezeu răsplăteşte întotdeauna copiii Lui pentru a face acele lucruri pe care El, vă rugăm să – dacă nu în această viaţă, în lume, să vină.

    Nu ştim cât timp printesa permis Jochebed lui Moise asistentă medicală. Deseori, în acele zile, un copil nu a fost înţărcaţi de mai mulţi ani. (Isaac pare să fi fost vârsta de cinci ani, când a fost înţărcaţi) Fără îndoială, această femeie evlavioasă a profitat din plin de câţiva ani ea a avut-o.. Înainte de a ieşi în lume, ea a vrut pentru a detalia adevărul în mintea lui de plastic într-un mod pe care el n-ar uita. Ce a-l înveţe? Aceasta nu ia mult gândit să răspundă la această întrebare. Trebuie doar să se uite la cartea Genezei.

    Mai tarziu, Moise a scris din experienta proprie patru cărţi din Biblie: Exodul, Levitic, Numeri, Deuteronom şi. În Geneza a înregistrat adevărurile mama sa a trecut în jos la el – adevăruri care au fost modificate, amplificate, şi a confirmat mai târziu şi introduse de către Duhul Sfânt în Cuvântul lui Dumnezeu.

    Putem ghici ceea ce Jochebed zicea: “Eu nu am timp, dar, Dumnezeu ma ajuta, am de gând să te Cuvântul lui Dumnezeu în acest copil înainte de profesori din Egipt încearcă să umple mintea cu o nebunie.” Ea învăţat el adevărul despre crearea, despre Cain şi Abel, şi despre Enoh, Noe şi de inundaţii. Ea ar fi apoi l-au învăţat despre Turnul Babel, Avraam şi legământul, Sodoma si Gomora, Lot şi soţia sa, Ismael şi Isaac, Iacov şi Esau, şi cei doisprezece patriarhi. Apoi ia spus lui Moise ce Jochebed poporului evreu au fost sclavi în Egipt şi a predat-l despre profeţia că, după patru sute ani vor fi livrate.

    Mai presus de toate, ea l-au învăţat despre Joseph, un tanar care a trăit pentru Dumnezeu, în aceleaşi instanţe regal la care Moise ar fi luate în curând. Ea ia spus cum Iosif a fost vândut ca sclav în Egipt, cum, în ciuda lui foarte impresionabil, varsta tineretii, el a luat standul său împotriva impurităţi şi imoralitatea a soţiei lui Potifar lui, cum a suferit pentru evlavia lui, cum Dumnezeu a ridicat la ultima la un loc la dreapta lui Faraon însuşi. accent Jochebed lui aici este aproape sigur – Moise dedicat onefourth de cartea Genezei la povestea lui Iosif.

    Iezuiţii obişnuia să spună, “Dă-ne un copil, până când el este şapte, şi poţi să faci ce vrei cu el, după care” Ştim că Jochebed ar fi fost de acord cu ei, deoarece ea a făcut o treabă amănunţită a lui Moise de formare..

    În cele din urmă, pentru a venit de la palat: “Trimite-mi Moise” Ca Jochebed sarutat Moise la revedere., Probabil, ea a spus: “Amintiţi-vă ce v-am învăţat, fiul meu” Moise nu a uitat niciodată că a fost un ebraică.. Universităţi din Egipt, ispitele a palatului, nada de poziţie, nu de putere, avere, şi posibilitatea de a un tron lumeşti şterse de formare mamei sale.


    Adaptat de la Explorarea Oamenii din Vechiul Testament, Volumul 1 de John Phillips. Folosit cu permisiunea Publicaţii Kregel. John Phillips Comentariu Seria de Kregel este disponibil la adresa dvs. librar creştin local sau online, sau contactati Kregel la (800) 733 la 2607.


    John Phillips este un predicator popular şi studiul Bibliei lider care acum locuieşte în Bowling Green, KY.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in: Logo

You are commenting using your account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: