Optică sau oftică?

Eram așezați amândoi pe scaune pliante, unul lângă altul. El mânca un sanviș. L-am surprins aruncând bucățelele care nu-i plăceau în spatele scaunului meu. Mi-am zis revoltat: “Rușii ăștia mizerabili! Murdăresc totul pe unde ajung”.

Când a mai făcut-o o dată, nu m-am mai prefăcut că nu văd și m-am uitat demonstrativ și acuzator în spatele scaunului meu. Surprins, am descoperit că omul hrănea niște vrăbii … Am bâiguit pocăit:

“You are making friends”.

Nu mi-a răspuns pentru că nu știa limba engleză. Știa însă limba vrăbiilor …

Oare de ce ne este așa de greu să ne facem prieteni?

În spatele scaunului meu tocmai apăruse și o pupăză …

Advertisements


Categories: Amintiri, Glume sarate, Maxime si cugetari

2 replies

  1. Ca pe Ion Creangă, m-a spurcat pupăza …

  2. Si daca rusul si-a dat tot ce avea celuilalt soi de pasari, sper ca n-ati lasat pupaza sa moara de foame, saraca!?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: