Noi amindoi: “frati”, dar ciudata-i fratia
Ce viata ne-o poarta in chip felurit;
Eu merg pe-o carare, tu-ti pierzi vrednicia,
Mergand pe alaturi, cu-un drum ratacit.

Ti-e patima Templu si-ti toarna venin,
Mi-e Templu locasul in care ma-nchin.
Ti-e viata o noapte, cu spaime si furi,
Mi-e inima plina de zori si Scripturi.
Tu taina n-o “fringi”, chinuindu-ti trairea,
Eu cerul intreb si-adevar mi-e iubirea.

Tu nu vrei raspunsuri, te-nveti cu putin,
“Acum si aici” ti-e menirea.
Eu spus-am de mult: “M-ai gasit, Sol divin,
Sunt gata sa-mi dai nemurirea”.

Fratia-i un nume, un dar de-mprumut,
Cand alta ne este trairea;
De n-avem in vine ceresc continut,
Trai-vom curind despartirea.

1980, Pascani, pentru fratele meu, Emanuel

Categories: Poezii