Din clara limpezime a zorilor de zi,
Din largul departarii, eu Te astept sa vii.
Te-astept cu doru-n suflet, cu ochii-nlacrimati,
Cu bratele intinse, genunchii-ngenunchiati.
Te-stept ca pe un Mire, ce Tatal mi-a trimes
Ca semn al grijei sfinte din tainicul Eres.
Te-astept si-mi arde dorul in chivotul din piept.
Acum si-ntotdeauna, Isuse, eu Te-astept.
Categories: Poezii
Poezia asta e o incurajare pentru mine….am gasit-o cu ani in urma intr-o revista crestina “Samanta Adevarului” mi-a placut enorm si am notat-o! ..de fapt exprima ceea ce si eu simteam ..si inca mai simt! Multumesc mult lui Dumnezeu pentru ea!