Sobolanii americani

Stiam ca Dumnezeu ne spune sa invatam de la soarecii de munte (Prov. 30:26), care stiu sa se asocieze cu muntele pentru a supravietui. Mai stiam si ca sotiei mele nu-i este mai mult frica de nimic cum ii este frica de aceste micute creaturi care erau aproape “domestice” in casa noastra de la periferia Bucurestilor. Nu stiam insa ce s-a intamplat cu ei in America.

Ei bine, in noptile din ultimele doua saptamani am aflat.

Profitand de vara calduroasa, am dormit in acest rastimp afara, in curte, sub cerul liber. Mi-am delectat ochii cu bolta instelata si am urmarit uimit traiectoria lunii si miscarea rotitoare a stelelor. Din cand in cand insa, la periferia campului meu vizual am ramas perplex sa constat ca si altceva se mai misca. Ba inca merge “ca pe sfoara”.

Vedeti, in Los Angeles, stalpii cu cablurile electrice nu sunt “la strada”, ci in spatele casei, “pe hotarul” care face distinctia dintre cele doua siruri de proprietati. Ei bine, proiectati pe bolta instelata, printre comete si luminile palpaitoare ale avioanelor, am vazut pe firele electrice circuland de la un stalp la altul … sobolanii.

La inceput, sotia si ceilalti membrii ai familiei mele nu m-au crezut. Au ramas insa si ei peste inoptare si s-au convins. Firele electrice erau veritabile bulevarde, cu strazi care se incrucisau in numeroase intersectii si duceau spre … fiecare casa din cartier. Erau fire-strazi pentru telefon (mai subtiri) si fire-strazi pentru curentul electric (mai groase). Am numarat intr-un interval de cateva ore cativa sobolani grabiti, mari si mici, care veneau de undeva si mergeau spre altundeva.

Un specialist in deratizare mi-a confirmat: fiecare casa se afla sub un adevarat asalt aerian. Sobolanii americani din Los Angeles merg foarte rar pe jos. S-au adaptat la conditiile de mediu si merg pe sus. Le este suficienta o gaura nu mai mare decat grosimea degetului mare de la mana ca sa se strecoare in podul oricarei case. De regula, aceste gauri exista deja pentru a face loc firelor sa patrunda inauntru. La nevoie insa, sobolani nu ezita sa-si foloseasca incisivii pentru a-si face ei insisi poarta.

Care este urmarea acestei descoperiri?

In primul rand sotia mea a revenit la cosmarul din Romania. S-o vedeti cum reactioneaza acum noaptea la orice zgomot suspect venit de deasupra tavanului …

In al doilea rand, eu am laudat sfaturile lui Dumnezeu si mi-am confirmat inca o data ca am de invatat mult, chiar si de la soareci. Daca ei pot, in providenta divina, sa supravietuiasca tuturor exterminatorilor, cum nu vor putea oare supravietui crestinii, care s-au aliat cu Stanca Vecurilor?

In al treilea rand (ca sa fim homiletici, nu-i asa?), eu m-am convins iar ca in America poate veni si trai bine oricine, chiar si nedoritii … sobolani.



Categories: Amintiri, Glume sarate, Maxime si cugetari

6 replies

  1. Am cumparat o sperietoare electronica. Am pus-o in priza si sper sa funcioneze ca o antiaeriana.

  2. Frate Daniel

    putem folosi si reteta aceasta Dumineca la serbarea de incheiere a VBS impreuna cu mititeii. (?!) Face parte din program (Roma). 🙂

    Stuffed Dormice / Ancient Rome
    Prepare a stuffing of dormouse meat or pork, pepper, pine nuts, broth, asafoetida, and some garum (substitute anchovy paste.) Stuff the mice and sew them up. Bake them in an oven on a tile.

  3. “Frumoasa” ilustratie 🙂

    Mi-a adus aminte de o alta ilustratie:
    “Sa luati aminte la animale, fiindca asta va este de ajutor. Observ cu cata sarguinta lucreaza furnicile, fara sa aiba supraveghetor. Eu nu am gasit la nici un om finetea pe care am vazut-o la furnici. Cele tinere se duc si cara in musuroi lemnisoare si o multime de alte lucruri nefolositoare, deoarece inca nu stiu ce trebuie sa aduca. Cele batrane le lasa sa care orice, fara sa le taie ravna, iar apoi scot afara din musuroi tot ce aduc nefolositor. Apoi cele tinere, incet-incet, vad ce cara cele batrane si asa invata ce trebuie sa aduca. Daca eram noi, am fi spus: “Ia vino-ncoace! Ce care tu aici? Arunca-le repede afara “!( Paisie Aghioritul – Cuvinte duhovnicesti)

  4. Frate Daniel, nu-mi scapa nici-un articol de pe blogul tau, dar pe acesta cu sobolanii , as fi vrut sa nu am ocazia sa-l citesc.
    Nu pot decat sa fiu de acord cu Daniela si sa ma infior la gandul ca ar fi posibil sa ma trezesc in casa cu un asemenea specimen !
    La noi, in Canada, te poti trezi dis de dimineata in gagaitul…gastelor, care-ti dau desteptarea de pe propriul acoperis ; ori din pricina racunilor, care nu gasesc un loc mai potrivit de a-si aduce puii pe lume , decat in podul casei tale!
    Si eu Il admir pe Dumnezeu cum se ingrijeste de creatia Sa, dar Il rog sa ma ierte pentru neputinta de-a iubi soarecii si sobolanii. Nu stiu ce m-as fi facut daca ar fi trebuit sa fiu cu Noe in corabie…
    Fii binecuvantat pentru grija aratata fata de pelicanul cu aripa vatamata, dar sper sa nu arati prea multa compasiune fata de animalele din articolul cu pricina…

  5. Ai dreptate. Deformatie profesionala!

  6. Daniel ,
    numai tu puteai face o predica pe seama sobolanilor. !!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: